AMERICA 2008 O preşedinţie hamletiană

Statele Unite ale Americii au un nou Preşedinte. De la momentele dramatice care au urmat atacului japonez la Pearl Harbor şi al angajării în marea confruntare a celui de-al Doilea Război Mondial, niciun alt mandat prezidenţial nu a fost mai puternic marcat de incertitudine. Nicicînd, de atunci, deciziile unui Preşedinte nu au avut un potenţial de impact mai mare asupra devenirii Americii. Indiferent dacă va aduce sau nu soluţiile aşteptate, această Preşedinţie va schimba, cu voie sau fără voie, direcţia de mişcare a marelui continent politic. De la echipa pe care o va aduna în jurul său, la modul în care va ges­tiona temele majore ale mandatului, totul stă la răscrucea dintre "Pădurea fără rost" şi "Pădurea ghionoaiei".

"Pădurea fără rost" este războiul din Irak. O acţiune pentru declanşarea căreia exis­tau suficiente motive, geo-politice şi chiar de drept internaţional, doar că dintre ele echipa Bush le-a ales parcă înadins doar pe cele mai şubrede sau care s-au dovedit nesusţinute de datele de pe teren. O acţiune planificată din punct de vedere militar, doar pentru faza iniţială, încheiată, cum se cuvenea, cu căderea regimului de la Bagdad şi discursul Preşedintelui, anunţînd solemn naţiunii "Victoria", de pe puntea unui invincibil port-avion. După care totul a basculat într-un scenariu de coşmar, din care America nu s-a putut smulge. Ursul în viespar! Roiul de albine sălbatice pe care l-a stîrnit a tăbărît asupra lui şi, în ciuda experienţei şi a forţei de care dis­pune, singura scăpare este depărtarea din zona de acţiune a inamicului. Unul care, chiar dacă nu are la dispoziţie o strategie de cîştig, dispune în schimb de mijloacele şi ştiinţa de a pune în aplicare una de "pedepsire a intrusului". Cum va face noul preşedinte ca acest lucru să nu echivaleze cu înfrîngerea politică a Americii, nimeni nu ştie la ora anunţării rezultatelor alegerilor prezidenţiale. Nici chiar el! Ieşirea din coşmarul irakian nu este o simplă manevră, pe care un alt Kissinger ar putea-o trans­forma dintr-o situaţie fără ieşire, într-o victorie politică pentru preşedintele său. Aici nu va putea fi folosit nici termenul de dezangajare, nici de încheiere a ostilităţilor, nici alte asemenea expediente diplomatice pentru a ţine loc de soluţie. Partea cea mai proastă este, însă, că nu există "partenerul de negociere" care să dorească o soluţie la masa verde, aşa cum era cazul la încheierea episodului Vietnam. Este nevoie de o re-fundamentare a politicii externe a Statelor Unite, care să genereze un nou proiect pentru relaţiile internaţionale şi pentru locul Americii în această nouă lume. Campania electorală s-a dus la baionetă, împotriva contracandidatului şi mai ales pe teme interne. Nimeni nu a avut timp pentru "concepte strategice globale". Poate, după ins­talarea la Casa Albă!

"Ghionoaia" care cere tribut oricui trece prin tărîmul ei este, desigur, marea criză financiar-economică. Lumea, cu toate instituţiile ei financiare, cu toate măsurile guvernelor sau ale băncilor centrale nu prea seamănă cu un patinator versat ce se ţine sigur pe picioa­re, chiar şi atunci cînd este obligat să facă piruete şi salturi ameţitoare. Seamănă mai degrabă cu Bambi, din scena în care a dat pentru prima dată peste de un petic de gheaţă. Ar vrea să se ridice pe picioare, dar fiecare o ia în altă parte şi niciunul nu pare dispus să asculte de voinţa, altfel fermă, a puiului de căprioară, dornic să domine noul mediu, atît de nefavorabil stabilităţii sale. Primele măsuri de redresare pe care noua Administraţie le are la dispoziţie fac parte din "Moştenirea Bush". După un scurt interval de respiro, în care s-au consumat alegerile, ele vor trebui puse în aplicare, dar de o echipă diferită de cea care le-a conceput. Aprobarea pachetului legislativ de urgenţă, de către Congres, nu face lucrurile mai uşoare. Dacă noua Administraţie are alte idei sau soluţii, va trebui să revină în forumul legislativ pentru corecturi. Timpul, însă, este ultimul dintre articolele de lux pe care Administraţia îl are la dispoziţie. Ameninţarea unui colaps economic major nu este nici pe departe înlăturată. Între aceste două repere, promisiunile de campanie ale Preşedintelui sau alte angajamente nu vor mai avea loc pe agendă.

Pe cît de mare este constrîngerea evenimentelor, care ameninţă stabilitatea economică şi politică a Americii, pe atît de limitat este spaţiul de manevră al Administraţiei în gestiunea crizelor, instalate în Biroul Oval, mult înainte de inaugurarea oficială a mandatului Preşedintelui, din 20 Ianuarie 2009. Destinul pare să fi săpat pe frontispiciul noii Preşedinţii cea mai tulburătoare replică hamletiană: "The time is out of joint".