A căzut serverul...

Omul a oprit maşina să mă chestioneze despre nu-ştiu-ce stradă din zonă. I-am spus că îmi pare rău, dar nu cunosc. Dar de ce nu accesează pur şi simplu telefonul - l-am întrebat eu - pentru a se orienta cu Google Maps sau cu alt program de acest fel.

Răspunsul lui m-a mirat. "Nu ştiu să folosesc chestii din astea!" M-am întrebat cum e posibil. Avea în jur de 50 de ani şi conducea o maşină scumpă, de teren. Şi totuşi nu ştia să folosească un smartphone...

Am uitat de întâmplarea aceasta până ce, după câteva zile, m-am pomenit într-o staţie de autobuz. Nu mai aveam nici un bilet pe cartelă. M-am dus la chioşcul, ridicol, din tablă. Aici o doamnă mi-a explicat că nu pot cumpăra abonament. "A căzut serverul în tot Bucureştiul!" Atunci vreau doar câteva bilete. Am dat să plătesc cu cardul. "Dar eu ce vă explic aici?..." - m-a admonestat doamna. "A căzut serverul nostru şi nu se pot face nici plăţi cu cardul".

Serverele "cad" peste tot în lume, dar parcă nici chiar aşa... Săptămâna trecută o mare bancă (ING) a avut toate sistemele de plăţi blocate în toată ţara. M-a lovit şi pe mine, chiar în timp ce eram la cumpărături. Serviciile de Internet funcţionează aici când vor ele. Pe cablu, unele programe TV când merg, când nu merg. La Evidenţa Populaţiei bazele de date nu sunt neapărat accesibile dintr-un sector în altul.

Acesta este peisajul. Disfuncţional. Dar mai e ceva.

Ajungi la un ghişeu. Funcţionarul are un calculator. Dar tu trebuie să depui un vraf de formulare scrise de mână, pe hârtie. După care omul se apucă să introducă ceva pe calculator. Dar nu e suficient. Completează şi el nişte rubrici şi pune formularele într-un vraf. După care tipăreşte o altă foaie, completează de mână ceva, te trimite după două ştampile şi spune să vii peste o săptămână. Cu hârtia respectivă şi cu altele...

Reţelele de calculatoare, la noi, nu par să aibă nici un alt rol decât să ţină o evidenţă a milioanelor de hârtii care se plimbă de la un birou la altul ca acum mai bine de o sută de ani, pe vremea lui Lefter Popescu.

Aţi observat că nici măcar acum, în Bucureşti, nu poţi cumpăra un bilet sau un abonament care să fie valabil atât pe autobuz (sau tramvai) cât şi pe metrou? În orice capitală civilizată există bilete unice. Este normal, pentru că mulţi oameni încep călătoria cu ceva (să spunem cu tramvaiul) şi o continuă cu altceva (de pildă cu metroul). La noi trebuie să cumperi bilete separate. De regulă, tot de la o doamnă care stă în spatele unui geam.

S-au făcut averi monumentale în ţara aceasta prin vânzarea de "sisteme informatice". Unii dintre baronii tranziţiei, cu dosare la DNA, au umplut administraţia, regiile şi primăriile cu calculatoare. Pe unele s-a pus praful fără să fie desfăcute din cutie. Unele programe s-au blocat cu zilele şi săptămânile. Vă amintiţi, spre exemplu, catastrofa de la lansarea cardurilor de sănătate.

Un ziar a devăluit, de curând, că în unele judeţe nu există nicio evidenţă electronică, la Poliţie, a dosarelor nerezolvate. Cutremurător.

Spunem că România este, la toţi indicatorii, în urma Occidentului. Venituri mai mici, stare de sănătate mai precară, educaţie mai şubredă, mediu mai poluat etc. Însă trecem cu vederea o altă falie care se cască între noi şi lumea civilizată. Diferenţa dintre diversitatea/calitatea serviciilor digitale.

Am fost, aproape 5 ani, ambasador în Estonia, o ţară care este un exemplu despre cum serviciile digitale trebuie administrate şi încurajate. Acolo oamenii pot vota electronic, îşi pot plăti impozitele pe Internet, pot achita parcarea cu telefonul, pot să îşi acceseze conturile de oriunde. Ş.a.m.d. În România, pentru a primi un "paşaport electronic" trebuie să stai la o coadă deloc electronică şi să completezi un maldăr de hârtii. La Registrul Auto, altă coadă, alte hârtii. Şi nu doar în administraţie. Am vrut să iau un suc de la automatul de la sala de sport (privată). Mergea numai cu bani de hârtie.

Riscăm astfel să ajungem în Lumea a Treia a erei digitale. În clasamentul pe 2016 al utilizatorilor de Internet, România se află abia pe locul 84, cu o penetrare de 58%. Catastrofal. Sub Belarus (61%), Bosnia (61%), Muntenegru (62%), Rusia (71%) sau Liban (75%). Practic la egalitate cu Venezuela, o ţară în care oamenii, din cauza foametei provocată de politicile guvernului socialist, au ajuns să mănânce animalele de la grădina zoologică.

Tot aflăm în presă despre programatorii români care îşi iau lumea în cap şi emigrează prin Silicon Valley, ca şi cum acest lucru ar trebui să ne umple de mândrie patriotică. Însă realitatea crudă este că pentru mulţi concetăţeni, telefonul mobil sau serviciile de Internet sunt încă un mister. Ştiu oameni "cu carte" care încă nu au o adresă de e-mail. Nu găseşti pe Internet un orar precis al autobuzelor din Bucureşti. Multe facturi nu pot fi nici acum plătite pe net şi nici nu au cod cu bare pentru a fi scanate.

Miza este simplă: devenim o societate modernă sau nu? Răspunsul, mă tem, este mai degrabă negativ.