Absurdităţile modificării legii 10/2001

Guvernul propune o serie de modificări de-a dreptul incredibile la Legea 10/2001. Dintre aceste modificări care cea mai aberantă este cea care impune ca activul net să se determine pe bază de bilanţ ajustat prin reevaluări istorice (pentru 15 ani - 1933-1947) pe baza unei legi din 1947!

Avocatul Dumitru Mihai declară că acest lucru nu se poate face nici teoretic şi nici practic, întrucît reevaluările impuse de legea 303/1947 sînt în majoritatea lor reevaluări istorice (pentru perioada 1933-1947), şi nu există documente în baza cărora să poată fi realizată o analiză patrimonială de acest fel; cel mult, poate fi stabilită evoluţia capitalului social, pentru care încă mai există acte la Registrul Comerţului. "Nu există nici un fel de documente primare care să permită o analiză patrimonială completă a investiţiilor, fondurilor de amortizare şi de rezervă pentru 1933-1947, aşa cum impune legea din 1947 la care s-a făcut trimitere", precizează sursa citată.

Dumitru Mihai crede că modificarea alineatului 1 al articolului 32 nu are înţeles şi nu face decît să desfiinţeze textul în întregime, în timp ce modificările art. 32 al. (4) fac legea inaplicabilă. "Modificările aduc limitări care nu sînt scopul legii modificatoare, care are ca scop realizarea drepturilor în condiţii mai bune după cît se laudă guvernul; modificările reiterează însă numai drepturile persoanelor juridice, în timp ce acţionarii persoane fizice nu se regăsesc deloc în noul text", subliniază avocatul.

Domnia sa a precizat: "Seria aberaţiilor continuă: se propune modificarea textului legii, încît pare a se înţelege că se renunţă pur şi simplu la petiţii. Căci altfel nu se poate înţelege modificarea propusă pentru art. 32 al. (3) din legea actuală, care prevede că despăgubirea se acordă la cererea persoanei îndreptăţite. Textul ce se vrea să înlocuiască textul actual lasă iniţiativa calculării şi a propunerilor de despăgubire exclusiv la îndemîna Ministerului Finanţelor sau a entităţilor ce au făcut privatizarea, după caz. Să fi ajuns statul la concluzia că poate acorda despăgubirile din proprie iniţiativă şi fără cerere?"

Avocatul Dumitru Mihai ne-a mai declarat: "Văzînd că în acest domeniu, al acţiunilor naţionalizate, AVAS de plildă, dar şi alţii ca ea, nici nu catadicsesc să răspundă după ani de zile de la formularea petiţiilor, e de înţeles că nu le mai acordă acestora nici o importanţă. Ce să se creadă însă cînd textul apare ca iniţiativă a guvernului, nu putem îndemna pe nimeni; dar ce vrea Guvernul poate să vadă pe situl acestuia oricine îl accesează şi citeşte".

Avocatul crede că ar trebui văzut, de asemenea, că se propune schimbarea naturii dreptului, a beneficiarilor, a procedurilor, a căilor efective de compensare, dar nu se pune nimic în loc pentru drepturile cîştigate pînă în prezent.

Domnia sa ne-a declarat: "Ce se întîmplă cu drepturile cîştigate pînă acum e un mister. Nu avem nici o normă pentru a schimba titlurile deja obţinute în acţiuni la faimosul fond Proprietatea, fără a limita drepturile de pînă acum, precum şi posibilitatea pentru reclamanţii proprietari, de a modifica acţiunile judiciare în ce priveşte drepturile invocate în judiciar, în orice acţiune în curs, în orice fază s-ar afla ea, în raport de noile opţiuni derivate din legea modificată".

Domnia sa a precizat că a da într-o astfel de lege definiţia activului net, cînd orice economist ştie ce este acesta şi cum se calculează, este o dovadă clară că au lucrat la această lege funcţionari pentru care conceptele de bază din ştiinţa economică au aparenţă de minuni. "Ajunşi în poziţia de legislatori, aceşti oameni ajung să facă din legea tuturor un fel de pro memoria personală, o instrucţiune potrivită cu propriile lor limite", spune avocatul.

Domnia sa consideră de aceea că modificările nu se justifică în forma în care sînt abordate acum, adăugînd: "Chestiunile de drept nefiind rezolvate, textele reprezintă numai însăilări, construcţii imperfecte şi uneori absurde ale unor funcţionari, ce le-au conceput cu unicul scop de a se proteja pe ei înşişi, nu pentru a promova dreptul la care se referă, drept care abia dacă se mai regăseşte în stufărişul de inutilităţi pe o hîrtie ce suportă parcă prea multe".

Avocatul comentează aerul de improvizaţie al acţiunii guvernamentale în legătură cu drepturi fundamentale ale unor oameni ce au fost afectaţi deosebit de grav; de asemenea, lipsa totală de transparenţă a iniţiatorilor proiectului, căci deşi criticile au fost transmise, nu există nici un semn că cineva se uită cu adevărat la ce spun cei interesaţi într-un fel sau altul.

Dumitru Mihai concluzionează: "Nu numai că ne putem trezi cu un nou avorton legislativ, dar şi cu abandonarea unui text care aşa cum era, proteja totuşi un drept, drept care acum este desfiinţat; iar asta, în condiţiile în care se afirmă că sînt îmbunătăţite căile de realizare a lui şi că guvernul îşi va asuma răspunderea pentru el!".