Ziua curcanului fericit

Nu toţi oamenii sunt pasionaţi de spectacolele sau ştirile care bagă groaza în suflet. Totuşi, sunt destul de mulţi, ba chiar foarte mulţi, cel puţin aşa susţin audienţele media bazate pe catastrofe, ucideri, dezastre şi alte întîmplări apocaliptice cu care suntem din abundenţă alimentaţi, de cel puţin trei ori pe zi. În consecinţă, unii îşi fac adăposturi şi buncăre sub pămînt, alţii se înarmează, alţii s-au înscris deja pe lista de aşteptare ca să "emigreze" pe Marte, cît mai au timp! Cu toate acestea, de îndată ce spui cuiva că propria lui viaţă are şanse să fie parte dintr-un scenariu foarte rău, te umple de sudalme şi ocări, de nu te mai spală toată apa Dunării de eticheta de "cucuvea", "piază rea", ori "pesimist"! Observaţia aceasta mă duce cu gîndul la povestea-paradigmă a curcanului pe care talentul lui Nassim Taleb a reuşit să o transforme dintr-o temă de gnoseologie într-un subiect de discuţie în tramvaiul care merge la Obor.

Predicţiile noastre despre ceea ar urma să ni se întîmple în viaţă seamănă, nu de puţine ori şi nici tocmai rar, cu cele ale curcanului. Care curcan? Cel care a fost crescut de mic, cu grijă, în ograda de păsări, unde a primit de mîncare şi apă, unde s-a bucurat de ceva libertate de mişcare şi a ajuns să fie ditai curcanul înfoiat, gata să se ia la harţă cu oricine atentează la spaţiul lui vital, ori la poziţia privilegiată de mascul alfa. Dacă cineva l-ar întreba cum va fi ziua lui de mîine, curcanul nostru ar spune, bazat pe întreaga experienţă de viaţă pe care o are, că va fi una în care va primi alte grăunţe, ori mălai de mîncare, apă de băut şi se va plimba, ca de obicei, prin ograda de păsări, preocupat de treburile sale. Această "aproximaţie" a viitorului se va dovedi riguros exactă, pentru toate celelalte zile din viaţa sa, mai puţin una! Cea în care gospodarul casei decide că are chef de curcan la cuptor şi, de dimineaţă, în loc să-l hrănească, îi ia gîtul! Imposibilitatea de a prevedea această zi nefastă este parte intrinsecă a condiţiei de "curcan" şi este generată de imposibilitatea bietei orătănii de a se conecta, de a avea vreo informaţie utilă, ori de a procesa acea informaţie despre un univers de evenimente de care viaţa lui atîrnă, o lume de care nu este străin, pe care nu o ignoră, care nu e paralelă, ci se intersectează, se suprapune, face parte din lumea lui, dar îi rămîne, cu toate acestea, complet inaccesibilă: lumea oamenilor care-l ţin în ogradă! Cu cîte asemenea lumi credeţi că se intersectează viaţa dumneavoastră? Nu de pe alte planete şi galaxii, ci de aici, de pe Pămîntul unde vieţuiţi! Nu lumi ale cine ştie căror fiinţe ciudate şi necunoscute, încă, ci lumi ale oamenilor, la fel ca mine şi ca dumneavoastră, despre care nu putem, însă, să ştim, nu suntem lăsaţi să ştim nimic din ceea ce ne-ar putea face să întrevedem posibilitatea "nefastei zile a curcanului"!

Încă o şaradă şi mă duc! Să zicem că sunteţi pe un aeroport - catastrofele aeriene sunt la modă faţă de cele feroviare, sau auto!, de aceea am ales astfel exemplul! Aşadar, vă îndreptaţi către poarta de îmbarcare şi vă intersectaţi cu un necunoscut care vă întreabă: mergeţi la cursa XZYY? Da, răspundeţi, binevoitor şi intrigat. Nu vă suiţi în ea: aeronava a suferit, de curînd, o intervenţie mecanică rău finalizată, pilotul secund nu ştie să navigheze fără pilot automat, comandantul e chior de oboseală şi o să se culce imediat după decolare, iar cel de-al treilea pilot nu are experienţa navigaţiei prin sistemul de furtună severă, pe care o să-l traversaţi şi nici pe cea de comunicare din postura de pilot şef, în condiţii de criză. Există, datorită acestor premise, condiţii ca avionul să nu ajungă la destinaţie în cursul acestei deplasări. S-ar putea să ajungă şi să se prăbuşească doar la următoarea cursă, ori peste două săptămîni; nimeni nu poate şti exact, dar de prăbuşit e aproape sigur că se va prăbuşi, cît de curînd! Condiţiile din exemplul meu nu sunt inventate, au fost întrunite în cazul unei catastrofe aeriene reale! După ce v-aţi reglat cu ajutorul mîinii falca prăbuşită pe podeaua terminalului, aveţi de luat o decizie: vă îmbarcaţi sau nu? Ştiţi cum reacţionează oamenii? Mai rău decît curcanul! Mai mult de jumătate dintr-o sută, nu vor da nici o importanţă incidentului, presaţi de timp sau de grija îmbarcării. Alţi vreo 25% se vor opri o clipă să se gîndească la ce li s-a spus, dar vor socoti că ar fi o prostie să pierzi un bilet de avion şi să faci nişte cheltuieli suplimentare după ce rămîi pe aeroport pînă la cursa următoare, doar pentru nişte vorbe, fie ele chiar şi atît de rău prevestitoare! La urma urmei, chiar el a spus că nu e sigur, e doar o probabilitate!!! Vreo 15% se vor opri la îmbarcare şi vor încerca să afle cîteva informaţii suplimentare despre avion, pregătirea piloţilor, de la personalul de îmbarcare! Evident, nimeni nu le poate, nu este obligat şi nici autorizat să le dea asemenea informaţii; vor primi în schimb asigurări că toate condiţiile tehnice sunt întrunite pentru ca zborul să aibă loc, aeronavă şi echipaj, inclusiv!!! Nu este sigur că măcar unul dintr-o sută de călători şi-ar amîna călătoria ca urmare a unei "decizii raţionale", bazată pe evaluarea riscurilor şi a costurilor, bazat pe informaţiile primite. Motivul? Lumea călătorului şi cea a celui care i-a dat informaţia nu sunt conectate prin nimic! Reacţia umană standard, de aceea, este să o ignore, să considere că nici nu există, de vreme ce nu putem să ne conectăm la lumea din care informaţia provine, să-i asociem un coeficient oarecare de credibilitate, bazat pe autoritatea celui care o emite, sau să verificăm în vreun fel informaţia, înainte de a lua o decizie! V-am prevenit, doar! Mai rău decît curcanul!

Drept auto-studiu de caz, vă propun o lectură neconvenţională şi cît se poate de "apocaliptică". Fascinaţia e garantată, nu doar prin natura evenimentelor evocate, cît prin armătura neobişnuit de deasă şi "ţeapănă" a argumentelor, prin decupajul riguros al condiţiilor şi semnelor care anunţă "scenariul cel mai rău": "The Death of Money. The coming collapse of the international monetary system" a lui James Rickards.