Referendumul, de la Napoleon cel Mic la Viktor cel Mare

Folosirea referendumului împotriva democraţiei - a poporului contra democraţiei, spunea politologul francez Guy Hermet - nu este deloc nouă şi nici nu a reuşit vreodată să fie eficace pe termen lung. Primul care a fost tentat să foloseas-că referendumul pentru a-şi consacra puterea - deşi încă din timpul revoluţiei franceze de la 1789 exis-taseră tentative, dar nu pentru confirmarea puterii personale împotriva instituţiilor democratice - a fost Napoleon al III-lea. Şi, ca o reacţie la referendumul prin care se consacra "împărat" apărea, în august 1852 la Bruxelles, unul din cele mai strălucite pamflete politice scrise vreodată împotriva unui politican, Napoleon cel mic. Victor Hugo, autorul acestui volum se afla în exil din cauza opoziţiei sale faţă de lovitura de stat din 2 decembrie 1851. Dacă pe termen scurt Napoleon al III-lea părea să fi avut câştig de cauză, dictatura sa fiind instalată prin consimţământul referendar al "poporului", pe termen lung eşecul guvernării sale este evident. Dar, modelul lui Napoleon al III-lea a rămas contagios şi a fost folosit de-a lungul timpului, cel mai recent ieri, de Viktor Orban.

Şi dacă rezultatul referendumului (consultativ, cum se întâmpla nu demult şi pe la noi) organizat ieri, duminică 2 octombrie, de Ungaria lui Viktor Orban împotriva planului Comisiei europene era cunoscut dinainte, nu este deloc sigur că acesta va reuşi să consacre definitiv victoria lui Viktor Orban împotriva democraţiei (liberale). În acelaşi timp, prin încercarea de a impune un curent anti-refugiaţi la nivel european Viktor Orban încearcă să depăşească cadrul strict maghiar şi să se prezinte ca un lider al naţional-conservatorismului continental.

Întrebarea supusă referendumului, "Sunteţi de acord ca Uniunea Europeană să decreteze relocarea forţată a cetăţenilor non-maghiari în Ungaria, fără aprobarea Parlamentului maghiar?" este atât de evident tendenţioasă încât un rezultat pozitiv al referendumului este imposibil. Singura necunoscută la acest referendum rămâne prezenţa la vot. Vor fi fost oare prezenţi la referendumul din 2 octombrie mai mult de 4,3 milioane din cele 8 milioane de alegători maghiari pentru ca această falsă consultare să fie validată?

Oricum, Viktor Orban (Fidesz), susţinut, cum altfel, de extrema dreapta (Jobbik) "nu a precupeţit nici un efort" pentru a reuşi. Campania în favoarea "nu-ului" la referendum a fost finanţată din bani publici, "statul" maghiar abandonând orice urmă de neutralitate. Autorităţile maghiare au trimis prin poştă câteva milioane de exemplare dintr-o broşură de 18 pagini prin care cereau maghiarilor să voteze pe motiv că "relocarea forţată ameninţă cultura şi tradiţiile".

Dincolo de campania de frică şi ură iniţiată de oamenii lui Orban, dincolo de apelul la boicotarea referendumului (uneori promovat cu un umor greu de combătut, precum a făcut-o campania Partidului câinelui cu două cozi) impactul referendumului asupra politicilor europene şi a relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Ungaria vor fi limitate. De altfel, purtătorul de cuvânt al guvernului de la Budapesta, Zoltan Kovacs, a recunoscut că "referendumul în sine nu va avea nici un efect juridic direct" însă a ţinut să precizeze că "Parlamentul maghiar, aşa cum se doreşte de către guvern, trebuie să fie în măsură să se angajeze pe această temă şi să ia măsuri legale".

Însă, imposibila politică europeană în materie de refugiaţi, blocată permanent de reprezentanţii statelor iliberale din Consiliul european, dar şi dificultăţile reprezentate de alegerile din 2017 din Franţa sau Germania, favorizează un status quo care va fi speculat de Viktor Orban pentru a-şi crea o marjă de manevră. În primul rând, organizarea referendumului permite prim-ministrului maghiar să se eschiveze în raport cu criticile privind respectarea drepturilor omului şi a criteriilor democratice. Pe de altă parte, în felul acesta, eşecul politicii sale sociale - în Ungaria din cele 10 milioane de locuitori 40% trăiesc sub pragul de sărăcie având un venit sub 220 de euro pe lună - va fi ocultat în spatele sentimentului naţional. Dar, această strategie de manipulare a sentimentului naţional nu va reuşi să ascundă multă vreme sistemul corupt de alocare a beneficiilor către noii oligarhii ai Fidesz.