Un Preşedinte de lux

Am văzut multe cât timp am fost - opt ani şi jumătate - consilier de stat sau ambasador. De la austeritatea oficialilor din ţările scandinave, până la luxul în care călătoresc despoţii din Asia sau Orientul Mijlociu. Dar niciodată ceva atât de ostentativ precum avionul cu care a călătorit Klaus Iohannis în Japonia şi Singapore.

Cât a costat? Nu ştim, pentru că suma a fost pusă, oficial, la "secret". Am folosit un site specializat în închiriere de avioane business şi am simulat traseul împăratului de la Sibiu, folosind exact tipul de avion indicat de presă. Am obţinut un cost mediu de 599.100 de dolari. Cu un maxim de 1,3 milioane de dolari!

Suspectez că este vorba chiar de mai mult. Un zbor cu un şef de stat adesea are nevoie de o pregătire specială, nu doar vine, încarcă-descarcă şi pleacă. Plus că am folosit o estimare conservatoare a rutelor şi a numărului de membri din delegaţie. Aşa că probabil discutăm de circa un milion de dolari.

Întâmplarea face să fi fost şeful Cancelariei prezidenţiale pe când Japonia a fost lovită, în 2011, de un cutremur devastator urmat de un tsunami. Mulţi români din Japonia au solicitat să fie evacuaţi, aşa că a fost trimis un avion de linie. Îmi amintesc discuţiile de la Administraţia Prezidenţială - costurile erau serioase. Nu vă dezvălui un secret dacă vă spun că preţul s-a dus la 200.000 de euro. (Tarom a dat atunci un comunicat explicând de ce s-a ajuns la această sumă). Sigur, costul combustibilului acum e altul, dar şi avionul era mai mare decât Boeing-ul 737 folosit de Iohannis.

Aş vrea să fiu bine înţeles. Nu cred că Preşedintele, oricare ar fi el, trebuie să zboare "Economy" până în Asia. Dar aici avem de-a face cu costuri de-a dreptul neruşinate. Plus că avionul a făcut escală la Sibiu. Să facă... ce? Să o ia, pe "doamna", presupun. E acoperită treaba asta de bugetul public? Nu are şi "doamna" reşedinţa oficială la Bucureşti?

Mai grav decât cifrele este aspectul aeronavei. Am văzut fotografiile. Interiorul nu seamănă cu acela al multor "jet"-uri private, care sunt proiectate cu gust. Aici avem de-a face cu un kitsch desăvârşit. Fotolii cu pernuţe înflorate, covoare care par cumpărate de pe Lipscani, mobilă cu briz-briz-uri. Nu am idee cine închiriază acest avion. Bănuiesc că doar oligarhii din Uzbekistan.

M-am uitat pe articolele de presă din 2011. Pe atunci PSD-ul făcea scandal cu privire la costurile zborului spre Japonia. Acum sunt ţinuţi la guvernare de Klaus Iohannis, cel care a aruncat pe pista de decolare rezultatele alegerilor parlamentare, ce dăduseră o majoritate de Centru-Dreapta. Acum PSD-ul tace mulţumit.

Am mai aflat, cu ocazia scandalului aeronavei Orient Super-Express, că exista, de prin 2016, o "comisie" oficială care avea sarcina să exploreze posibilitatea cumpărării unui avion oficial. Probabil că este cea mai ineficientă comisie din istoria României - la concurenţă cu aceea care, vezi Doamne, se chinuia să afle unde sunt averile lui Ceauşescu. După 7 ani, statul român este tot la mâna firmelor de lux din Elveţia. Şi nu ştiu care e problema, pentru că avioane de acest tip sunt la vânzare pe net...

Mă întreb şi de ce toată această cheltuială. Omul spune că s-a dus să îl vadă pe Împăratul Japoniei. Frumos. Dar concret ce s-a realizat? După care a fost să discute cu Prim-ministrul din Singapore. O dictatură, dacă e să spunem lucrurilor pe nume.

Mă îndoiesc că vizita a fost pregătită profesional. Priviţi pe pagina de Internet a Administraţiei Prezidenţiale. Stupefiant, Klaus Iohannis nu are nici acum un consilier de politică externă. (Deşi există un departament de Politică Externă). Nici unul pe Educaţie. (Deşi există un departament de Educaţie).

Măcar dacă altfel treaba ar merge. Dar iată că în vreme ce Preşedintele toacă o avere pentru câteva zile de plimbare prin Asia, bugetul pentru Educaţie este cel mai mic, procentual vorbind, din istoria României.

Ceea ce ne aduce înapoi la stilul în care Klaus Iohannis înţelege să îşi execute ultimul mandat de Preşedinte. Despre primul mandat ştim. Un consilier de-al Domniei-Sale se plângea, imediat după ce a intrat la Cotroceni, că mobila e veche şi perdelele trebuie înlocuite. După care au urmat alte scandaluri cu maşini de lux şi reşedinţe decorate.

Nu prea înţeleg ce înţelege Klaus Iohannis din ţara unde s-a impus înaintea Vioricăi Dăncilă. Eu sunt, ca milioane de alţi români, şofer. Circul pe şosele care sunt mai jalnice decât în multe ţări din Lumea a Treia. Dar în regimul Iohannis văd că se găsesc bani ca Poliţia să cumpere BMW-uri cu girofar. Să facă ce anume cu ele poliţiştii de la Rutieră? Eu îi văd mai des în parcarea de la McDonalds decât în intersecţii.

Mă rog, asta este situaţia. Mă întreb însă cât îl vom mai plăti pe Preşedintele-bibelou. În calitate de contribuabil, am o umilă propunere. Abrogarea legii care acordă privilegii (vile, escortă, maşină, indemnizaţie, cabinet) foştilor şefi de stat. După zece ani cu Klaus Iohannis, chiar nu îi înţeleg justificarea.