Siderurgia "crapă" la suduri

• Petru Ianc: "Acum, lupta se dă pe resursele naturale, pe materiile prime, pentru că există o frică groaznică ca nu cumva statele care le deţin să nu le mai exporte, utilizându-le pentru consumul propriu"

• Petru Ianc: "Din 2013, sectorul energetic va plăti pentru certificatele CO2, preţ pe care îl va transfera consumatorilor"

Industria prelucrătoare din ţara noastră, care include şi industria siderurgică, este ameninţată cu dis­pariţia, urmare a aplicării, în­cepând cu 2013, a "pachetului legislativ energie-schimbări climatice" în Uniunea Europeană (consecinţa semnării Protocolului de la Kyoto, adoptat în 1997 şi intrat în vigoare în 2005, care impune limite asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, aflate la originea încălzirii globale).

Fiecărui stat al Uniunii Europene, în baza Protocolului de la Kyoto, i-au fost alocate gratuit certificate de emisii CO2, până în anul 2013, care au fost distribuite companiilor cu instalaţii poluante în patrimoniu, explică specialistul Petru Ianc. Un certificat echivalează cu o tonă de CO2 emisă în atmosferă.

Petru Ianc arată că, începând cu 2013, sectorul energetic nu va mai primi gratuit certificate, fiind obligat să le cumpere de pe piaţă în totalitate, în cuantumul emisiilor realizate. În aceste condiţii, sectorul energetic va avea un cost suplimentar, pe care îl va transfera, evident, consumatorilor.

Domnia sa ne-a explicat: "Certificatele acordate în mod gratuit României vor fi vândute companiilor din sistemul energetic la preţul pieţei, banii obţinuţi fiind colectaţi într-un fond, care va fi utilizat pentru modernizarea sistemului energetic românesc, în vederea interconectării la sistemul energetic al UE". (n.r. interconectarea cu sistemul energetic al UE se va face de către transportatorul de energie Transelectrica).

Specialişti din sectorul energetic au confirmat că producătorii din energie vor plăti pentru certificatele CO2 de care au nevoie, din 2013.

Pe de altă parte, tot din 2013, companiile din industria prelucrătoare, deci şi din siderurgie, vor continua să primească gratuit certificate, dar în limita emisiei celor mai performante zece instalaţii similare din Europa.

Uzinele şi fabricile din România care vor dori să menţină producţia la nivelul actual vor depăşi, cu siguranţă, nivelul de emisie CO2 prezent la cele mai performante zece instalaţii europene, astfel că vor trebui să plătească pentru certificatele CO2 suplimentare de care au nevoie, opinează Petru Ianc.

Ca atare, costurile producţiei în siderurgie vor creşte, pe de-o parte, din cauza majorării preţului energiei, iar, pe de alta, din cauza cumpărării de noi certificate CO2, dacă plafonul atribuit gratuit este depăşit.

Fostul director general în Minis­terul Economiei precizează că nivelul de atribuire gratuită a certificatelor va scădea gradual până la zero, până în 2030.

În opinia domniei sale, siderurgia românească se regăseşte în faţa unei mari provocări, cu atât mai mult cu cât concurenţii din ţările învecinate, Ucraina şi Turcia (care nu sunt în Uniunea Europeană), cu o prezenţă activă pe piaţa internă a României, nu iau parte la planul european de reducere a emisiilor de CO2, practicând, astfel, preţuri mai mici.

Domnia sa precizează: "Politica europeană privind energia verde şi emisiile de carbon susţin ideea că UE a declanşat procesul de restructurare finală a sectorului siderurgic din Europa şi a industriilor consumatoare care fac emisii de CO2. Aţi văzut că se mai vorbeşte, la nivel mondial, despre piaţă de desfacere?

Nu, pentru că lupta se dă acum pe resursele naturale, pe materiile prime, pentru că există o frică groaznică ca nu cumva statele care le deţin să nu le mai exporte, utilizându-le pentru consumul propriu.

În multe situaţii, ţările care deţin materii prime nu au în posesie cele mai performante instalaţii de producţie, acestea urmând ori să fie modernizate, ori să dispară".

• "Statul poate acorda compensaţii companiilor afectate de creşterea preţului energiei"

O directivă europeană permite statelor să acorde compensaţii companiilor afectate de creşterea preţului energiei, fără să considere acest sprijin ajutor de stat, ne-a explicat Petru Ianc, adăugând:

"Uniunea Europeană, sesizând, totuşi, dramatismul acestor probleme şi consecinţele lor, a dat o directivă prin care a spus că statele membre pot acorda compensaţii industriilor în pericol de relocare, inclusiv industriei siderurgice. Statul român poate acorda compensaţii pentru emisiile indirecte de CO2 (preţul plătit pentru certificatele CO2 de producătorii de energie, transferat consumatorilor).

Dar Guvernul Romaniei tace, nu spune nimic.

De ce?!

Aceste compensaţii pot veni din surplusul de certificate pe care statul român îl are, şi pe care poate să îl vândă pe piaţa internaţională".

Potrivit Directivei 2003/87/EC, decizia de acordare a compensaţiilor pentru emisiile indirecte aparţine statele membre, chiar dacă Comisia Europeană a publicat normele metodologice pentru acordarea acestei forme de ajutor, explică fostul şef al Metalurgiei, adăugând:

"Neaplicarea schemei de compensare la nivelul României va induce un dezavantaj competitiv major pentru întreaga industrie metalurgică şi siderurgică românească şi va duce la închiderea a numeroase capacităţi de producţie şi pierderea a unui însemnat număr de locuri de muncă".

Începând cu 2013, certificatele de emisie CO2 pe care statul nu le-a alocat gratuit companiilor pot fi scoase la licitaţie, reglementează Directiva 2003/87/EC.

Directiva stabileşte modul în care trebuie folosite 50% din veniturile obţinute de statele din Uniunea Europeană pe această cale.

Restul poate fi folosit pentru acordarea de compensaţii pentru emisiile indirecte.