English
Retorica oficială a Rusiei, în raporturile cu România, a trecut un prag de ostilitate care, cel puţin pentru două generaţii de diplomaţi, dar şi de simpli cetăţeni, reprezintă o noutate absolută. Una, care nu are deloc aerul să prevestească ceva bun, dimpotrivă! Chiar dacă îşi văd de treburile lor, oamenii se întreabă, nu prea liniştiţi, ce ne aşteaptă dincolo de vorbe şi, mai ales, dacă în panoplia viitorului pe care credem că-l înţelegem, ba chiar că avem puteri asupra lui, există şi posibilitatea unui conflict armat, a unui război, după chipul şi ascuţimea cuvintelor aruncate spre noi, de la Moscova. Care sunt, aşadar, scenariile care contează?
Contextualizarea şi decontextualizarea mesajelor Rusiei, care ameninţă România cu represalii militare, aduce o primă lumină. Există mai multe elemente semnificative de context care clarifică aceste mesaje. Unul provine din dinamica retoricii regimului putinian, cea care a însoţit şi însoţeşte vectorul principal al politicii sale internaţionale: "acţiunea de recuperare".
Întregul eşafodaj al puterii actuale de la Kremlin a fost construit pornind de la premisa enunţată de Putin însuşi, cît se poate de clar şi nu doar o singură dată, potrivit căreia "destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geo-strategică a secolului XX".
În subsolul acestei aserţiuni stau însă alte cîteva propoziţii la fel de radicale şi importante, prin consecinţele lor: Rusia nu are voie să se resemneze şi nici nu poate accepta rolul pierzătorului, al învinsului în era post-război rece; chiar dacă nu în forma istorică a URSS, Rusia trebuie să reconstruiască o platformă de putere internaţională stabilă, capabilă să multiplice efectul de influenţă asupra principalilor actori internaţionali, fie că este vorba despre recuperarea şi integrarea unor "teritorii istorice", fie de proiectul, mai larg, al unei "uniuni euro-asiatice"; afirmarea controlului, în drept şi în fapt, asupra întregului teritoriul parte din componenţa fostei URSS; tratarea ţărilor din fostul spaţiu de dominare al "Europei de răsărit", ca zonă privilegiată şi predilectă pentru recuperarea influenţei politico-militare; apartenenţa unora dintre statele acestei zone la NATO, ca şi oricare alte circumstanţe politico-juridice trebuie tratate ca reversibile, ori ca obstacole temporare şi abordabile, atît cu mijloace politice şi economice, cît şi cu mijloacele acţiunilor subversive ori, deschis, militare; ceea ce Statelor Unite le-a fost permis prin intervenţia semnificativă politic şi militar în spaţiul iugoslav, ori în Irak, trebuie să fie acceptat şi pentru Rusia, atunci cînd îşi promovează obiectivele politice în spaţiul caucazian, ori al Europei din "vecinătatea imediată"; acţiunea de recuperare a pierderii de statut internaţional, presupune ca puterea Rusiei, militară şi de oricare altă natură, să nu mai fie gestionată doar ca potenţialitate şi element indirect de influenţă, ci concretizată în acţiuni de anvergură, capabile să modifice peisajul geo-politic, cel puţin la nivel regional, chiar dacă costurile, pentru Rusia, sunt extrem de ridicate; spaţiul de manevră politică şi mai ales militară al ţărilor din fostul "lagăr sovietic", din punctul de vedere al Rusiei, nu este cel creat de apartenenţa lor la NATO şi UE, de consecinţele legale ale acestui nou statut, ci unul mult mai restrîns, cel conturat de înţelegerile (oficiale şi neoficiale) dintre URSS şi SUA, intervenite la sfîrşitul războiului rece, care excludeau orice modificări ale raporturilor de forţe, ale infra-structurilor ori ale prezenţei militare, în orice formă, pe aceste teritorii, altfel spus, ceasul raporturilor actuale ruso-americane trebuie întors la ora trecutelor înţelegeri sovieto-americane, din anii 1989-1992.
Un alt element de context, semnificativ, este cel al "destinatarului mesajelor". Desigur, dacă ar fi vorba doar despre România, Moscova nu s-ar osteni atît; ar putea, la fel ca în 1940, să reducă "comunicarea" doar la o notă oficială a Ministerului de externe, dată ca ultimatum. Ori, poate nici atît, întrucît practicile internaţionale în materie de conflicte militare au "evoluat" şi puţine state mai ţin astăzi seama de asemenea "rafinamente" şi "farafastîcuri diplomatice". Aşadar, destinatarii principali ai mesajelor se află, undeva, dincolo de România. Unul este Germania, iar celălalt, Statele Unite. Pentru Berlin, el are două componente. Una este aceea de a-şi folosi influenţa, pe lîngă Washington, dar şi pe lîngă Bruxelles şi Bucureşti, pentru a scoate România din jocul strategic al Statelor Unite. Cealaltă componentă are aerul unei invitaţii care devine evidentă, dacă luăm în calcul masiva reconsiderare a Pactului Hitler-Stalin, din anii premergători celui de-al doilea război mondial. Putin şi puterea de la Moscova au "reevaluat" masiv acest tratat care nu mai este, nici pe departe, o eroare, o trădare, ori o sămînţă otrăvită din care s-au născut fructele amare ale împărţirii Poloniei şi declanşării celui de-al doilea război mondial, ci un exemplu de abordare "practică şi realistă" a intereselor unei mari puteri, de care nu are a se ruşina, peste timp; mai mult, care trebuie urmat, ori de cîte ori circumstanţele o cer şi o permit!!! Mesajul pentru Washington este ceva mai simplu şi mai "tehnic": Moscova nu acceptă modificarea raporturilor de forţe cu SUA, generată de amplasarea în imediata apropiere a frontierelor sale a unor componente care pot afecta balanţa strategico-nucleară; pe termen lung, Moscova va folosi toate mijloacele, de la cele politico-economice, la cele militare, pentru a înlătura asemenea ameninţări, cum este cea creată de instalaţiile de la Deveselu.
În sfîrşit, al treilea element de context este dat de presiunea crescîndă asupra Moscovei generată de anexarea Crimeei şi cronicizarea conflictului hibrid din Ucraina. În acest context, mesajele dure adresate României ar putea avea semnificaţia unei invitaţii la "tîrg": SUA renunţă la prezenţa militară în România, noi renunţăm la ruperea Ucrainei.
Decontextualizarea mesajelor Moscovei înseamnă să le privim, dincolo de elementele curente ale situaţiei şi ale politicii internaţionale, folosind doar referenţialul istoric al raporturilor noastre cu Moscova. Din această perspectivă, mesajele de astăzi nu sunt altceva decît reluări ale temei-cheie în care, de la Litvinov, la Lavrov, Rusia tratează relaţiile cu România: o entitate statală artificial creată, care merită să fie ţinută în viaţă doar atît cît serveşte interesele Moscovei şi care trebuie aspru pedepsită, ori chiar desfiinţată dacă îndrăzneşte să se opună intereselor şi obiectivelor politice ale Rusiei; în subtext, dacă România vrea să îşi cultive iluzia că se află la adăpost de puterea Moscovei doar pentru că a primit "garanţii internaţionale", ale Franţei şi Marii Britanii, cum a fost cazul după primul război mondial, ori ale SUA, astăzi, pentru că este membru al NATO, (altfel, garanţii mult mai slabe juridic), atunci e liberă să o facă, doar să nu se mire de ceea ce i se întîmplă atunci cînd Moscova se hotărăşte şi are condiţii să treacă la acţiune, cum a fost cazul în 1940, în 1944, 1945, în 1947, în 1989 etc.
Scenariile care se conturează în dinamica relaţiilor Moscova-Bucureşti nu sunt multe. Fără nici o excepţie probabilitatea lor de materializare depinde doar 10% de ceea ce va face România (ce optimist sunt!!!) şi 90% de ceea ce face şi hotărăşte Rusia, în contextul raporturilor sale exterioare, adică cele cu SUA, Europa şi China.
Primul este angajarea relaţiilor Rusiei cu România pe o spirală a tensiunii şi ostilităţii, care ar putea culmina cu decizia Moscovei de a desfiinţa, ori neutraliza, dispozitivele militare ale SUA, ori ale NATO, prezente pe teritoriul României. Pentru aceasta, s-ar putea recurge la mijloace foarte diferite, de la acţiuni de tip terorist, care ar ascunde mai uşor "mîna Moscovei", pînă la acţiuni militare "chirurgicale" asupra instalaţiilor respective, ori acţiuni de masivă destabilizare politico-economică, menite să convingă SUA că elementele lor de dispozitiv strategic nu mai sunt în siguranţă pe teritoriul României, deci să le retragă!
Al doilea scenariu derivă din transformarea României într-un stat-ţintă al acţiunilor de recuperare întreprinse de Moscova. Această stare este deja materializată politic şi militar, la nivelul conceptelor şi al strategiilor proiectate. De aici pînă la acţiunea directă mai lipseşte doar un singur element, decizia politică declanşatoare! Apropierea de un asemenea punct nodal al viitorului nostru este sugerată şi de manevra de învăluire şi cvasi-izolare a României, atît în contextul, mai larg, al sprijinului european, cît şi mai direct, al vecinilor, relaţii marcate, toate, de elemente de contencios istoric, de pretenţii şi acţiuni directe de definire şi redefinire a graniţelor, de împărţire şi de reîmpărţire a unor însemnate teritorii. Decizia Moscovei de a scoate România din joc, "cu totul", nu ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză.
Al treilea scenariu este cel al "negocierii", al "tranzacţionării României". El poate avea o notă favorabilă, cum a fost decizia Moscovei, din 1945, de a reintegra Transilvania în componenţa statală a "viitorului supus", "pedepsind" astfel Ungaria şi dînd o importantă recompensă pentru contribuţia Bucureştiului la prăbuşirea celui de-al treilea Reich, cu care fusese aliat. În schimb, ar putea avea o notă grav defavorabilă, dacă România este negociată pe calapodul pactului Ribbentrop-Molotov. În sfîrşit, ar putea avea o notă ambiguă, favorabil-defavorabil, dacă tîrgul în care România şi Ucraina sunt monedă de schimb duce la stingerea definitivă a conflictului din imediata noastră apropiere, dar obţine acordul SUA pentru eliminarea oricărei forme de prezenţă militar-strategică în România.
Al patrulea scenariu derivă din mult discutata şi nu de puţini mult aşteptata "resetare" a relaţiilor Rusia-SUA. Miza acestor relaţii depăşeşte cu mult orice aspecte locale (România) sau regionale (Ucraina). Nu doar la Moscova, ci din ce în ce tot mai pregnant şi la Washington se profilează preferinţa elitelor politice pentru readucerea relaţiilor dintre cele două super-puteri nucleare în cadre şi modele cunoscute, controlabile şi controlate pînă la nuanţă de cei doi jucători. Acesta este modelul de interacţiune dezvoltat în lunga perioadă a războiului rece! Condiţiile pentru reinventarea relaţiilor Rusia-SUA într-un astfel de context geo-politic devin din zi în zi tot mai propice. Atît moştenirea politică a regimului Putin, cît şi radicalizarea mediului politic american, în special a componentelor instituţionale care au avut şi ar putea avea de cîştigat, enorm, de pe urma revenirii la "logica războiului rece" apropie semnificativ de realitate, această posibilitate.
Care dintre scenarii va scrie filmul istoriei noastre în următoarele două decenii... vorba orbului: "Vom trăi şi vom vedea"!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Bun material, felicitări
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 01:17)
Eu mă declar mulțumit ... Poftiți tismănienilor, se poate ajunge in presa centrală cu altceva decât "jurnalism penibil" ... ăăă, pardon, asta nu era ambasadorul Rusiei, cei care au zis asta erau diplomații României în Albion la adresa presei de acolo. Pe care nu i-a chemat Foreign Office, în King Charles Street, să dea explicații - suntem prea mărunți pentru o asemenea onoare.
Iar scenariul prim are ca prim solist MAE român, așa cum este el cuprins de incompetență, servicii și nepotisme.
Al patrulea scenariu mi se pare nou. Nu știu de unde îl vedeți. Urletele generalilor americani indică contrariul. Iar alegerile americane par a fi o comedie a unui alt Clinton și războinicii republicani... oricare dintre ei bun candidat la cine distruge planeta mai tare. Poate se vor mai tempera când vor vedea că le scapă și Asia de sub picioare și poate vor aplica ceva ce un ziar cunoscut american le spunea pe tema AIIB "if you can't beat them, join them".
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.04.2015, 04:30)
Asia nu le va scapa din mana americanilor niciodata. Ceea ce vezi tu e doar o alta fata a pactului Ribentrop-Molotov. Pe de o parte China face intelegeri cu Rusia, iar pe de alta parte cei 1.5 miliarde de chinezi privesc spre stepa rusa. Asa a facut si Hitler, facand intelegere cu Stalin, iar apoi l-a atacat.
China nu uita ca a primit inapoi Manciuria luata de rusi de la japonezi, doar pentru ca Mao i-a infrant pe nationalisti.
Japonia nu uita ca Kurilele sunt ale lor.
Finlanda nu uita ca Karelia este teritoriu finlandez.
Germania nu uita ca in orasul lui Kant soldatii rusi se imbata zilnic cu vodca.
Polonia nu uita masacrul de la Katyn si ca Smolenskul este al lor.
Tara natala a lui Stalin, Georgia, va iubeste la extrem pentru ca le rupeti granitele.
Iar republicile baltice abia asteapta sa va primeasca la ei.
Tocmai v-ati facut un nou "prieten": Ucraina.
Romania nici nu mai conteaza in ecuatia asta.
Dar stai! V-ati gasit un prezumtiv aliat: Grecia. Condusa de un alt inchipuit, Tsipras, Grecia crede ca, dupa cateva mii de ani, va gasi Lana de Aur in Rusia!
Vai! Cata desertaciune! Pentru ca asa cum spunea Margaret Thatcher: "Problemele socialistilor incep cand se termina banii celorlalti..." Autoarea a fost supranumta Doamna de Fier. Doamna, nu Cetateanca. Ai inteles, tovarase cetatean Cristi de peste Nistru?
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.04.2015, 05:08)
A, si inca ceva: Turcia. Crezi tu Cristi C. ca dincolo de aparenta prietenie turco-rusa, Turcia si-a pierdut memoria. Erdogan e un smecher interesat doar de aspectele economice. Ti-ai pus vreodata intrebarea, biet bolsevic, de ce tipa Rusia ca din gura de sarpe ca Turcia incalca sistematic acordul de la Montreaux?
Iti spun eu. Pentru ca SUA au in Marea Neagra in permanenta un numar din cele 70 de submarine nucleare. Rusia simte chestiunea, dar nu o poate dovedi.
Asa ca scenariile dl. Codita sunt doar niste scenarii. SUA abia asteapta ca Rusia sa le atace instalatiile. Ce "cassius belli" mai bun vrei? Sistemele Aegis sunt montate pe zeci de distrugatoare americane. Bateria de la Deveselu este doar batul care zgandara printre gratiile custii.
Dar Rusia stie asta. Si nu va urma nici un "scenariu" patetic din cele propuse de dl. Codita. Ce va face? Vom vedea? Asta daca nu cumva, intre timp, tovarasul Putin va pierde meciul cu propria-i tara. N-ar fi exclus, la cum merg lucrurile.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Marcu în data de 06.04.2015, 11:54)
Incalzirea relatiilor SUA - Iran este un semn bun si pentru noi, pe agrointel.ro este dezbatut acest subiect pe larg...
Toate aceste scenarii, in principal de amenintare reciproca se potrivesc ca o manusa marilor corporatii militare, ce vor continua cele mai importante tranzactii comerciale de pe glob...
Prabusirea pretului materiilor prime, pe calapodul scaderii pretului petrolului , o alianta strategica extinsa SUA- Arabia Saudita - Iran da fiori reci pe sira spinarii Kremlinului...
Din pacate interesele comerciale ale SUA in Asia de sud est vor predomina pe mai departe sub administratia Obama, in detrimentul Europei...
1.4. Povești de adormit prostănacii (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 12:28)
Știi numai prostii - dar asta nu este de mirare că atât te duce mintea.
Rusia nu reclamă că Turcia încalcă acordul de la Montreaux pentru că nu este încălcat. Știu, pare atât de simplu dar este.
Japonia și Rusia vor putea redeschide curând problema insulelor în dispută.
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.04.2015, 14:11)
Ia si citeste prietene rus. O stire de anul trecut. Turcii or fi fraieri sa recunoasca toate aspectele. Navele de la suprafata le pot numara si rusii, ca de-aia survoleaza limita apelor teritoriale turcesti. Dar in strafunduri nu pot patrunde.
Esti un rus care se lauda cu IQ-ul lui de peste 100. Dar daca il aveai macar peste 60 stiai ca tovarasul Putin a anuntat de curand ca intentioneaza sa construiasca in Marea Neagra 5 submarine. Sau nici pe-asta no stiai cetatene?
De ce le face in Marea Neagra? Ca sa scape la numaratoarea turceasca! Dar rusii se lauda si cu avionul lor de generatia a 5-a T-50. Din care au doar unul! Iar americanii au 170 F35. Dar asta este. Ti-am zis destule. Transmite-le la Moscova si tremurati.
"Turcia a respins acuzaţiile Rusiei că navele de război americane care au trecut prin strâmtorile turceşti au depăşit cu 10 zile limita de 21 de zile stabilită de Convenţia de la Montreux, informează sâmbătă cotidianul turc Sabah.
După anexarea Crimeii de către Rusia, două nave militare ruse, Saratov şi Yamal, au trecut prin Strâmtoarea Dardanele până în Marea Egee, în timp ce o navă a Marinei americane a fost direcţionată din Spania către Marea Neagră.
SUA, care şi-au menţinut distrugătorul USS Truxtun în Marea Neagră până la 21 martie, în primele zile ale crizei din Ucraina, şi-a consolidat deopotrivă poziţia. USS Donald Cook, cea de-a patra navă trimisă în regiune după anexarea Crimeii de către Rusia, este echipată cu sisteme de apărare antirachetă Aegis şi rachete Tomahawk.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Turcia că a permis navelor militare americane să rămână în Marea Neagră mai mult de trei săptămâni şi având un tonaj mai mare decât prevede Convenţia de la Montreux.
Autorităţile turce au declarat că navele americane care au trecut prin strâmtorile sale către Marea Neagră nu au stat mai mult de trei săptămâni, iar tonajul lor a respectat prevederile Convenţiei. 'Turcia a respectat pe deplin prevederile Convenţiei de la Montreux timp de 78 ani', a declarat Ministerul turc al Afacerilor Externe într-un comunicat.
"În ceea ce priveşte respectarea Convenţiei de la Montreux, acuzaţiile din mass-media atribuite Ministerului Afacerilor Externe rus nu reflectă adevărul în nici un fel", se menţionează în comunicat.
Convenţia de la Montreux reglementează tranzitul navelor în strâmtorile turceşti (Dardanele şi Bosfor), precum şi securitatea acestora. Aceasta a înlocuit Convenţia Strâmtorilor, care a fost semnată împreună cu Tratatul de la Lausanne în 1923. Turcia, fosta URSS, Marea Britanie, Franţa, Bulgaria, România, Grecia, fosta Iugoslavie şi Japonia au semnat Convenţia de la Montreux în 1936 în Elveţia."
1.6. Știam de discuție (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 14:32)
Anonimule, pe bune că nu știi să îți argumentezi nimic. Tu ai zis "șarpe" și "sistematic". De câte ori să îți reamintesc că ești prost si prost informat de sursele tale idioate și rusofobe? Nici nu știi să decodifici semnalele diplomatice. Rusia a vrut să se asigure și pe ea și pe tâmpiții din alte țări că prevederile Convenției rămân în picioare. Auzi? Chiar nu vrei să asculți la oameni mult mai înțelepți ca tine?
"“Russia noted Turkey’s statement with satisfaction that it will continue, just as it has been doing over the past 78 years, to comply with the Montreux Convention which makes a significant contribution to the security of the Black Sea states,” Russia's Foreign Ministry spokesman Alexander Lukashevich said in a written statement."
Spune că Rusia a notat cu satisfacție că Turcia va continua, precum a făcut de 78 de ani, să repecte Convenția Montreux. Semnat, Min Ext al Rusiei. Adică este exact ce am spus eu. Încălcarea Convenției nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla.
1.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.6)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.04.2015, 16:05)
Ai dreptate, eu sunt prost ca stau de vorba cu specimene analfabete ca tine. Citeste inca odata pigmeu rosu:
"Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Turcia că a permis navelor militare americane să rămână în Marea Neagră mai mult de trei săptămâni şi având un tonaj mai mare decât prevede Convenţia de la Montreux. "
Si urmareste, fraiere, sa vezi ce fac noaptea putinele nave americane de suprafata care intra in Marea Neagra!
Stii ca marinarii militari americani au nevoie de fructe si legume proaspete?
Dar, nu crede o iota si stai in blegeala ta...
1.8. Duelul prostanacilor (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de Desteptul în data de 06.04.2015, 17:17)
Daca anonimul stie numai prostii (chiar daca numai atat il duce mintea) postacul (pardon prostanacul) Cristi vrea sa dovedeasca faptul ca nu este mai prejos si jigneste facand afirmatii (doar atat il duce mintea!) nu este in stare/nu poate accepta parerea altuia, oricare ar fi aceasta.
1.9. Bine, îți fac o favoare și îți expl (răspuns la opinia nr. 1.7)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 17:40)
Situația în acel caz a fost următoarea.
Ministrul de externe Davutoğlu: "USS Taylor stayed in the Black Sea more than 21 days, the ministry recalled that “the aforementioned ship was stuck due to propeller damage which occurred while entering the port of Samsun.
As reparation efforts yielded no result, the ship was towed outside the Black Sea and the Straits.”
“The allegation that the Montreux Convention was violated because of the time spent in trying to repair a damaged ship which was incapable of moving at our seaport is incomprehensible"
"USS Taylor a stat în Marea Neagră mai mult de 21 de zile din cauza unei probleme la elice în timp de intra în portul Samsun. Reparațiile nu au dus la niciun rezultat și nava a fost ancorată în afara strâmtorilor. Acuzația cum că a fost încălcată convenția din cauza unei nave care nu putea să se miște este de neînțeles."
Fapte:
4 feb: USS Taylor întră în Marea Neagră
12 feb: Face o manevră greșită în port și își strică elicea
7 mar: Este remorcată din Marea Neagră cu elicea în continuare stricată către Naval Support Activity Souda Bay în Grecia
Durata de staționare a lansatorului de rachete: 31 de zile. A se observa că ministrul spune că reparațiile nu au dat rezultate. Ca și cum nu își putea da seama de asta în prima săptămână, hai a doua, au trebui să o mai țină 3. Nava putea fi remorcată imediat din port.
21 apr: se termină reparațiile și pleacă din Grecia
Ceea ce vezi nu este o teamă a Rusiei față de o fregată imobilizată într-un port pe care o putea scufunda în 10 minute. Ci o linie trasă de Rusia peste care nu va trece, în legătură cu discuțiile despre relaxarea convenției. A fost un moment diplomatic foarte bun al rușilor de a forța și de a obține de la Turcia un angajament cu voce tare, în fața comunității internaționale că acea Convenție rămâne în picioare.
"An analysis in the Turkish newspaper Hurriyet Daily News noted that the security situation around the Black Sea is changing, and that there may be new pressures to alter the Montreux Convention: "Some NATO countries have noted that Russia’s seizure of the Ukrainian fleet ended Turkey’s status of having the largest fleet in the Black Sea and that there is a need for new balance in the region. That’s why they have asked Turkey to ease the implementation of some of provisions of the Montreux Convention."
Turkey is likely not interested in changing anything about the Montreux Convention, Yaylali said, though some countries -- notably the U.S. -- have long wanted its regulations to be loosened."
"Un analist în ziarul turc Hurriyet Daily News a menţionat că situaţia de securitate din jurul Marii Negre este în schimbare, şi că pot fi noi presiuni pentru modificarea Convenţiei de la Montreux: "unele ţări NATO au remarcat că sechestrul flotei ucrainene de către Rusia a încheiat statutul Turciei de a avea cea mai mare flotă în Marea Neagră şi că este nevoie de un nou echilibru în regiune. De aceea, ele au cerut Turciei relaxeze punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile Convenției Montreux."
Turcia probabil că nu este interesată în a schimba ceva despre Convenţia de Montreux, Yaylali a spus, deşi unele ţări--în special SUA--au vrut de mult să relaxeze regulamentele."
Deci, nu o situație umanitară sau nu a unui vas a iritat Rusia. Ci contextul unor discuții despre influențarea Turciei de către NATO pentru a modifica acea Convenție. Cu prima ocazie ivită în care părea că NATO testează apele cu niște trucuri să vadă cum poate ține mai multe vase, Rusia a forțat diplomatic Turcia până când a scos o declarație publică de la ea, prin vocea Min de Ext, cum că va păstra Convenția așa cum este. Asta ca să potolească mișcările diplomatice ale NATO de reinterpretare a unor tratate internaționale (despre care spune și dl Codiță că sunt cam "siluite" de către NATO - ultimul fiind acesta cu trupe care nu sunt staționate, deci nu încălcăm tratatul, ci le mișcăm în permanență).
1.10. Touche (răspuns la opinia nr. 1.8)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 17:52)
Dar să știi că anonimul ăsta m-a mai ofensat doar pentru că nu îi plac opiniile mele, fără să le contrazică.
Acum când încearcă să le contrazică, după cum observi și tu cu gloanțe oarbe, am făcut un atac preemptiv. Cât respect să pretindă un anonim, până la urmă?
1.11. Referitor la acceptarea părerilor (răspuns la opinia nr. 1.8)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 18:17)
Ce vrei, Deșteptule, să accept păreri xenofobe? Da, urăsc xenofobii. Sunt niște primitivi din secolul trecut, inculți și incompatibili cu globalizarea pe care o aduce Internetul. Nu mai suntem o lume închisă în care fiecare trib este la mii de km distanță. Vrei să fii xenofob, fă-o la tine acasă, în discuții față în față. Învață că xenofobia este rea, ascunde-o ca pe o boală rușinoasă. Internetul nu a fost creat pentru a răspândi ura.
1.12. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.11)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.04.2015, 23:18)
Gresesti; internetul poate fi cea mai rapida (adaug, si periculoasa, datorita ariei de raspandire) arma de propagare a urii.
1.13. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.9)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.04.2015, 00:08)
Bai tu esti chiar tampit de-a dreptul. Scrie acolo "a acuzat [...] tonaj mai mare"? Si vorbesti de elice?TU ii faci prosti pe toti?Inclusiv pe Anonim. Ar trebui sa te trimitem " la Ialta la toti dracii"
2. articol corect so profund
(mesaj trimis de eu în data de 06.04.2015, 06:04)
Este corect sa privesti toate posibilitatile. O alta posibilitate ar fi ca Rusia sa implodeze in fata sanctiunilor la care este supusa sau sa isi mute atentia catre China. Cred ca ne bagam prea mult in seama doar ca sa se justifice niste bugete "de aparare"
3. O analiza corecta
(mesaj trimis de ilie în data de 06.04.2015, 08:32)
Este o analiza la rece a situatiei
geo politice din Europa. Pentru cei
care au asimilat parerile de tip
tabloid si patriotard apare ca un dus
rece. Exista o componenta a unor
actiuni din domeniul dezinformarii
pe care le practica ambele tabere
din conflictul actual si pe care politicienii de la noi le -au preluat
in locul unor analize care sa permita vizualizarea realitatilor.
Facem parte dintr-o alianta careia trebuie sa-i fim reali dar excesul de zel duce la derizoriu.
4. Timpul trebuie sa mai aiba rabdare
(mesaj trimis de anonim în data de 06.04.2015, 11:04)
Scenarita sau nu (dl Codita este un expert!) afirmatia/ constatarea sa ".... ceea ce Statelor Unite le-a fost permis prin intervenţia semnificativă politic şi militar în spaţiul iugoslav, ori în Irak, trebuie să fie acceptat şi pentru Rusia, atunci cînd îşi promovează obiectivele politice în spaţiul caucazian, ori al Europei din "vecinătatea imediată"; acţiunea de recuperare a pierderii de statut internaţional, presupune ca puterea Rusiei, militară şi de oricare altă natură, să nu mai fie gestionată doar ca potenţialitate şi element indirect de influenţă, ci concretizată în acţiuni de anvergură, capabile să modifice peisajul geo-politic, cel puţin la nivel regional, chiar dacă costurile, pentru Rusia, sunt extrem de ridicate; spaţiul de manevră politică şi mai ales militară al ţărilor din fostul "lagăr sovietic", din punctul de vedere al Rusiei, nu este cel creat de apartenenţa lor la NATO şi UE, de consecinţele legale ale acestui nou statut, ci unul mult mai restrîns, cel conturat de înţelegerile (oficiale şi neoficiale) dintre URSS şi SUA, intervenite la sfîrşitul războiului rece, care excludeau orice modificări ale raporturilor de forţe, ale infra-structurilor ori ale prezenţei militare, în orice formă, pe aceste teritorii, altfel spus, ceasul raporturilor actuale ruso-americane trebuie întors la ora trecutelor înţelegeri sovieto-americane, din anii 1989-1992." este intradevar pericolul care ar putea schimba, din nou, fata lumii.
Sa speram totusi ca, cu problemele pe care le au si cu experienta trecutului, rusii vor sta in banca lor.
4.1. Ce probleme au mai altfel decât (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 14:55)
Alții? De exemplu, Germania, Japonia, Franța, Marea Britanie, Turcia, America. Dacă nu observi logica după care am însirat aceste țări, ea este aceea că au generat conflagrații/hegemonii foarte sângeroase sau dureroase. Și acestea ar trebui să stea în banca lor.
4.2. Au mai altfel decat altii (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de Mafalda în data de 06.04.2015, 17:32)
Nu sti, ai? vezi daca nu te duce capul! asa ca vezi de tartacuta ta, nu mai purta grija altora.
4.3. Au apărut dascălii pe aici (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 17:44)
Deci, Mafalda, nu te duce pe tine capul să scrii "nu știi"?
4.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.04.2015, 23:20)
Stiu dar nu-ti spun;asa, ca sa-ti plesneasca,capul.
5. fără titlu
(mesaj trimis de radu în data de 06.04.2015, 12:32)
Ca orice analist roman care se respecta, dl. Codita trateaza problema doar partial, exagerand reactia si ignorand actiunea care a creat reactia. Pentru ca rusii au avut reactii la actiunile Romaniei. Desantul militar american in Romania a adus Romania in atentia Rusiei, ca potential pericol. D-l Codita stie foarte bine acest lucru dar il ignora voit. Cam ca in ianuarie, cand Ucraina a atacat pozitiile separatistilor incalcand acordul de pace, iar cand aia i-au batut de le-au mers fulgii au inceput sa tipe ca ai ataca rusii.
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de Gicu în data de 06.04.2015, 13:47)
rusia ca si foasta urss are picioarele de lut ca orisice tara care se bazeaza pe export si nu pe pib, este o tara condusa aberant profund nedemocratic, asta fiind a doua mare slabiciune a noilor bolsevici.In relatiile cu noi ne-au asuprit tot timpul lunadu-ne moldova si masacrand (fantana alba)sau dislocand populatiile romanesti.Nu i-am iubit nici pe timpul comunismului (am scapat de armata rosie imediat ce am putut amnintand pactul cu un razboi "fraticid" comunist si balcanic)fostii iugoslavi i-au batut cu acte in regula pe timpul lui Tito pe rusi.Relatiile nu pot fi bune iar faptul ca facem parte din NATO de5 ori mai puternic militar decat rusii si din UE cu PIB de 35 de ori decat rusia ne pune in pozitie de avantaj fata de bolsevicii sangerosi. Stim ca de la ei nu putem astepta decat FOAME, SANGE SI MOARTE
5.2. Germania tot de lut să fie (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 14:24)
Dacă ai avea dreptate în privința exportului. Dar nu ai dreptate nici aici, nici în celelalte puncte de vedere care sunt xenofobe de-a dreptul (dacă nu și idioate). Nu știu dacă rușii sunt bolșevici, deși nu prea sunt. Dar ce este în capul tău este național-comunismul lui Ceaușescu. A lăsat amprente adânci în creierul tău. Și nici măcar nu știi câte masacre ai făcut tu, ca popor.
5.3. Mars la reciclare (răspuns la opinia nr. 5.2)
(mesaj trimis de Dascalul în data de 06.04.2015, 17:27)
.... Și nici măcar nu știi câte masacre ai făcut tu, ca popor.
Desteptule, ai lipsit mult la limba gramatica!
5.4. Lămurește-mă (răspuns la opinia nr. 5.3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 06.04.2015, 17:42)
Ca să afle și alții cât de prost sunt.
5.5. Reantoarcerea la ABCdar (răspuns la opinia nr. 5.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.04.2015, 23:28)
SIMPLU: Cand ii raspunzi/vrei sa-l pui la punct pe Gicu "reprosandu-i (sau acuzandu-l) ca a facut massacre, el, ca popor!? este clar ca ti s-a ingustat "orizontul" atat de mult incat un individ (adica Gicu, ca sa pricepi) a devenit popor!??.
Capisci?
6. In lumea asta mare,
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 06.04.2015, 13:51)
pe linga cei mari mai trebuie sa traiasca si cei mici. Au si ei rostul lor.
Rusii au facut o mare, mare greseala. Prin actiunile lor si-au pus in cap tot estul Europei. Au abandonat o pozitie din care, pe baza unei bune cooperari cu lumea, puteau sa beneficieze enorm si sa-si asigure prosperitatea. N-au cum culege beneficii de pe drumul asta si cel mai plauzibil este ca vor da indarat.
Scenariile 1-3 nu tin cont in nici un fel ca mai exista si occidentul in lume, ca oricare ar fi unul in lumea asta mare, nu-i singur pe lume si nu poate sa faca chiar orice traznai ii trec prin minte.
In relatiile cu Romania, singurul lucru bun pe care-l pot face rusii este acela de a actina concret, ferm si cu demnitate pentru inlaturarea nedreptatilor pe care i le-au facut. Daca n-o fac, Romania va fi cu siguranta intodeauna un ghimpe in coasta Rusiei.
“ ...Ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi. ”
Singura amenintare reala pentru Romania este jaful de neimaginat la care o supun ghiolbanii ei, care pur si simplu spulbera unitatea romanilor. O tara fara lipsita de unitatea cetatenilor ei nu este tara, este doar o insailare care se poate risipi la cea mai mica adiere.