Ziua în care nu mai vin transformatoarele

Criza semiconductorilor a arătat şi încă mai arată ce se întâmplă când un produs de importanţă strategică, atât pentru sectorul civil cât şi cel militar, se găseşte tot mai greu pe piaţă sau anumite segmente dispar pur şi simplu.

Toate aceste componente fac parte din produse finite care funcţionează doar cu energie electrică, iar pentru transmiterea energiei electrice este nevoie de reţele cu numeroase noduri de transformare, construite în jurul altor instrumente de importanţă critică.

Oricât ar părea de neverosimil, o criză a transformatoarelor de mare putere din Statele Unite a ajuns la un nivel care a determinat lansarea unor apeluri direct către Casa Albă.

Într-o scrisoare trimisă administraţiei Biden, Asociaţia Naţională a Constructorilor de Locuinţe (National Association of Home Builders, NAHB) solicită adoptarea unor măsuri de urgenţă pentru "rezolvarea deficitului mare de transformatoare, care împiedică numeroşi membri ai asociaţiei să finalizeze proiectele imobiliare rezidenţiale".

Mai mult, "deficitul sever de transformatoare şi alte componente electrice se extinde în toată ţara şi are un efect profund negativ asupra eforturilor de a implementa planul de infrastructură al administraţiei, de a finaliza proiectele de construcţie, de a oferi locuinţe la preţuri accesibile şi, în cele din urmă, va pune în pericol securitatea naţională şi economică a Statelor Unite", după cum se accentuează dramatic în document.

"O parte dintre membrii noştri au raportat lipsuri semnificative de transformatoare monofazate şi alte componente, care împiedică autorităţile locale să emită autorizaţii de construire, deoarece nu există nicio modalitate de a furniza energie noilor case", se mai arată în scrisoarea trimisă Casei Albe, unde se mai subliniază că problema este acută în state precum Arkansas sau Florida, iar întârzierile de livrare pot ajunge până la 48 de săptămâni.

Deficitele sunt tot mai mari şi pentru alte componente, cum sunt comutatoarele electrice, care sunt livrate cu întîrzieri care au ajuns la 40 de săptămâni, în condiţiile în care aprovizionarea cu un produs chimic din Europa, utilizat la izolare, se face tot mai greu.

Întîrzieri majore au fost raportate şi pentru tablourile electrice, despre care se spune că sunt de importanţă critică. Printre exemplele oferite se află amânarea cu patru luni a deschiderii unei şcoli sau a finalizării cu întârziere a unui spital.

"Declinul importurilor de transformatoare a condus la amplificarea exponenţială a problemelor", se mai arată în scrisoare, deoarece "înainte de pandemie, importurile asigurau 82% din necesarul de transformatoare de putere mare din Statele Unite".

Pentru unele categorii de transformatoare, importurile au scăzut de patru ori între 2018 şi 2022, iar una dintre cauze a fost "impunerea unor restricţii comerciale".

Scrisoarea de la NAHB mai arată că principalii furnizori de transformatoare pentru SUA în acest an au fost China şi Vietnam.

Analistul financiar Randy Woodward a scris pe contul său de Twitter că "niciuna dintre marile companii de electricitate din SUA nu mai are transformatoare", conform unor informaţii venite din sectorul construcţiilor, iar un cititor susţine că mai multe proiecte imobiliare din partea de nord a statului Texas au fost finalizate, dar nu pot fi folosite pentru că nu este posibilă conectarea la reţeaua electrică.

În cartea sa "Lights Out" (2016), jurnalistul Ted Koppel a analizat implicaţiile unei căderi masive a reţelei electrice din SUA în urma unui atac cibernetic.

Capitolele care prezintă starea reţelei electrice din Statele Unite şi a nodurilor de transformatoare au concluzii deosebit de îngrijorătoare.

Astfel, transformatoarele de mare putere au o vechime medie de 38 - 40 de ani, iar capacitatea de înlocuire este extrem de scăzută, mai ales în condiţiile în care numărul acestora nu este cunoscut cu exactitate la nivelul Departamentului Energiei.

O problemă majoră o reprezintă caracteristicile tehnice ale transformatoarelor, care urmează specificaţii precise pentru o anumită locaţie şi nu pot fi înlocuite decât cu alte transformatoare construite la comandă.

Problema este amplificată de numărul redus al fabricilor din SUA care pot construi transformatoare de mare putere, la costuri situate între 3 şi 10 milioane de dolari pe unitate, conform datelor din cartea lui Ted Koppel. În anul publicării cărţii mai existau 10 astfel de fabrici.

În aceste condiţii, "vasta majoritate a transformatoarelor de mare putere este construită în străinătate şi peste 75% din necesarul pentru sectorul energetic din SUA este importat", iar livrarea se face, de obicei, după unul sau doi ani de la lansarea comenzii, dar niciodată sub şase luni.

Din cauza dimensiunilor impresionante, transformatoarele de mare putere pot fi transportate doar în condiţii speciale, mai ales pe calea ferată, însă multe dintre căile ferate utilizate în trecut nu mai există.

După cum arată scrisoarea trimisă Casei Albe de asociaţia constructorilor, transformatoarele au ajuns să reprezinte o mare problemă şi fără atacuri cibernetice sau de altă natură asupra reţelei electrice din Statele Unite.

Oare aşteaptă cineva un răspuns coerent de la Joe Biden?

Dar oare "eminenţele cenuşii" din spatele parodiei considerate drept "autoritatea" de la Washington ştiu care este adevărata dimensiune a problemei şi ştiu cum pot să ţină lumina aprinsă, mai ales pe fondul promovării iresponsabile a "religiei" verzi, în cadrul căreia automobilelor electrice ocupă un loc central, iar reţeaua va fi supusă unor presiuni extraordinare prin racordarea unui număr tot mai mare de surse "regenerabile" intermitente?