English
Datele privind impozitele pe care le plătesc ori nu le plătesc băncile nu sunt ascunse. Sunt toate la vedere - pe site-ul Ministerului Finanţelor - singura instituţie a statului obligată şi singura îndreptăţită să se ocupe de impozite. Inclusiv de cele ale băncilor!
Dacă sunt bănci evazioniste, de cinci sau de zece ani, tot Ministerul Finanţelor rămâne singurul delegat de lege să cunoască realitatea şi să răspundă la această întrebare. Banca Naţională nu face supravegherea fiscalităţii. Şi nu o face pentru că o opreşte legea.
Zicerea că Banca Naţională ar fi în complicitate cu băncile comerciale - tolerându-le ingineriile financiare prin care acestea şi-ar ascunde profiturile ori şi le-ar transfera în afara ţării, ca să nu plătească impozite - este o prostie. Povestea a apărut "pe surse" şi a continuat în media. În studiourile televiziunilor şi-au făcut deîndată apariţia parlamentari, miniştri, analişti. Dar nu puţine dintre abordările lor au fost fără analize prealabile, fără cunoaşterea exactă a realităţii bancare deci şi, mai cu seamă, fără cunoaşterea legilor. Doar aşa s-ar putea explica - nu însă şi justifica - "agăţarea" de subiect şi a Băncii Naţionale. Fără să fi putut fi invocat vreun temei legal -pentru că nici nu există vreunul; şi fără legătură cu practica băncilor centrale.
BNR nu este preceptor
O spune legea 312 din 2004. Lege votată - aşa cum au cerut forurile Uniunii Europene - cu doi ani înaintea aderării României. În corelaţie cu exigenţele unui act normativ modern şi cu bunele practici internaţionale din activitatea bancară. Legea are ca scop primordial întărirea prerogativelor de reglementare şi supraveghere ale Băncii Centrale. Cu severa respectare a principiului separaţiei atribuţiilor în lumea banilor. ADICĂ: problemele de politică fiscală revin în exclusivitate Guvernului, iar cele de politică monetară - Băncii Naţionale. Tot în exclusivitate!
E cât se poate de clar: cei care încearcă să facă Banca Naţională responsabilă pentru o potenţialăevaziune fiscală, în băncile comerciale desigur, nu cunosc Legea 312 din 2004. Dacă o vor studia de aici înainte, se vor convinge, în sfârşit, că în cuprinsul acestei legi, care consfinţeşte ce are dreptul să facă Banca Naţională şi ce nu are dreptul să facă, niciun articol, nicio propoziţie şi nici măcar un singur cuvânt nu stabilesc pentru BNR nici cea mai vagă responsabilitate privind sarcinile fiscale ce revin băncilor comerciale. Dacă legea i-ar fi dat Băncii Naţionale responsabilităţi în acest sens, Banca Centrală şi-ar fi constituit un departament care să supravegheze acest domeniu; un departament în care ar fi angajat specialişti de marcă şi în fiscalitate, şi în depistarea evaziunii fiscale. Aşa cum a făcut în toate domeniile pe care legea le-a trecut în răspunderea BNR. Despre autoritatea... autorităţilor, de a face analize în spaţiul în care sunt cuprinse şi interesele depunătorilor, şi ipotetica infracţionalitate dintr-o bancă, se poate vorbi sau scrie numai cu legea în faţă.
Dacă nu Banca Naţională atunci cine?
Dezbaterea s-a extins. Ministrul Finanţelor a răspuns la telefon şi a intrat în direct de mai multe ori. Cei care l-au ascultat au reţinut informaţia că trei sferturi dintre băncile româneşti ar fi înregistrat pierderi mari. De ani de zile, a subliniat ministrul, aceste bănci nu plătesc impozite pe profit.
A fost doar un punct de vedere. Poate că unul încă nefinalizat atunci. Pentru că a revenit, nuanţându-şi discursul. Nu este exclus ca, în primele apariţii, presat public să-şi spună opinia, s-a grăbit să exemplifice neinspirat cum băncile folosesc mecanisme prin care transferă profitul în străinătate iar în România înregistrează pierderi; şi, cum bănci de la noi ar fi împrumutat bani de la bănci-mamă cu dobânzi de 19 la sută, dând apoi credite în ţară cu dobânzi mult mai mici, generând automat pierderi. Exemplul a trezit discuţii. Au fost făcute comparaţii cu comportamentul unui importator, care aducând în ţară costume bărbăteşti cumpărate de la compania-mamă cu 1900 de lei bucata, le-ar vinde aici cu 1100 de lei; bineînţeles că ar înregistra pierderi în ţară, în timp ce profitul companiei-mamă ar creşte substanţial.
Dar s-a întâmplat tot aşa în cazul băncilor? Când a început criza era tevatură mare; de fapt, ne temeam că băncile cu capital străin vor duce banii afară din ţară. A urmat însă acordul de la Viena şi nouă bănci mari s-au angajat să nu îşi reducă expunerea pe România. Banii au rămas în ţară. Mai mult, băncile au continuat să se împrumute din afara ţării şi să dea credite în România. Inclusiv statului. Tratatul a calmat piaţa. Acum însă, după aproape un deceniu, Ministerul Finanţelor afirmă că băncile-mamă au împrumutat subsidiarele din România cu dobânzi prea mari. Banca Centrală Europeană consideră că aceste dobânzi au fost prea mici. Şi, probabil, BCE are dreptate. În toamna lui 2008, ROBORUL ţâşnise la peste 50 la sută iar CDS-ul României (exprimând riscul de ţară) se înălţa până la cer. Atunci, în perioade scurte, este probabil ca unele dobânzi la creditele externe (în lei, căci băncile de afară aveau stocuri de lei) să fi urcat până în jur de 19-20 la sută. În vremea aceea şi creditele date în ţară, de către băncile noastre, înregistrau dobânzi mari. Este însă riscant să judecăm starea de fapt din anii de început de criză, comparând-o cu realităţile de azi.
Băncile trebuie să plătească impozit pe profit. Iar publicul are dreptul să ştie cine plăteşte şi cine nu. Dar dacă BNR nu are nici prerogative şi, deci, nici logistică pentru analize fiscale, cine să le facă? Şi cine răspunde de comunicarea cu publicul în această materie. Insist: întrebarea îşi găseşte răspuns în lege şi în practică. Băncile - societăţi comerciale ca oricare alte companii - fac bilanţuri potrivit standardelor internaţionale. Pentru corectitudinea acestor bilanţuri răspund acţionarii şi executivii băncilor. În acelaşi timp însă, aşa cum prevede legea, bilanţurile sunt auditate. Patru mari companii - Ernst & Young, PWC, Deloitte şi KPMG -, auditează bilanţurile şi le certifică.
Şi mai departe? Ce urmează - ori ar trebui să urmeze - este o stare de fapt asemănătoare cu funcţionarea calculatoarelor din navele care zboară între stele. Din trei calculatoare, două (banca şi auditorii) acţionează în cuplu şi se verifică între ele; iar dacă apar diferenţe de calcul... intră în rol al treilea calculator: Ministerul Finanţelor. Banca Naţională colaborează cu Ministerul Finanţelor, dar fără să-şi poată asuma atribuţii pe care legea nu i le îngăduie.
"...Şi totuşi, Banca Naţională ce naiba face?"
Fiind sunat la telefon de un post de televiziune, şi întrebat ce opinie am în legătură cu disputa fiscală (subliniez: fiscală) între bănci şi Ministerul Finanţelor, am răspuns că neutralitatea Băncii Naţionale în acest domeniu este absolută. Fapt ce nu exclude - repet - colaborarea cu Ministerul Finanţelor. După emisiune, cineva m-a întrebat: "... Şi totuşi, Banca Naţională ce naiba face?" Am răspuns: "Face tot ceea ce-i pretinde legea: asigură stabilitatea financiară şi sănătatea sistemului bancar. Dar tot LEGEA o opreşte să se amestece în fiscalitatea băncilor."
Dacă banca centrală e neutră în legătură cu raportul bănci-Ministerul Finanţelor, privind profitul fiscal şi impozitul aferent, nu la fel stau lucrurile în legătură cu profitul contabil. Cu profitul ori cu pierderea. Dacă, în plan contabil, băncile înregistrează pierderi în loc de profit, iar pierderile mănâncă din capital, BNR nu mai rămâne neutră. Dimpotrivă, are un rol de maximă implicare.
Se mai impune, aici, o adnotare legată de noţiunea de risc. Astăzi, nici ţările, nici guvernele, nici firmele, nici gospodăriile populaţiei şi, înainte de toate, nici băncile nu mai pot fi în siguranţă fără să aibă o percepere reală a tabloului riscurilor ce le-ar putea lovi la un moment dat dacă nu proiectează şi ridică sisteme de apărare eficiente. Iar băncile, pretutindeni în lume, au nevoie de cele mai sigure şi sofisticate stăvilare, pentru că ele sunt instituţii care fac intermedieri financiare cu banii firmelor şi ai populaţiei.
Desigur, riscul e o probabilitate. O bancă nu-şi poate lăsa apărarea la voia întâmplării. Pentru că lovită de un potenţial risc, pe care nu l-ar putea gestiona, ar antrena pierderi şi altor bănci. Pierderile contabile (şi nu cele fiscale) ale unei bănci fac să crească substanţial "cerinţa de capital". Iată că Banca Naţională... are ce face. Între multe alte treburi, analizează clipă de clipă realitatea în care băncile îşi desfăşoară activitatea, identifică şi clasifică riscurile posibile, calculează forţa cu care ar putea fi lovite anumite bănci sau întregul sistem. Şi, mai presus de toate, proiectează mecanismele de contracarare a riscurilor de toate felurile, cu deosebire a celor asociate activelor bancare. În această categorie (de active bancare) fiind incluse creditele date de bănci, plasamentele în titluri de stat, banii din casierii, clădirile care asigură funcţionarea băncii, tezaurul şi sistemele sofisticate de siguranţă, reţelele informatice etc., etc. Pentru că, în ceea ce priveşte calitatea stăvilarelor ridicate de bănci în calea riscurilor, erorile nu sunt admise.
BNR nu lasă în bătaia riscurilor agoniseala unei mase critice a populaţiei
În consecinţă, Banca Naţională supune deseori băncile comerciale la teste de stres. Pentru a le diagnostica rezistenţa la şocuri. Aşa cum fabricanţii de automobile fac probele de rezistenţă pe terenuri dintre cele mai accidentate. Pentru că, în practică, băncile se pot lovi oricând de şocuri care să pună la încercare "cerinţa de capital", indicator de maximă importanţă în complexul deciziilor de prudenţă bancară.
Astăzi, întreaga creditare din România este susţinută de bănci cu bani din economisirea internă a ţării. Iar aceşti bani, reprezentând agoniseala unei mase critice a populaţiei ţării, nu pot fi lăsaţi la voia întâmplării, în bătaia riscurilor de tot felul. Este obligatoriu să ne raportăm la un tablou amplu al riscurilor - şi Banca Naţională face acest tablou folosind evaluări multidisciplinare: calcule ale probabilităţilor, modelări bazate pe analize macroeconomice, statistice, sociologice, psihologice, istorice. Iar dacă pierderile unei bănci cresc - pierderile contabile şi nu cele fiscale -, cerinţa de capital creşte corespunzător. În astfel de cazuri se produce o majorare a cerinţei de capital, indicând cota până la care capitalul băncii trebuie să urce. Dacă, deci, capitalul e mâncat de pierderi contabile, "cerinţa de capital" trebuie acoperită de acţionari. De băncile-mamă, în cele mai multe cazuri. Suplimentând capitalul. În anii din urmă, când au fost înregistrate pierderi contabile mari, care au mâncat din capitalul băncilor, Banca Naţională a chemat acţionarii lor- în cazul filialelor, băncile-mamă - şi le-a cerut să suplimenteze capitalul. Miliarde de euro au fost aduse în ţară de către acţionari. De aici o întrebare: aşa stând lucrurile, le convine băncilor-mamă să facă jonglerii financiare cu filialele din România, pentru ca apoi să fie obligate să vină cu bani grei ca să le acopere pierderile?
P.S. În dezbaterea publică, a fost invocat art.153 din Legea31/1990 într-o acuzaţie adusă Băncii Naţionale, că nu a aplicat acest articol potrivit căruia, în urma pierderilor, ori să fie obligate băncile să aducă bani de acasă, ori să fie dizolvate. Dar articolul invocat: 1) Nu se referă la Banca Naţională, ci la AGA din orice societate comercială, deci şi din bănci; 2) Articolul are în vedere, în exclusivitate, capitalizarea societăţii comerciale în raport cu diferenţa dintre totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia; 3) Când activele societăţii (averea, deci) ajung să fie mai mici decât datoriile, atunci trebuie ori să fie mărit capitalul de către acţionari, ori să să fie dizolvată societatea. Concluzia. Niciuna dintre aceste situaţii nu are corespondent în vreo bancă din România. Chiar şi băncile cu pierderi au situaţii foarte bune ale capitalizării, printre cele mai bune din U. E. Nicio bancă din România nu este în situaţia societăţilor comerciale cu pierderi, în care datoriile devenind mai mari decât întreaga avere a firmei conduc la înregistrarea de capitaluri negative .
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Minciuni si manipulari
(mesaj trimis de Mihai în data de 09.08.2017, 10:39)
Mos Vasilescu iara arunca cu minciuni. Pai daca BNR nu are nici o atributie in domeniu de ce mai ia el porcoiul ala de bani? Minciuna este ca BNR poate face multe dar nu face! Poate sa oblige bancile prin diverse masuri administrative sa se conformeze dar Mos Vasilescu si omul pe care il pupa in dos de ani de zile, incompetentul Mugur Isarescu nu sunt profesionisti. Sunt prosti politici cocotati acolo si tinuti tocmai pentru prostia lor.
2. de ce nu ati cerut IRBA la calcull riscului de cre
(mesaj trimis de The Brute în data de 09.08.2017, 11:36)
Draga domnule Vasilescu,
tematica Este extrem de simpla. Cel mai Mare risc al unei banci Este cel de creditare.Aici exista doua metode de calcul STANDARD APPROACH SI INTERNAL RATE BASED APPROACH. Daca in intreaba uniune de foloseste IRBA nu acelasi lucru de intampla si in Romania. Din aceasta cauza bancile isi permit folosirea de provizioane gala tice. Ce ar fi fost daca in Romania s-ar fi aplicat acelasi Model ca in Austria, Slovacia, Cehia, Croatia. Cum poate BCR sa provizioneze 900 milioane EUR in 2014 , adica dublul veniturilor din acordarea creditelor. Acesta Este si motivul pentru Care BCE a cerut alt de calcul
2.1. pai asa ceva zic si eu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 09.08.2017, 12:21)
Batman, Batman! (eu)
Nu, si Nu! (ei - inclusiv astia cu initiative legislative)
Pai nu trebuia sa-i trimiti prea departe, in lumea larga.
Draga The Brute, avem si noi, acilisea, o lege, de prin 2006. Ii zice simplu: OUG 99/2006.
Si, in forma initiala (schimbata "pa risc sistemic major" in 2013) spune despre riscurile din domeniul asta asa:
"Articolul 126
(1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 23 şi competenţelor Băncii Naţionale a României prevăzute la art. 226, instituţiile de credit trebuie să dispună, în măsura şi condiţiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, de un nivel al fondurilor proprii, care să se situeze în permanenţă cel puţin la nivelul cerinţelor de capital stabilite pentru acoperirea, după caz, a riscului de credit, inclusiv a riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a valorii creanţei, a riscului de poziţie, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar, a riscului de marfă şi a riscului operaţional.
(2) Prin reglementări se stabilesc metodologiile de determinare a nivelului cerinţelor de capital pentru acoperirea riscurilor prevăzute la alin. (I), criteriile în funcţie de care acestea se aplică şi segmentele de activitate vizate de respectivele metodologii. "
Desigur, si restul articolelor sunt interesante, ceea ce ai subliniat si tu:
" Articolul 127
La calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, instituţiile de credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea standard sau, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea bazată pe modele interne de rating. "
Ce se desprind din aceste doua articole de lege?
Metodic:
A. Intregul sistem bancar stia, incepand cu 1 ianuarie 2007, ca sunt supuse RISCULUI VALUTAR toate creditele acordate cu aceasta data (nu ca nu ar fi fost si inainte, dar legiuitorul I-A ATRAS ATENTIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC - implicit si marelui turnator la securitate Manole aka Mugur Isarescu).
B. Ca o consecinta a punctului A, intregul sistem bancar a folosit o metoda de abordare a riscurilor CUNOSCUTA DE BNR. Adica ARB, CPBR, INB, si alti gugustiuci din domeniu, MINT CU O FOARTE MARE NERUSINARE. I-au ajutat si ganditorii de la Hamangia: Birchall, Piperea si Zamfir in legatura cu "Legea CONVERSIEI".
C. Introducerea Riscului Valutar in contractele de credit a generat:
a. transferul unei indatoriri a profesionistului catre client fara nicio contraprestatie;
b. crearea unei perceptii ILICITE asupra produsului oferit ca fiind unul competitiv si facil;
c. cel mai important efect: A CRESCUT RISCUL DE CREDIT (de neplata a creditului).
Lupta apriga nu este in legatura cu circa 175 mii credite acordate in FRANCI ELVETIENI.
Lupta apriga si pana la ultima suflare este PENTRU TOATE CREDITELE IN VALUTA ACORDATE IN ROMANIA!
Cel putin cele acordate incepand cu 1 ianuarie 2007.
Cat despre individul asta, la ale carui elucubratii comentam noi, ii doresc cat mai putine sinucideri in familie, tinzand spre zero.
Ar fi si multe alte lucruri interesante de discutat despre gugustiucii astia, dar chiar nu merita. Poate doar sa explicam de ce ei inca ne mai paraziteaza viata: nu suntem in SUA!
2.2. felicitari draga Batman, pentru 1 milion (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de The Brute în data de 09.08.2017, 14:35)
raspunde la intrebare: De ce onor BNR nu a aprobat modelele de risc de credit pentru a fi folosit la evaluare in locul metodei Standard. Cum de face ca exact atunci cand nu de mai utilizeaza pufferele BNR la stabilirea provizioanelor de va introduce si IRBA:-)
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Beldea Stelica, un debitor înșelat ,min în data de 09.08.2017, 15:21)
Că bine zici domnule
Anton Paul!!
Eu zic sa-i grăbim pensionarea domnului Isărescu....că ne-a falit suficient.
2.4. BATMAN x.0 (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 10.08.2017, 09:04)
Draga The Brute,
Eu sunt un "neinitiat". Nu-mi cere sa am idee despre toate magariile turnatorului mason Manole (in principiu nu am nimic cu masonii si potlogariile lor). El are la dispozitie o multitudine de resurse. Ba chiar le creeaza.
Revenind un pic la chestiune, BNR a aprobat cateva modele de risc in anii 2007-2008 pentru creditele in CHF. Cel putin la banca de la care am luat eu teapa (credit) sunt doua postari in care se spune ca mamelucii sefi ot BNR le-au aprobat normele interne in legatura cu pachetele de credite in CHF.
Bine, dar la banca "mea", lucrurile sunt interesante.
Adica:
1. intri in banca, te interesezi, aduci documente, bla, bla, bla pret de 6-9 luni. Ajungi sa semnezi.
2. Cand semnezi (ca primarul au tipat milioane de 'simpatizanti" post factum) vezi ca nu este banca creditorul tau. Ci o alta institutie cu numele asemanator.
3. Vezi ca in niciun pliant, afis, nici macar nu ti-a fost amintit in trecere de asa ceva. Ba chiar materialele promotionale cu casuta ta (mare teapa) nu apare decat banca si nu IFN-ul.
4. Zici ca asa merg lucrurile, o lasi balta.
5. Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti! Vine scrisorica de instiintare ca au facut "duble" cu contractul tau, la dracu-n praznic, prin Olanda. Nu-i bai, zici tu increzator in "occidentali", astia chiar sunt seriosi. Si baietii isi fac treaba cu sarg: te curata de bani.
6. Isi baga dracu coada si da cu "subprime" in cap la toata mascarada asta monetar-bancara-elitista, da navala tzunamiul crizei, salarii intarziate, chestii socoteli, intarzieri...
7. Ca omul obidit, dai o fuga la "stapanire", povestesti totul in scris, zici si tu ca "egzista" empatie, ajutor, etc. => iti da cu contractul in cap, te resemnezi, platesti si pe dracu si pe frati-so.
8. Criza isi face de cap, tu te vaiti de sale, de "ghenunche", de alte alea, dracu si frati-so : Nu si Nu! Nu sunt "medricamente" pentru 'boala' ta, mergi taras, pe burta!
9. Pe la colturi de strada, prin autobuz, la cismea, auzi susotindu-se cam aceleasi scherlaituri pe care le scoti si tu de durere. Hopa! Ciulesti urechile, te freci la ochi => mai sunt si alti 'primari" in situatia ta (zambet amar). Chiar si la banca "ta".
10. te bagi in vorba, timid, cu "bolnavii". te asculta uluiti: Cum, si dvs. sunteti in aceeasi situatie? Da, zici rusinat de parca ar fi dat blenoragia peste tine...
11. Schimb de nr. de telefon, povesti, trairi si sperante.
12. Dai de curiozitate un 'sarci" pe "goagal' => sunt unii care plang deja de aceleasi simptome ale "bolii", s-au organizat. Ii cauti si te unesti: "unde-s doi, puterea creste!'
13. [12 bis la tartorii planetei :)) ] Citit contract (a nu stiu cata oara), citit acte aditionale, scormonesti in minte resturile de info de la facultate, resturile de bun simt din copilarie, resturile de onoare => confuzie totala. Ce sti tu nu se brodeste cu ce fac ei.
14. Pui mana pe "carte", pe goagal, pe telefon. Citesti o lege, apoi alta, apoi un vraf de legi, solutii judecatoresti din romanica si de aiurea (ai revelatia ca sunt si alti "neinstruiti financiari" prin UK, FR, DE, GR, ES, PL, HU, AT, Croatia, Serbia, Bulgaria, ce mai, alti prostovani din alte 14 tari ale mUE). Iti da presa cu stirile in cap: Spania zice ca imprumuturile in valuta nu sunt plasamente la bursa, Franta si Austria ca au deschis procese penale pe chestiunea CHF, Germania ca are mii de cazuri in care oameni si PRIMARII au intrat in faliment, Italia, ca MAFIA (bancara) este una, chiar dau cu bail-in, etc. NUMAI VESTI UNA SI UNA!
15. Apar si stelele cazatoare: politrucii: mironosita Birchall se da de ceasul mortii - legea falimentului personal si Conversia; Zamfir si Piperea (ah, o fi acelasi care ti-a sechestrat banii de la OLTCHIM??? deja de peste 4 ani) - legea darii in plata.
16. Proteste la Bucale, emotii, baionete pe site-uri, mai o flegma ratata, mai un croseu in plex, ca la Vidin fratica.
17. procese castigate sau pierdute.
18. Te baga banca in executare silita, aceeasi banca ii ofera lui Piperea si companiei lui de cotropitori informatii privind contul tau, basca ii si permite sa faca operatiuni in acel cont. Cont in moarte clinica declarata de instanta de executare silita.
19. Mai apare cate o frantura de adevar, mica, la nivel pico, tulbura apele, agitatie intr-un mol de apa.
20. Iti dai cu parerea la vorbe, chiar si ale unor oameni cu bune intentii, ca ale tale.
21. Mai este mult pana departe!
22. Domnule Make: nu mai publicati povestile de adormit strigoii venite de la "formatorii de opinie" fara responsabilitati reale. Vasilescu = Visinescu = niciun om nu a murit in timpul vietii sale din cauza unui credit (a cercetat dumnealui la politie si nu era trecut in Certificatul de Deces, la cauza mortii, intoxicatie cu credit in CHF!)
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 09.08.2017, 12:19)
Daca Tu,BNR nu Ai atributii sa controlezi bancile.....atunci,nu Mai fi avocatul bancilor....dar cum raspunde BNR de creditele cesionate performante....asta nu este in atributiile ANAF.......dupa cum se vede corabia BNR a inceput sa ia apa....dar valuri foarte Mari....Manole. ...cred ca Te scufunzi.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.08.2017, 14:13)
poate vrei sa-ti reevaluezi opinia? esti neiinitiat si asta se vede cu ochiul liber. mai gandeste-te si revino cu o idee proaspata si corecta.
3.2. hehehe (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.08.2017, 14:18)
Ce-ti mai plac glumele tale !
:))))))))))
4. nationalizarea bancilor
(mesaj trimis de wlad în data de 09.08.2017, 16:13)
in orice stat bancile sunt "axa" cresteri economice, cu cit legile de impozitare a bancilor sunt mai aspre , cu atit mai mult bancile inaspresc conditiile de creditare a economiei. este un articol cum ; investitori ar fi redus investitiile datorita politici confuze fiscale, eu cred ca este fals !! motivul adevarat sunt bancile care inca au retineri sau conditii dure de creditare a sectorului privat. toate crizele au fost legate de banci. nici un guvern nu poate rezista unei" crize " declansate de banci, cine poate gasi solutia sa functioneze axa, banci- impozit- economie- credit- politicul
5. Abureală
(mesaj trimis de Musur Igărescu în data de 09.08.2017, 18:59)
Taci măi Vasilescu! Citește și tu
art.4 Legea 82/1991
alin. (3) Normele si reglementarile contabile specifice anumitor domenii de activitate se elaboreaza si se emit de institutiile cu atributii in acest sens, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, dupa cum urmeaza:
a) de catre Banca Nationala a Romaniei, pentru institutiile de credit, institutiile financiare nebancare, definite potrivit reglementarilor legale, inscrise in Registrul general, ...
De unde se extrag impozitele de plătit dacă nu din contabilitatea pe care o faceți voi?
+art.26 Cod fiscal
Provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve
(1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor/ajustărilor pentru depreciere, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel: ...
d) provizioanele specifice, constituite de instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul general ţinut de Banca Naţională a României
Adică voi BNR stabiliți că banca deduce oarece provizioane calculate întamplător astfel ca profitul să iasă zero!
Mai lăsați-o cu abureala că numai voi BNR aveți dreptul să verificați totul despre bănci. ANAF-ul verifică numai ce-ați stability voi că nu-i secret, adică nimik.
6. Domnule Make
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 10.08.2017, 09:05)
Domnule Make: nu mai publicati povestile de adormit strigoii venite de la "formatorii de opinie" fara responsabilitati reale.
Vasilescu = Visinescu = niciun om nu a murit in timpul vietii sale din cauza unui credit (a cercetat dumnealui la politie si nu era trecut in Certificatul de Deces, la cauza mortii, intoxicatie cu credit in CHF!)