Şeful şi maşinăria sa politică

Este politica - în special politica aşa cum o practică partidele politice - coruptă?

Cruciada DNA împotriva corupţiei politice de la noi relansează (pentru a câta oară?) chestiunea relaţiei dintre partide şi corupţie. Iar efectul este devastator: imaginea unui sistem politic şi instituţional corupt până la rădăcini a devenit un loc comun. Efectul anti-sistem al acestei campanii juridico-politico-mediatice pune sub semnul întrebării întreaga "istorie" postrevoluţionară a României. Ca să nu mai spunem că un sentiment anti-sistem poate oricând deveni şi anti-democratic. Iar într-o ţară în care majoritatea din sondaje (pe care unii comentatori o confundă cu majoritatea populaţiei) crede că democraţia (sau acel ceva pe care-l numesc "democraţie") şi corupţia sunt strâns corelate, apariţia şi creşterea unui partid populist anti-democratic nu ar fi chiar atât de stranie. Cu atât mai mult cu cât "accidentul" PRM a avut deja loc. Nu ar fi deloc surprinzător dacă unora li s-ar părea că sistemul democratic însuşi este "Problema" şi că acesta ar trebui schimbat. Însă schimbat cu ce?

Problema raportului dintre partide şi corupţie nu e deloc nouă. Am putea spune că există de când sunt cunoscute partidele (a se vedea situaţia "partidelor" în Atena antică în epoca democraţiei), dar s-a pus cu precădere mai ales de când partidele au devenit factorii determinanţi ai guvernării odată cu parlamentarismul. Şi, cum acest lucru s-a întâmplat mai întâi în SUA, unde partidele s-au "maturizat" mai repede decât pe Vechiul Continent, acolo au apărut şi primele studii privind relaţia dificilă a partidelor cu democraţia. O dovedesc numeroasele lucrări de pionierat în sociologia politică de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului trecut. Încă din 1888, în al doilea volum din The American Commonwealth, britanicul James Bryce se interesa despre relaţia ambiguă a partidelor americane cu democraţia, pentru ca în 1902, în Demcoracy and The Organisation of Political Parties ("Democraţia şi partidele politice", scrisă în franceză, dar apărută mai întâi în traducerea engleză), şi mai apoi în 1910 în Democracy and the Party System in the United States (democraţia şi stemul de partide în Statele Unite), Moisei Ostrogorski să facă o demonstraţie sociologică neatacabilă ştiinţific privind lipsa de "democraţie" a partidelor politice. Câţiva ani mai târziu, în 1919, The boss and the machine (Şeful şi maşinăria) a lui Samuel P. Orth punea în evidenţă mecanismul prin care funcţia democratică a partidelor politice americane a fost alterată: clientelismul şi finanţarea campaniilor electorale. Iar titlul celei mai cunoscute cărţi despre partidele europene ce aparţine lui Robert Michels, apărută în 1911, Partidele politice, Eseu asupra tendinţelor oligarhice ale democraţiilor este de la sine elocvent.

Deci, nimic nu este nou sub soare! Dar, atunci de ce se repetă istoria? De ce scapă ciclic partidele politice controlului democratic? Şi, mai ales, de ce în America nu s-a întâmplat precum în Europa şi relaţia contradictorie a partidelor politice cu democraţia să nu ducă la proliferarea mişcărilor totalitare? Un răspuns posibil ar fi că sistemul politic american permite integrarea permanentă a noilor curente politice în vechile partide, menţinând astfel relaţia partidelor cu societatea, iar pe de altă parte pentru că a existat new deal-ul care a reuşit să satisfacă nevoia de democraţie a societăţii americane.

Când partidele ajung să depindă de boss, când clientelismul înăbuşă orice ideologie, partidele politice nu mai sunt decât maşinării de cules voturi. Şi, dacă atâta vreme cât există prosperitate, sistemul este tolerat, odată cu criza economică şi creşterea inegalităţilor sistemul este ostracizat. E exact ceea ce se întâmplă şi în România. Partidele-sistem, prinse în tăvălugul DNA, riscă să se descompună. Prea multă vreme dependente de sistemul românesc al boss-ului, de baronat, marile partide româneşti sunt prinse într-o capcană din care nu par să aibă ieşire. Dar, dacă relaţia de clientelă dintre patron (baron, în cazul nostru) şi client a fost baza sistemului politic românesc, cum se vor putea reforma partidele? Roma antică, care a funcţionat pe această bază şi sub Republică şi sub Imperiu, nu a reuşit reforma şi a dispărut în Istorie. Ne-a lăsat însă moştenire un sistem. Căci regimurile trec, dar clientela rămâne!

Opinia Cititorului ( 4 )

1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 23.03.2015, 03:12)
In america nu se voteaza direct in relatia om-partid ci indirect. Nu pot sa apara alte partide tocmai din aceasta cauza si apare concluzia gresita ca sint absorbite pe care ai tras-o in articol.
Democratia americana este deformata pentru un privitor si vinduta total bancilor. NU EXISTA !!!
2. Interesantă întrebare
(mesaj trimis de Cristi C în data de 23.03.2015, 14:59)
Și exercițiu intelectual ... de ce nu au fost regimuri autoritariste în US.

Răspunsul autorului este new-deal (plauzibil, oricum mai bun decât foamea interbelică din Europa) și faptul că sistemul "winner-takes-all" al alegerilor americane favorizează două partide (spre deosebire de cel proporțional din Europa care spune că există dreptul minorităților politice să aibă și ele o voce la nivelul parlamentar - ceea ce în cazul unor oratori buni, precum Vadim T, duce la captarea a din ce în ce mai mulți adepți - la fel a fost și cu Hitler).

Dar ar mai fi ceva. În Europa, statele mărunte au avut mereu ceva de împărțit (o provincie, o datorie, o resursă naturală, etc) lucru care a dus la crize ce au cerut suspendarea formelor statale democratice (suspendarea Parlamentului, a partidelor, etc).

În US, lucrul acesta nu s-a întâmplat. Doar cu doi vecini (Mexic și Canada), lucrurile se rezolvau mult mai simplu fără sistemul complicat de alianțe sau influențe interstatale din Europa.

Apoi, nu trebuie să uităm de Războiul Civil din 1861. Până atunci US se extindea (ceea ce se întâmpla și în Europa) fără nicio opreliște, alipind statele nord-americane la Uniune. În Europa, orice extindere sau refacere a unor granițe se făcea prin impunere militară și deci suspendarea democrației.

Deci aș argumenta că și natura izolată a US în raport cu lumea a jucat un rol în limitarea crizelor constituționale.
3. Ce jelanie!
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 23.03.2015, 20:21)
“Cruciada DNA împotriva corupţiei politice”
Cruciada nu este impotriva coruptiei politice, ci impotriva unor nemernicilor care jefuiesc tara. Daca cei mai mari nemernici se dovedesc a fi politicieni, cu atit mai mult acestia trebuie sa ajunga la zdup, pentru a lasa locul curat si liber.
“Iar efectul este devastator: imaginea unui sistem politic şi instituţional corupt până la rădăcini a devenit un loc comun.”
Nu-i imagine, asa este sistemul. Si sistemul trebuie curatat. Cum sa-l cureti altfel decit bagind coruptii la zdup?
“Efectul anti-sistem al acestei campanii juridico-politico-mediatice pune sub semnul întrebării întreaga "istorie" postrevoluţionară a României.”
Campania juridico-politico-mediatica nu are nici un efect anti-sistem si nu pune sub semnul intrebarii istoria postrevolutionara a Romaniei. Se urmareste eliminarea coruptilor din sistem si realizarea unui stat normal, in locul celui mafiot.
“Ca să nu mai spunem că un sentiment anti-sistem poate oricând deveni şi anti-democratic.”
Ce antidemocratie mai mare vrei cind statul este mafiot? Dimpotriva, stirpirea coruptiei va consolida democratia si va conduce la edificarea unui stat normal. Raspindirea opiniei ca in Romania, in conditiile actuale, ar putea fi realizat un sistem anti-democratic este de tot risul. Dupa instaurarea unor sisteme anti-democratice in Franta, Anglia, Germania, UE, mai putem sta de vorba pe aceasta tema. E drept ca mai sunt tembeli ticalosi care considera ca Romania a provocat WWI si II, Holocaustul, ca Ceausescu a fost mai dictator decit Napoleon, Hitler si Stalin la un loc, dar opiniile lor au consistenta stabilitatii particulei de apa in suvoiul Cascadei Niagara.
“Prea multă vreme dependente de sistemul românesc al boss-ului, de baronat, marile partide româneşti sunt prinse într-o capcană din care nu par să aibă ieşire.”
Justitia sa-si faca datoria si sa bage la zdup, an de an, primii 500 de corupti ai mediului politic si de afaceri si in timp scurt vom avea “o tara ca afara”. Avem bossi si 40% din populatia Romaniei zona saraciei numai datorita faptului ca Justitia n-a eliminat coruptii din partea activa a societatii, adica nu i-a lipsit de obiectul muncii.
O intrebare de interes: “De ce scapă ciclic partidele politice controlului democratic?”
Tare as vrea sa stiu cine asigura acest control democratic, cind intelectualii tarii se tooot fac ca lucreaza.
1. 3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Pribeagul în data de 23.03.2015, 20:24)
  PS
  Am senzatia ciudata ca si Justitia doar se face ca lucreaza, cu toata cruciada ei.