UNIMEDIA: România depinde de Gazprom, oricât ar încerca să scape de această influenţă

Alternativele, strategiile şi proiectele în domeniul energetic ale României depind de compania rusă Gazprom, oricât de mult ar încerca să se descătuşeze de sursa rusească de gaz, se afirmă într-o analiză semnată de Alexandru Baltag pentru portalul de ştiri UNIMEDIA din Republica Moldova, citată de NewsIn.

Ideea de la care porneşte analiza este că situaţia încordată din Balcani reprezintă un atu pentru gigantul energetic rus, Gazprom, pentru a-şi lărgi sfera de influenţă, dar şi pentru guvernul de la Moscova, pentru a scoate nişte avantaje politice şi economice în zonă.

"Dacă e să analizăm cazul României, putem afirma că, în ceea ce priveşte importul, ea practic, în totalitate, depinde de gazul rusesc, care este primit prin intermediul Europei Occidentale (E.ON şi Gaz de France). În prezent, Bucureştiul doreşte contact direct cu holdingul rusesc, ceea ce trezeşte un interes sporit al acestora de a intra pe piaţa energetică din această ţară, mai cu seamă în domeniul producţiei şi transportului resurselor energetice până la distribuire. În cele din urmă, conform declaraţiei difuzate în noiembrie 2007, Gazpromul este cu ochii pe privatizarea pachetului majoritar al Romgaz Mediaş (conform acordului semnat între România şi FMI, Bucureştiul trebuie să permită privatizarea a două companii de gaz). Este oportun de menţionat că Gazpromul are semnate contracte pentru înfiinţarea unor societăţi mixte cu CONEF (companie rusească), Romgaz şi Transgaz. Astfel, din cele relatate mai sus, România, oricât de mult nu ar încerca să se descătuşeze de sursa rusească de gaz, alternativele, strategiile şi proiectele în domeniu depind tot de compania Gazprom", scrie autorul analizei, Alexandru Baltag, masterand la Institutul European de Înalte Studii Internaţionale (IEHEI) de la Nisa, Franţa.

Autorul afirmă că nucleul de conflict în Balcani îl constituie Kosovo, dar şi Trans­nistria, într-o oarecare măsură, ceea ce îi determină pe ruşi să folosească arma energetică. Penetrarea Gazpromului pe piaţa energetică în ţările din Balcani reprezintă o tactică ordinară a Moscovei pentru influenţarea situaţiei geopolitice din spaţiul respectiv în favoarea sa, spune Alexandru Baltag.

El arată că în Republica Moldova Gazpromul insistă tot mai frecvent asupra rambursării de către Chişinău a datoriilor (320 mln USD) şi tot mai discutabil este subiectul în ceea ce priveşte conversiunea acestei datorii în acţiuni ale Moldovagaz. În această situaţie, cota Gazprom în capitalul statutar al Moldovagaz ar putea fi în jur de 80%.

"În astfel de împrejurări, este evident că odată cu monopolul Gazpromului în Moldova, acesta din urmă va şi controla în totalitate economia Moldovei, ceea ce ar putea constitui, incontestabil, o pârghie de influenţare a cursului politic din Chişinău, dar şi în ceea ce priveşte conflictul transnistrean", afirmă Alexandru Baltag.

Pe de altă parte, Bulgaria şi Grecia sunt implicate împreună cu Federaţia Rusă în demararea proiectului gazoductului "Burgas-Alexandroupoulis". Acest proiect pune bazele unei epoci de cooperare economică şi de strategie politică, scrie Baltag, invocând declaraţia ministrului elen al dezvoltării, Hristo Folias, din 10 ianuarie 2008.

Moscova a insistat intens asupra Sofiei în ceea ce priveşte renegocierea contractelor privind tranzitul de hidrocarburi ruseşti spre Occident. În cele din urmă, Sofia a acceptat să participe la construirea conductei de petrol care să conecteze portul bulgar Burgas de la Marea Neagră cu portul grec de la Marea Egee. Dacă Sofia nu accepta acum să-şi extindă contractul cu Moscova, sigur din 2010 trebuia să plătească un tarif cu 40% mai mare decât cel actual, afirmă analistul. "Ca urmare, Federaţia Rusă are ca parteneri pe fraţii slavoni, precum şi pe greci, care nu sunt în cele mai bune relaţii cu poporul albanez. Totodată, e şi un mecanism de apropiere către Strâmtoarea Bosfor, care reprezintă o ţintă istorică a Kremlinului", argumentează Alexandru Baltag.

Serbia, arată el în continuare, este şi ea atrasă într-un proiect comun cu Gazpromul. Este vorba de compania petrolieră (NIS), al cărei pachet majoritar de acţiuni pare să fie pe punctul de a fi achiziţionat de Gazprom. În acestă situaţie, Serbia este gata să sacrifice suveranitatea sa energetică în schimbul integrităţii sale teritoriale, fiind vorba despre provincia Kosovo. În plus, Belgradul este asigurat energetic prin proiectul South Stream. Ultima ofertă este valabilă atât pentru Bulgaria şi România, prin teritoriul cărora va traversa o ramură a gazoductului respectiv, după cum susţine Baltag.

În general, Moscova a exercitat în permanenţă presiuni puternice ca să monopolizeze infrastructurile de distribuţie din Balcani. Este evident că ea este dispusă să utilizeze dependenţa energetică a europenilor de sud-est ca să obţină avantaje politice şi materiale, ca să restabilească dominaţia Rusiei asupra vecinilor şi ca să reconstituie grandoarea fostului imperiu, conchide analistul UNIMEDIA.