SIMONA MILOŞ, DESPRE PROCESELE CU "BĂIEŢII DEŞTEPŢI" DIN ENERGIE: "Până la recuperarea prejudiciilor, trebuia oprită hemoragia"

Reporter: Recent, aţi câştigat trei procese împotriva "băieţilor deştepţi", deschise în urmă cu circa patru ani. Vă rugăm să ne oferiţi mai multe detalii despre aceste procese...

Simona Miloş: Aş începe cu o precizare: meritul este al întregii echipe SMDA, şi nu numai al meu. De asemenea, am avut o colaborare excelentă şi cu avocaţii administratorului judiciar de la SCA Borza şi Asociaţii - în special cu doamna Laura Gîlcevescu, un foarte bun avocat.

Primul din cele trei procese despre care s-a vorbit în ultima vreme este reprezentat de opoziţiile formulate de către Alpiq Romindustries şi Alpiq Romenergie împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei Hidroelectrica.

Celelalte două sunt: contestaţia formulată de Alpiq RomIndustries împotriva măsurii Administratorului Judiciar Euro Insol de neînscriere în tabelul preliminar al creanţelor cu suma de 527 milioane de lei şi contestaţia la tabelul preliminar formulată de către ALRO Slatina privind neînregistrarea la masa credală cu suma de 129.664.792 milioane lei.

Cred că ar merita menţionate şi cele două procese câştigate - ambele în mod irevocabil -, respectiv procesul intentat de către Elsid Titu privind contestaţia împotriva măsurii de aplicare a clauzei de forţă majoră pentru deficitul hidrologic sever din anul 2012 şi contestaţia Energy Holding împotriva măsurii administratorului judiciar de denunţare a contractului încheiat cu Hidroelectrica, contract apreciat ca fiind unul păgubitor pentru societatea debitoare.

În total, societatea noastră de avocatură a fost angajată de către Hidroelectrica să o reprezinte în procedura insolvenţei într-un număr total de 14 cauze diferite, procese intentate de către traderii de energie - Alpiq Romenergie, Alpiq Romindustries, Energy Holding, EFT, de către producătorii ALRO Slatina, Elsid şi Electrocarbon sau de societăţi din grupul Andritz - care au efectuat lucrările de retehnologizare la centralele de la Porţile de Fier I, II şi Oltul Inferior.

Toate aceste companii au solicitat Tribunalului Bucureşti să dispună înscrierea în tabelul preliminar cu sume totale de 1.526.298.746,84 lei (peste 340 milioane euro), reprezentând pretinse daune produse de către Hidroelectrica prin nelivrarea întregii cantităţi de energie electrică contractate, nelivrare datorată invocării clauzei de forţă majoră în care s-a găsit Hidroelectrica în anul 2011, din cauza deficitului hidrologic fără precedent.

Totodată, o parte dintre traderi au formulat contestaţii împotriva măsurii administratorului judiciar de denunţare a contractelor. Vorbind despre contractul de vânzare-cumpărare energie electrică încheiat de Hidroelectrica cu Energy Holding nr. 33CE/14.01.2004, acesta a fost denunţat de administratorul judiciar la data de 24.07.2012, în contextul eşuării negocierilor cu trader-ul de energie. Doar în legătură cu acest contract, pe perioada de derulare a acestuia, diferenţa dintre valoarea preţului mediu anual al Pieţei Zilei Următoare (PZU) şi valoarea contractuală a preţului energiei livrate firmei Energy Holding a generat în perioada 2006 - 31 mai 2012 o pierdere pentru Hidroelectrica de 1,45 miliarde de lei. Prin denunţarea contractului cu Energy Holding, Hidroelectrica a obţinut doar în primele 18 luni de la denunţare venituri suplimentare de peste 550 milioane de lei, ceea ce a permis companiei să înregistreze un profit record de peste 2 miliarde de lei cumulat pe exerciţiile financiare 2013-2014 şi aproape 1 miliard de lei pe primele 10 luni din 2015, aşa cum sublinia reprezentantul administratorului judiciar, domnul avocat Remus Borza.

Reporter: De ce a durat atât de mult ca aceste cazuri să ajungă la final şi în cât timp ar fi trebuit rezolvate? Care a fost cursul proceselor în cei patru ani?

Simona Miloş: Un motiv al acestei durate este legat de faptul că într-un prim ciclu procesual, instanţa de fond a respins toate cererile ca inadmisibile, admiţând aşadar o excepţie procedurală, fără să intre însă pe fondul cauzelor deduse judecăţii. După ce instanţa de control judiciar a apreciat că cererile erau admisibile, dispunând casarea cu trimitere spre rejudecare pentru soluţionarea fondului, a urmat cel de-al doilea ciclu procesual în care, practic, s-a reluat întreaga judecată a cauzei. De la momentul primei hotărâri a instanţei de fond şi cel al judecării recursului, a trecut mai bine de un an de zile, perioadă firească, dacă avem în vedere agenda încărcată a instanţelor de judecată.

Reluarea celui de-al doilea ciclu procesual în anul 2014 a însemnat şi administrarea unui amplu probatoriu în majoritatea cauzelor, respectiv a unor expertize tehnice de specialitate, în domenii de strictă specializare, cum ar fi cel energetic, hidrologie, maşini - unelte, dar şi expertize contabile şi bibliorafturi întregi de înscrisuri. Atunci când literalmente se vine în instanţă cu metri-cubi de înscrisuri, este dificilă chiar depozitarea, ca să nu mai vorbim despre lecturarea acestor documente.

Aceste cauze obiective, coroborate cu incidentele procesuale invocate de către adversari - cereri de amânare - mai mult sau mai puţin justificate, obiecţiuni, recuzări, cereri de strămutare, înscrieri în fals - într-o frază cam tot ce prevede codul de procedură civilă în materie de solicitări de amânare - au însemnat aproape patru ani de judecată. Şi încă nu s-a terminat.

Reporter: Care sunt deciziile luate în justiţie?

Simona Miloş: Până la acest moment, toate soluţiile pronunţate de către instanţe sunt favorabile Hidrolectrica. Chiar dacă la un moment dat, soluţiile din primul ciclu procesual au fost desfiinţate de către instanţa de control judiciar care a decis trimiterea cauzelor spre rejudecare, aceasta nu poate fi considerată o victorie împotriva Hidroelectrica.

Nefiind antamat fondul problemei, ci doar soluţionate aspecte procedurale, abia în cel de-al doilea ciclu procesual putem vorbi despre tranşarea chestiunilor de drept ce fac obiectul judecăţii pe fond. Deci, abia aceste hotărâri, pronunţate în cel de-al doilea ciclu procesual, pot fi considerate că exprimă realitatea situaţiei juridice deduse judecăţii - asta ca să spulberăm ceea ce a apărut la un moment dat în presă, anume că instanţele ar fi dat câştig de cauză traderilor de energie, admiţând recursurile împotriva primelor sentinţe.

Reporter: Hotărârile sunt definitive sau a fost înaintat Apel?

Simona Miloş: Avem deja trei hotărâri irevocabile prin respingerea recursurilor - respectiv opoziţiile la deschidere a procedurii insolvenţei formulate de către Alpiq Romenergie şi Alpiq Rominsdustries, contestarea măsurii de denunţare a contractului încheiat cu Energy Holding şi contestarea măsurii aplicării forţei majore pentru anul 2012 în contractul încheiat cu Elsid Titu SA.

Mai avem soluţionate la fond şi câştigate de Hidroelectrica patru dosare: rejudecare contestaţii la tabelul preliminar formulate de ALRO SA Slatina,ALPIQ ROMINDUSTRIES şi ANDRITZ HYDRO GMBH şi rejudecare contestaţie împotriva măsurii administratorului jududiciar de denunţare a contractului de vânzare-cumpărare energie electrică, formulată de ALPIQ ROMINDUSTRIES. Totodată, la termenul de judecată din data de 24.02.2016, instanţa a rămas în pronunţare în încă două contestaţii împotriva tabelului preliminar, respectiv contestaţia Energy Holding şi cea a EFT AG, dar nu cunoaştem încă soluţia instanţei.

Cel puţin în ceea ce priveşte contestaţia Energy Holding, respingerea acesteia ar însemna eliminarea unei mari presiuni pentru Hidroelectrica, întrucât Energy Holding a solicitat nu mai puţin de 1,1 miliarde lei cu titlu de despăgubiri pentru nelivrarea integrală a energiei contractate în anul 2011.

Dintre dosarele aflate în portofoliul SMDA, mai sunt în curs de soluţionare de către instanţa de fond un număr de cinci dosare, respectiv rejudecarea contestaţiilor formulate de ALPIQ ROMENERGIE, ELECTROCARBON, ELSID TITU la tabelul preliminar al creanţelor, rejudecarea contestaţiei formulate de ALRO împotriva măsurii administratorului judiciar de aplicare a clauzei de forţă majoră cu privire la contractrul 47CE/2005 (2012) şi rejudecarea contestaţiei formulate de ANDRITZ HYDRO GMBH la măsura administratorului judiciar de denunţare unilaterală a unor amendamente la contractul 2I/50765 din 09.11.2001.

Reporter: Ce elemente au adus reclamanţii în favoarea lor?

Simona Miloş: Principala susţinere a fost aceea că nu ar fi existat cazul de forţă majoră invocat - seceta hidrologică - deşi toate actele dosarului atestau o situaţie fără precedent în ultimii 100 de ani în România. Această susţinere a traderilor a fost din start contrazisă de certificatele de atestare a cazului de forţă majoră emise de către Camera de Comerţ şi industrie a României pentru absolut toate contractele traderilor. Deci, întreaga procedura contractuală a fost respectată cu stricteţe de către Hidroelectrica.

În plus, s-a mai susţinut că Hidroelectrica este un simplu furnizor de energie electrică şi nu acţionează în calitate de producător şi prin urmare chiar şi în forţă majoră ar fi trebuit să cumpere energie din piaţă şi să o revândă traderilor. În traducere liberă, această teorie însemna că Hidroelectrica ar fi trebuit să cumpere energie scumpă şi să o revândă ieftin reclamanţilor, sub costul de achiziţie. Ca să aveţi o imagine a pretenţiilor traderilor, Hidroelectrica ar fi trebuit să cumpere din piaţă energie la 220-240 leiMWh pentru a o revinde acestora la 130 lei/MWh, doar pentru ca cei din urmă să o poată revinde la rândul lor la preţuri de 240-260 lei MWh.

În opinia noastră, dacă Hidroelectrica ar fi procedat în manieră pretinsă de către reclamanţi şi ar fi onorat integral contractele bilaterale în forţă majoră, în primul rând ar fi periclitat funcţionarea în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional, iar în al doilea rând ar fi riscat suspendarea sau chiar retragerea autorizaţiilor de gospodărire a apelor emise de ANAR şi a licenţelor emise de către ANRE. Consecinţa directă ar fi fost închiderea hidrocentralelor, cu efecte sistemice pentru economia naţională.

De altfel, chiar ieri s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de 5 judecători, şi a dispus condamnarea penală şi închisoarea cu executare pentru un fost ministru (n.r. Codruţ Sereş, fost ministru al Economiei, care a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare) şi pentru întreaga conducere a Hidroelectrica de la acea dată, pentru refuzul Hidroelectrica de a aplica clauza de forţă majoră într-o situaţie similară din anul 2003 (dar nu atât de gravă că în 2011!), cu aceiaşi parteneri contractuali.

Practic, la acest moment, în prezenţa unei hotărâri definitive în materie penală, care tranşează latura civilă a contractelor bilaterale încheiate cu traderii de energie şi justifică astfel întreg raţionamentul nostru prezentat mai sus, nu mai este nimic de adăugat.

Reporter: Cum vor fi recuperate prejudiciile aduse statului?

Simona Miloş: Până la recuperarea prejudiciilor, trebuia oprită hemoragia, lucru care s-a realizat cu succes de către administratorul judiciar.

Efectele pozitive ale măsurilor luate de către Euro Insol au fost deja prezentate de către reprezentantul administratorului judiciar, fiind de notorietate faptul că, urmare a denunţării contractelor păguboase încheiate de către Hidroelectrica cu traderii de energie, aceasta a înregistat profituri istorice, reuşind să distribuie şi dividende Statului Român. Concret, aşa cum rezultă din rezultatele financiare ale companiei prezentate de administratorul judiciar, la data deschiderii procedurii insolvenţei, Hidroelectrica era într-o situaţie financiară extrem de dificilă, înregistrând pierderi cumulate de peste 170 milioane Euro în exerciţiile financiare 2011 - 2012 şi o trezorerie netă negativă de 782 milioane lei. În procedura de insolvenţă au fost denunţate de administratorul judiciar contractele dezavantajoase cu traderii de energie şi au fost renegociate 487 de contracte, în urma acestor măsuri Hidroelectrica ajungând să raporteze în anul 2013 un profit de 902 milioane lei, în anul 2014 un profit record de 1,157 miliarde lei şi în 2015 un profit de 1,104 miliarde lei.

Din cele cunoscute de noi, Hidroelectrica depune toate diligenţele, pe toate planurile, pentru recuperarea acestor prejudicii.

Reporter: Ce a reprezentat implicarea în aceste dosare pentru avocatul Simona Milos?

Simona Miloş: În primul rând au însemnat o conştientizare a impactului enorm al acestor cauze pentru miza economiei naţionale. Hidroelectrica este o emblemă pentru economia României şi, mai mult decât aspectele tehnic juridice, aceste cauze reprezintă pentru mine o puternică misiune socială, în care m-am implicat trup şi suflet. Cât priveşte aspectele tehnico-juridice despre care aminteam, acestea au reprezentat oricum în sine o provocare, pentru că aceste litigii ne-au forţat să ne depăşim limitele şi să aprofundăm chestiuni din cele mai variate domenii, cum ar fi hidrologia, hidroenergetica, maşini şi sisteme hidraulice şi pneumatice, energetică şi piaţă de energie - domenii super specializate. Desigur că, în acest demers, am avut privilegiul de a fi asistaţi de profesionişti desăvârşiţi în domeniile respective, cărora aş dori să le mulţumesc pentru profesionalismul, implicarea, dedicarea şi seriozitatea cu care au răspuns solicitărilor Hidroelectrica; mă refer aici nu doar la domnii profesori universitari, ci şi la specialişti extrem de bine pregătiţi din cadrul Hidroelectrica, salariaţi ai departamentelor tehnice.Aceleaşi aprecieri şi cuvinte de laudă le am şi pentru echipa administratorului judiciar şi a avocaţilor acestuia, alături de care am simţit că Hidroelectrica este, înainte de toate, un proiect de suflet. Cea mai mare răsplată pentru noi, ca avocaţi, pentru serile petrecute departe de familie şi pentru nenumăratele ore de muncă, o reprezintă confirmarea de către instanţă a justeţei poziţiei părţii pe care o apărăm.

Reporter: Mulţumesc!