Un cartel al cumpărătorilor promite izbăvirea în faţa exploziei preţurilor energiei

A fost găsită soluţia pentru stoparea creşterii explozive a preţurilor petrolului şi gazelor naturale. Aceasta nu putea veni decât de la cei mai luminaţi economişti din Vest, care, din întâmplare, au fost şi preşedinţii celor mai importante bănci centrale din lume.

Wall Street Journal a scris recent că America şi aliaţii săi europeni participă la "discuţii extrem de active", al căror scop este formarea unui cartel al cumpărătorilor de petrol din Rusia, conform unor declaraţii ale Secretarului Trezoreriei, Janet Yellen.

Cartelul ar trebui să stabilească un preţ maxim de achiziţie, astfel încât să fie plafonate veniturile obţinute de Rusia din exporturile de energie.

"Cred că ceea ce dorim să facem este să menţinem fluxul de petrol din Rusia pe piaţă astfel încât să limităm creşterea preţurilor şi să evităm o recesiune globală", a precizat Yellen, iar "obiectivul absolut este limitarea veniturilor Rusiei".

Declaraţiile arată că nici măcar nu se ştie ca ar trebui făcut, iar acesta este, probabil, principalul motiv pentru care nu au fost oferite informaţii minime presei.

Pe de altă parte, preţul petrolului din Rusia este deja mult mai mic decât al petrolului Brent (vezi graficul 1), pe fondul unei diferenţe care a crescut accelerat de la invadarea Ucrainei, până la un maxim de 37 de dolari pe baril (vezi graficul 2).

Cele mai recente date arată o cotaţie de circa 92 de dolari pe baril pentru petrolul Urals şi de circa 127 de dolari pe baril pentru Brent. Cu toate acestea, preţul petrolului Urals este mai mult decât acceptabil pentru Rusia, în condiţiile în care bugetul este construit pe baza unui preţ de 45 - 50 de dolari pe baril.

După declaraţiile Secretarului Trezoreriei SUA, care anterior a fost preşedintele Federal Reserve, declaraţii care ar trebui să facă orice economist să simtă o mare ruşine, John Kemp, analist al pieţei energiei la Reuters, şi-a oferit serviciile.

"Dacă Janet ar dori să-i explic de ce măsura propusă nu va funcţiona, aş fi foarte bucuros să parcurgem împreună raţionamentul, alături de câteva exemple", a scrie Kemp pe contul său de Twitter.

Tot acolo, analistul de la Reuters a subliniat că "politicile recomandate Comisiei Europene şi Trezoreriei SUA, în ceea ce priveşte sancţiunile impuse petrolului rusesc, nu au fost gîndite bine, după cum demonstrează şi efectele, care sunt opuse celor intenţionate".

Într-o analiză istorică a impactului sancţiunilor asupra preţurilor la nivelul consumatorului final, John Kemp ajunge la concluzia că "embargourile energetice conduc la creşterea semnificativă a preţurilor pe termen scurt şi mediu dacă nu există surse alternative care să acopere deficitul".

Acesta este şi situaţia din prezent, în condiţiile în care OPEC şi International Energy Agency (IEA) au subliniat că nu există capacitate excedentară pentru înlocuirea petrolului din Rusia, şi asta fără a mai lua în considerare restricţiile majore impuse de structura actuală a capacităţii de rafinare la nivel global.

Încă înainte de lansarea propunerii de creare a unui cartel al cumpărătorilor care să impună preţurile la care Rusia îşi poate vinde petrolul, o serie de analişti au subliniat implicaţiile deosebit de grave ale embargoului petrolier.

Petrolul de tip Urals exportat de Rusia face parte din aşa-numita categorie a "petrolului greu", determinat de proprietăţile fizice şi chimice. În Statele Unite se produce "petrol uşor", din care nu se poate rafina motorina şi combustibilul de aviaţie. Care sunt principalii furnizori de "petrol greu"? Iran, Rusia şi Venezuela.

În aceste condiţii, sancţiunile luate în considerare şi formarea unui cartel al cumpărătorilor, nu pot fi considerate altceva decât politici sinucigaşe.

Oare toţi "oamenii de bine" care zboară non-stop cu avioanele lor private pentru a propovădui penitenţa şi sacrificiul în numele salvării planetei îşi dau seama că vor fi ţintuiţi la sol ca urmare a acestor sancţiuni? Când autorităţile vor realiza, într-un târziu, acest lucru, dezastrul şi crizele de isterie vor fi deja prea mari, iar numărul cazurilor de apoplexie va fi de ordinul zecilor de mii.

Ideea cartelului a fost lansată iniţial de premierul Italiei, Mario Draghi, în urmă cu o lună, după întâlnirea cu Joe Biden la Casa Albă.

Pe lângă faptul că este o inepţie din punct de vedere economic, propunerea arată adevărata faţă a celor care au impus politici economice în ultima decadă. Este prostie sau analfabetism economic?

Oare poate fi acuzat fostul preşedinte al BCE de incompetenţă, în condiţiile în care a obţinut titlul de doctor în economie la MIT în 1977, cu teza "Essays On Economic Theory And Applications", iar supervizorul a fost profesorul Franco Modigliani, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1985?

"Amândoi suntem nemulţumiţi de felul cum merg lucrurile, pentru petrol în cazul SUA şi gaze în cazul Europei", a declarat Draghi după întâlnirea cu Biden, iar apoi a subliniat că "preţurile nu au nicio legătură cu cererea şi oferta".

Da, aşa a declarat economistul Mario Draghi, că preţurile nu au nicio legătură cu cererea şi oferta. Dar cu ce au legătură? O astfel de declaraţie arată că Draghi nu are niciun respect pentru meseria sa, iar adevărat sa vocaţie este de politruc adept al planificării centralizate.

"Ideea este să creăm un cartel al cumpărătorilor sau să convingem marii producători, OPEC în particular, să majoreze producţia, ceea ce ar fi calea preferată", a mai declarat Draghi, care a uitat complet care sunt principiile UE în ceea ce priveşte competiţia de pe piaţă şi rolul deosebit de negativ al cartelurilor.

De asemenea, fostul preşedinte al BCE pare să ignore complet faptul că suplimentarea producţiei de petrol, dar mai ales a capacităţilor de rafinare, nu este la fel de uşoară ca o apăsare de buton pentru pornirea tiparniţei.

Cu toate acestea, propunerea premierului italian a fost primită cu entuziasm în UE. "Comisia Europeană a primit mandatul de a examina posibilitatea stabilirii unui plafon de preţ pentru gaze", a declarat Mario Draghi după o întâlnire la nivel înalt a liderilor UE, în condiţiile în care s-a ajuns la un acord pentru instituirea unui embargou petrolier aproape total până la sfârşitul anului curent.

Din păcate pentru toţi consumatorii din Vest, este aproape o certitudine că ideea cartelului nu va impresiona Rusia, iar efectul va fi contrar celui aşteptat.

Pe piaţă au apărut deja prognoze conform cărora preţul barilului de petrol poate ajunge la 200 de dolari, adică veniturile Rusiei vor creşte şi mai mult, chiar şi pe fondul unei creşteri a diferenţei de preţ dintre Urals şi Brent.