Arestarea lui Iohannis

Ce se întîmplă în spatele cortinei de ceaţă, ridicată de zilele acestea care se scurg între acreditarea electorală a Preşedintelui şi preluarea efectivă a funcţiei?

Optimiştii superficiali vor spune, fără să ezite prea mult: îşi pregăteşte echipa cu care va începe prima zi de mandat! Nu e chiar lucru de nimic şi nici simplu, pe cît pare! Preşedintele este beneficiarul principal al eforturilor acestui grup, cu care trebuie să facă priză, atît instituţional, cît şi uman. În mod normal, caută expertiză profesională de cel mai bun nivel, experienţă care nu s-a solidificat încă în rutină şi, desigur, compatibilităţi în profilurile de personalitate. Un dozaj dificil, chiar şi pentru un grup restrîns, de cinci-şase consilieri prezidenţiali. "Spectatorii" ar vrea să vadă la Cotroceni, pe lîngă Preşedinte, mai degrabă, "personaje", figuri publice semnificative, "trofee" care să dea o aură suplimentară de prestigiu mandatului, măcar la început de drum: "Toată floarea cea vestită..!" Şi părerile lor contează! Cît sunt ei de spectatori, rămîn totuşi alegători şi nu e bine să-i dezamăgeşti chiar înainte de primul pas! Pe de altă parte, băgătorii profesionişti de seamă şi de "fitile", de care e plină politichia noastră, vor şi ei, desigur, fiecare cîte ceva. În esenţă, să-şi planteze "omul" în echipa Preşedintelui, să îşi arate "influenţa" asupra noului deţinător al mandatului prezidenţial, să îşi acrediteze, sub o formă sau alta, "controlul" asupra sa. Nici pe ei nu-i poţi ignora, că... de!, fiecare e cineva pe undeva şi nu e chiar bine să te pui rău cu toţi, înainte de a începe prima zi la Cotroceni. Nu e bine să faci compromisuri, dar nici nu le poţi evita chiar pe toate! Aproape că Preşedintele ar avea nevoie de încă o lună ca să găsească soluţia bună!

Optimiştii serioşi vor spune: preşedintele se pregăteşte! Echipa, ca echipa, se ajustează pe drum. Important este să ştii ce vrei şi ce ai de făcut chiar din prima zi. Timpul nu iartă pe nimeni, iar dosarele Cotrocenilor nu sunt chiar atît de simple, nici măcar la lectură. Un întreg mecanism de decizie şi de relaţionare cu instituţiile cele mai importante ale statului trebuie preluat şi făcut să funcţioneze din secunda 1! Mă rog, aşa ar arăta situaţia din perspectiva "lucrului bine făcut"! Pentru asta, Preşedintele Iohannis ar trebui să aibă deja întrevederi şi întruniri la principalele instituţii cu care interacţionează decizional în virtutea mandatului, să confrunte dosarele de la Cotroceni cu "realitatea" şi să îşi facă un plan minim de acţiune, pentru prima lună, primul trimestru, primul semestru, primul an! Iară, parcă nu ajunge o lună!

Optimiştii "fundamentalişti" vor spune: lăsaţi prostiile şi tehnicalităţile de o parte! Nu de aceea l-am trimis noi la Cotroceni pe Iohannis, ci ca să facă altfel de politică şi, mai ales, să facă cineva şi politica noastră, a României, cum ar fi spus Titulescu. Asta înseamnă că omul a intrat deja în perioada de antrenament intensiv pentru condiţiile stratosferice ale politicii la nivel înalt, unde va trebui să evolueze cît de curînd, dar nu ca să îşi ia brevetul de pilot, ci ca să se impună ca un "as" al înălţimilor şi, astfel, să deschidă uşile cluburilor selecte unde se face Politica Mare! Semnale încurajatoare, care arată că este aşteptat să confirme, au venit din mai toate direcţiile busolei după care România îşi ia nordul. Dar, după cum ştiu iniţiaţii, nimeni nu dă testul de două ori!

În sfîrşit, optimiştii naivi vor spune: "aş, ce eşti copil!" Preşedintele se bucură şi el, ca tot omul, de ultimele zile de libertate; îşi caută casă prin Bucureşti şi îşi rezolvă angaralele înainte să se mute, cu căţel, cu purcel, de la Sibiu tocmai pe malurile betonate ale Dîmboviţei.

Cu optimiştii, am scos-o, cum am scos-o la vopsea! Ce ne facem, însă, cu pesimiştii? Las nuanţele de o parte şi am să dau varianta neagră! Cea mai neagră! Mai neagră decît marea Gaură Neagră din centrul Galaxiei! De pregătit se pregăteşte ceva în aceste zile: arestarea lui Iohannis! Nu e cazul să se neliniştească cineva...! Nu e vorba de o arestare oarecare, cu mandat de la DNA, ori de la cine ştie care altă instanţă. E vorba de mecanismul acela coşmaresc înfăţişat de Kafka în ciudatul său roman: Procesul. Totul începe cu o arestare! Domnul K este anunţat că este arestat. Nu se ştie de cine, nu se ştie pentru ce. Un soi de inspector îi pune doar în vedere că are obligaţia să se prezinte la interogatorii. Viaţa lui poate merge înainte, ca şi cînd nimic nu s-a schimbat: îşi vede de serviciu, se întîlneşte cu prietenii, discută cu vecinii. Poate să facă orice. Un singur lucru nu mai poate: să înlăture, ori să întoarcă din drum faptul că este arestat!!!! Ce se întîmplă, apoi, şi cum funcţionează mecanismul prin care arestatul se transformă ineluctabil în victimă, prin mijlocirea unui mecanism instituţional asupra căruia nu are nici un control şi ale cărui reguli de funcţionare sunt complet cufundate în iraţional, vă las să descoperiţi sau să redescoperiţi în textul lui Kafka! O lectură obligatorie pentru orice Preşedinte, înainte de a lua în primire biroul de la Cotroceni. Chiar dacă nu înţelege ce i se întîmplă, măcar să nu se mai mire, de ce urmează!