STUDIU PWC & CRU "Alro" nu poate funcţiona fără energie ieftină, contractată pe termen lung

Niciun producător de aluminiu din lume nu poate funcţiona fără energie ieftină, contractată pe termen lung, iar Alro nu face excepţie de la această regulă.

Un studiu elaborat de PricewaterhouseCoopers (PWC) şi CRU (expert independent în industria de minerit şi metalurgie) arată că jumătate din producătorii de aluminiu au contractat energie pe termen lung (peste zece ani) la preţuri sub media de pe bursele de energie. Jumătate din actorii industriei mondiale de aluminiu au preţurile electricităţii stabilite în funcţie de cotaţia aluminiului de la London Metal Exchange (LME), iar restul folosesc diferite formule de ajustare a contractelor multianuale.

Mulţi producători de aluminiu au şi unităţi proprii de producţie a energiei şi achiziţionează cantităţi mici de pe piaţa spot de energie. Potrivit studiului, industria de aluminiu foloseşte în proporţie de 65% energia hidro şi de 22,5% energie termo pe bază de cărbune.

Structura costurilor operaţionale din această industrie arată că 39% reprezintă materia primă, 33% - energia şi 8% - personalul. Astfel, pentru ca Alro să poată fi competitiv pe piaţa mondială are nevoie să-şi securizeze, pe termen lung, materia primă şi energia, la un preţ accesibil. Alro a integrat, astfel, mina de bauxită din Sierra Leone şi a încheiat cu Hidroelectrica un contract de furnizare a energiei pe termen lung, la un preţ variabil în funcţie de cotaţia LME pentru aluminiu (n.r. formula a intrat în vigoare din 2010).

• Preţul plătit de Alro pentru energie - peste media de preţ a competitorilor

Studiul mai arată că preţul la care Alro a contractat energia hidro în 2012 este peste media de preţ a competitorilor săi europeni, tariful fiind al nouălea cel mai scump din Europa. De asemenea, industria de aluminiu beneficiază de preţuri pentru energia consumată mult mai mici faţă de media burselor de profil. Dacă la majoritatea producătorilor preţurile sunt cu 30-50% mai mici faţă de media electricităţii tranzacţionate pe pieţele forward, Alro plăteşte doar cu 18-20% mai puţin.

PwC şi CRU mai arată că ANRE (reglementatorul pieţei de energie) a stabilit un preţ de 86,3 lei/MWh pentru energia livrată de Hidroelectrica pe piaţa reglementată. Acest preţ acoperă toate costurile Hidroelectrica şi un profit rezonabil. În aceste condiţii, preţul plătit de Alro (medie de circa 129,3 de lei/MWh în 2011) este cu 50% mai mare faţă de preţul reglementat al energiei hidro. Preţul de 129,3 lei/MWh nu include costurile Alro cu transportul şi distribuţia energiei, taxa de cogenerare şi certificatele verzi.

Alro nu cumpără energie pentru a o revinde către alţi furnizori, utilizând cantităţile contractate strict pentru procesul de producţie.

Amintim că este de notorietate conflictul mai vechi dintre Hidroelectrica şi ANRE, producătorul de energie susţinând că vinde sub cos­turi energia pe piaţa reglementată. În acest an, Hidroelectrica susţine că trebuie să i se recunoască un tarif de 125 de lei/MWh pentru energia livrată consumatorilor captivi.

• Alro nu poate cumpăra, deocamdată, energie pe termen lung de pe pieţele OPCOM

Alro nu poate cumpăra, deocamdată, energie pe termen lung de pe pieţele OPCOM. Piaţa Contractelor Bilaterale (PCCB) nu permite încheierea de contracte pe termen mai lung de un an. În prezent, Alro, ANRE, OPCOM şi Banca Mondială lucrează la dezvoltarea bursei noastre de energie astfel încât să existe noi produse care să permită contractarea de energie de către consumatorii industriali.

În plus, pe pieţele OPCOM, producătorii de energie nu scot la vânzare cantităţi de energie suficiente pentru cererea marilor consumatori industriali, de talia Alro, mai spune studiul citat.

Alro este cel mai mare consumator de energie din ţara noastră (cu un necesar anual de circa 4 TWh), care prezintă avantajul unui consum constant în bandă, 24 de ore din 24, în fiecare zi a săptămânii.

• Închiderea Alro ar dăuna grav PIB-ului

Fără un contract pe termen lung de furnizare a electricităţii la preţuri competitive, Alro nu are de ales decât să-şi diminueze considerabil sau să închidă producţia de aluminiu, arată studiul PwC & CRU. Fără producţia Alro, PIB-ul va fi mai mic cu 0,85%, iar veniturile fiscale a bugetului de stat consolidat vor scădea cu 0,15%.

Potenţiala închidere a combinatului de aluminiu va genera pierderea a circa 3.000 de locuri de muncă directe şi a altor 3.550 indirecte, cu pierderi de taxe la bugetul de stat de circa 229 milioane lei.

Alro îşi asigură 80% din vânzări la export. Chiar dacă în prezent cotaţiile aluminiului sunt mici, cererea mondială îşi revine rapid după criză şi în perioada următoare se aşteaptă creşteri de volum şi de preţ pe această piaţă. În perioada 2009 - 2011, Alro a raportat creşteri anuale de 20%, peste media industriei metalurgice (16%).

Grupul Alro este controlat de Vimetco, al cărui proprietar este Vitali Machitski. Din 2002 şi până în prezent, investiţiile în Alro s-au cifrat la circa 650 milioane de dolari, depăşind cu mult angajamentul patronatului rus în contractul de privatizare. În 2002, consorţiul Conef, Marco Acquisitions şi Marco International a preluat Alro pentru 45 milioane dolari.

Din grupul Alro mai fac parte Alprom Slatina şi Alum Tulcea, alături de Sierra Minerals (furnizorul de bauxită pentru Alum).

Acţionariatul rus a investit în modernizarea şi eficientizarea procesului de producţie în fabricile grupului, în reducerea consumului de energie (-6%) şi a emisiilor poluante (s-au înjumătăţit). Astfel, în prezent, Altro a ajuns să exporte multe produse cu valoare adăugată mare.

Pe plan european, Alro este pe locul 6 în topul celor mai mici consumatori de energie din industria aluminiului, în urma măsurilor de eficienţă energetică.