Armistiţiu de toamnă

După moţiunea de cenzură situaţia din PSD s-a deteriorat rapid. Cele 12 voturi mai puţin obţinute de coaliţia ad-hoc PSD-PD-PLD - previzibile, de altfel - au generat tensionarea relaţiilor, şi aşa formale, dintre Ion Iliescu şi Mircea Geoană. Pesediştii întruniţi în Comitetul Executiv Naţional au preferat să îngheţe conflictele interne, nu să le rezolve. Decizia era previzibilă, dar foarte riscantă. Armistiţiul electoral încheiat cu această ocazie a fragilizat şi mai mult poziţia lui Mircea Geoană, fără să-i avantajeze în mod decisiv pe adversarii săi. Situaţia e paradoxală, căci, pe de o parte, conflictele îngheţate pot fi oricând resuscitate, iar nerezolvarea lor limitează libertatea de mişcare a partidului, pe de altă parte, în plină campanie electorală pentru europene nici un partid nu îşi poate permite luxul unei crize. Poziţia inconfortabilă pe care se află Mircea Geoană pare să fi determinat şi intransigenţa acestuia în raport cu vocile dizidente. Anunţând posibila depunere a mandatului în cazul în care decizia privind "moratoriul" şi perioada de reflecţie acordată grupărilor nu va fi respectată, Mircea Geoană se aventurează pe un teren minat.

Insuccesul moţiunii pesediste nu s-a datorat atât geometriei variabile a coaliţiei antiliberale, cât calculelor politice. Surprinzător pentru unii, parlamentarii PSD au fost destul de disciplinaţi la votul moţiunii de cenzură. Aproximativ 85% dintre aceştia au respectat consemnul şi au votat moţiunea. Iar cei ce nu s-au supus disciplinei de partid nu au fost deloc dintre cei mai puţin cunoscuţi parlamentari. Din contră, dacă ar fi să luăm în considerare informaţiile din presă, printre cei ce au votat contra moţiunii s-ar fi aflat, alături de Ion Iliescu, Răzvan Teodorescu, Ioan Solcanu, ba chiar şi Miron Mitrea. Iar motivul acestei reacţii a fost, cel puţin din partea adepţilor fostului preşedinte al României, unul tactic şi nu ideologic. L-a exprimat clar a doua zi după moţiune Ion Iliescu când a afirmat că trecerea moţiunii l-ar fi avantajat doar pe Traian Băsescu. Oricare ar fi argumentele dizidenţilor, încă odată în PSD problemele de natură instituţională au prevalat în raport cu cele ideologice. Astfel social democraţii nu doar că nu au reuşit să fructifice politic moţiunea, dar au şi demonstrat inconsistenţă ideologică.

Dacă prin această tactică PSD spera să îşi recupereze electoratul pierdut, dar şi să îşi motiveze organizaţiile, situaţia a degenerat. Maladia guvernamentalistă a PSD, iniţial benignă, s-a transformat într-o afecţiune malignă care a afectat grav instinctele de conservare. Aflat în defensivă, PSD încearcă să profite totuşi şi de slăbiciunea guvernului şi presează în privinţa bugetului. Este însă clar că liderii PSD nu au înţeles nici acum că guvernarea dăunează grav socialismului. În acelaşi timp, opţiunea grupului Geoană de a menaja clanurile teritoriale a accentuat tensiunile interne. Căci, dacă PSD a păstrat nealterat potenţialul de negociere parlamentară, a pierdut în schimb contactul cu electoratul. Iar fără electorat activ, încrezător şi disponibil orice partid politic se dizolvă.

Armistiţiul de toamnă găseşte PSD în derivă. De aceea, moratoriul nu va putea fi respectat, iar socialiştii români se vor prezenta în faţa electoratului mai divizaţi ca oricând.