Se scutur frunzele de nuc

E vremea toamnei. A mustului. A nostalgiei. A crizantemelor şi a romanţelor. Ca să fie în ton cu anotimpul, Partidul Naţional Liberal îşi scutură şi el crengile, lăsînd să cadă, una cîte una, frunzele pe care se legănau periculos liderii săi disidenţi. În lumea vegetală este suficient ca rădăcina să fie sănătoasă, suficient de adîncă, pămîntul bun, pentru ca în primăvară să fim siguri că vor apărea frunze noi, viguroase, că ramurile vor creşte şi se vor dezvolta, iar pomul va da rod bogat. În lumea politicii, lucrurile sunt mult mai puţin sigure. De aceea, nu e lipsit de rost să ne întrebăm: cine şi cu ce se alege pe urma acestei "curăţenii de toamnă" din PNL?

Din punct de vedere al actualei conduceri executive a singurului partid care reprezintă partea dreaptă a eşichierului politic, plecarea disidenţilor este o măsură care-i întăreşte semnificativ postura defensivă. Cei excluşi vor pierde inevitabil contactul cu structurile partidului. Vor avea un acces mult mai dificil la filiale şi la membri lor. Cuvîntul lor va atîrna mai puţin în balanţă, atunci cînd critică actualul curs al PNL şi performanţa politică a liderilor săi, decît dacă ar fi vorbit din interior. Stigmatul "excluderii" va tăia cheful oportuniştilor de a sta la masă cu Stoica şi Stolojan, de frică să nu fie "transmisibilă" sancţiunea, să nu se pună rău cu conducerea, să nu piardă avantajele guvernării. Raza de acţiune a foştilor lideri, în cadrul Partidului Naţional Liberal, se reduce semnificativ şi inevitabil. Pe cale directă de consecinţă, poziţia actualei conduceri este mai puţin vulnerabilă.

Este ea, însă, şi mai solidă, mai capabilă să genereze soluţiile de care PNL va avea nevoie atunci cînd va fi confruntat cu alegerile?

Prin excluderea lui Stoica şi Stolojan, PNL, ca structură politică, cu siguranţă nu se întăreşte. Tensiunile existente în filiale şi între filiale şi conducerea de la centru vor creşte în intensitate, vor deveni cronice. Eroziunea se accentuează. Nu neapărat ruinătoar, dar sensibil şi inevitabil. Teza stupidă după care, cu cît dai mai mulţi contestatari afară, cu atît devine partidul mai tare, a fost vizitată şi de alţii. Nici măcar nu-i nouă. E bolşevică şi a fost aplicată în vremurile cînd partidul era doar "avangarda" clasei muncitoare. Cu cît mai multă puritate în sînul micului grup conducător, cu atît mai sigur succesul! Stalin a învăţat aşa de bine această lecţie, încît a hotărît că grupul conducător va fi el însuşi, şi numai el! Ceilalţi au devenit simple păpuşi ale sale. Rezultatul, într-o dictatură, poate fi remarcabil. Monopolul puterii pe care Stalin şi l-a asigurat, nu s-a sprijinit însă, decît simbolic, pe epurărie succesive ale "liderilor istorici", cît pe exercitarea unei nemiloase şi discreţionare puteri asupra instituţiilor de represiune. În democraţii, teza cade inevitabil în ridicol, căci după orice "epurare", credibilitatea partidului nu creşte, ci scade. În contexul politic românesc, pierderea de credibilitate poate însemna pragul dintre a fi sau a nu fi reprezentat în Parlament. Iar dacă nu eşti, se cheamă că nu exişti! Somnul devine moarte, ca să rămînem în termenii dilemei hamletiene!

Ce cîştigă disidenţii? Aparent o mai mare libertate de mişcare pe scena politică, inclusiv libertatea de a organiza o platformă alternativă, sub acelaşi drapel al liberalismului. De la teorie la practică va fi însă un drum extrem de dificil. Interstiţiile spaţiului politic românesc, care să permită inserarea unui nou partid sunt extraordinar de înguste. Ideea că PNL-ul de jos, de la bază, va părăsi barca propriei conduceri, din belşug aprovizionată cu fructele cele dulci şi apa dătătoare de viaţă cu care este binecuvîntată Grădina Guvernării, pentru a da năvală pe pluta salvatoare, noul Kon-Ti-Ki cu care Stolo-Haerdalul politicii româneşti vrea să demonstreze că se poate traversa mai sigur Atlanticul viitoarelor alegeri, are puţin şanse să devină realitate. Cîtă vreme beneficiile locale, iar ele nu sunt puţine, vin de sub semnătura actualui Premier şi lider PNL, din spirit practic, tipic liberal, oamenii din filiale nu vor da vrabia din mîna lui Tăriceanu, pe cioara de pe gardul lui Stoica şi Stolojan! Cel puţin nu deocamdată. Nu atîta vreme cît actuala formulă de guvernare se menţine. Chiar şi dacă s-ar putea înfiinţa un PNL-alternativ, şansa fiecăruia dintre cele două partide de a mai prinde viitoarele locuri parlamentare se prăbuşeşte pentru că rezultă nu din adunarea, ci din înmulţirea unor probabilităţi, fatalmente subunitare!!!

Cealaltă soluţie de supravieţuire ar fi ca noua formaţiune să fie remorcată de o şalupă. Un fel de "soluţie imorală" în variantă liberală. În oricare din variante, rezultatul nu va putea influenţa într-o manieră decisivă raporturile actuale de putere şi de reprezentare parlamentară stabilizate între PNL-ul oficial şi PD, iar pe de altă parte dintre Alianţa DA şi restul spectrului politic.

Rezultă, simplu, că frunzele căzătoare sunt în politică mai degrabă sortite eşecului, uitării şi poate regretului, decît regenerării.