Ce facem în maşină

Pe la jumătatea anilor '70, cei care umblau pe şoselele patriei puteau observa un fenomen ciudat. După lăsarea serii apăreau şiruri de lumini violete, care se mişcau încoace şi încolo. Erau de la nişte becuri pe care mulţi şoferi le instalaseră în spatele parbrizului, deasupra capului. Teoria era că acele dispozitive aveau, cumva, un efect antiorbire. Se spunea că lumina violetă contracarează strălucirea farurilor maşinilor care veneau din sens invers.

Nu am nici cea mai mică idee despre cât de eficiente erau becurile acelea. Bănuiesc că deloc, pentru că altfel le-am vedea şi astăzi montate pe maşini. Arătau totuşi simpatic, cu nuanţa lor stranie, care amintea de un OZN (altă obsesie a acelor timpuri). În cele din umă, probabil era vorba de o escrocherie.

Mai erau şi altele de acest gen. La un moment dat se vindeau în comerţ, oficial, un fel de geamuri. Le montai în faţa televizorului alb-negru, cu lămpi. Ideea era că vezi, cumva, color. Asta într-o vreme în care televiziunea (publică) nici nu avea emisie color. Statul socialist nu avea nici o problemă să îşi escrocheze proprii cetăţeni.

Povestea şoferilor cu becul violet deasupra capului ne duce la tema de astăzi. Deschideţi orice ziar. Alegeţi un editorial, la întâmplare. Foarte probabil că este vorba despre una dintre mărimile zilei. Sau despre partide, ministere şi industrii. Lucruri mari...

Însă multe intuiţii cu privire la societatea în care trăim le obţinem mai bine privind spre lucrurile mici. Acestea sunt precum pluta pescarului: mişcarea unei bucăţele de plută colorată ne arată ceva despre mişcările de sub luciul apei. Iată de ce vă propun să analizăm acum ce mai facem prin maşinile noastre. Să vedem cum stăm...

Primele semne sunt că nu prea bine. În Uniunea Europeană există doar o singură ţară, Letonia, care are mai multe accidente fatale la milionul de locuitori (106 faţă de 91 pentru România). Media Uniunii Europene este de 50 per milion.

Altceva mi se pare încă şi mai interesant. De pe blogul unui distins reprezentant al Justiţiei am descoperit o statistică a cazurilor înregistrate la judecătorii. Dacă în 2010 existau 826 de dosare penale cu accidente mortale de circulaţie, în 2011 erau 901, în 2012 erau 920, iar în 2013 erau 921. Tendinţa este clară, de creştere constantă.

Dosare pentru părăsirea locului accidentului: 169 în 2010 şi 279 în 2013. Conducere în stare de ebrietate: 8683 în 2010 şi 11.141 în 2013.

Nu am cifre mai recente, însă şi acestea sunt edificatoare. Ceva se întâmplă.

Luaţi alt caz, al indivizilor care se filmează pe sine făcând tot felul de isprăvi, după care încarcă filmul pe reţelele de socializare. Un individ şi-a luat o limuzină din acestea sofisticate, cu pilot automat. Din ce bani - acesta este, pentru mine, un mister total... Să lăsăm însă asta, altceva doream să semnalez. Omul s-a filmat la volan. A cuplat pilotul automat după care a trecut... pe locurile din spate, lăsând maşina să meargă singură. I-a înşelat senzorii care verificau dacă are mâna pe volan folosind o simplă sticlă cu suc. Femeia lui ţipa ca din gură de şarpe, iar el se distra. O polenizare halucinantă între înalta tehnologie şi cultura interlopă.

Drept este că nici firmele care produc automobile nu par să dea întotdeauna semne de inteligenţă. Mă uitam zilele trecute pe nişte articole de profil. Se pare că multe companii se grăbesc acum să le ofere clienţilor... integrare cu Facebook, Twitter şi altele asemenea. La bord?... Asta îşi imaginează ele că îşi doresc şoferii în timp ce conduc? Să ştie când naşul "dă like" la poza de la botez?

La volan oamenii mai ascultă şi muzică. Pe vremuri (adică până acum circa 5 sau 10 ani) ştiu că se mai ascultau emisiuni la radio. Acum nu am date precise despre ce se ascultă în maşinile şi taxiurile noastre. Vă las pe dumneavoastră să speculaţi. Vă spun doar ce au aflat specialiştii. Un coeficient mai redus de inteligenţă este corelat cu o preferinţă pentru muzica vocală ("la-la-la"). Un coeficient mai ridicat de inteligenţă este corelat cu preferinţa pentru muzica instrumentală. Stilul muzical corelează şi cu nivelul de educaţie. O educaţie superioară este asociată cu preferinţa pentru muzică electronică sau clasică.

Problema este că multora nu le pasă. Iarăşi, mă refer la cei din spatele volanului sau chiar la pasageri. În destule ocazii prin diferite maşini am auzit sunetul de avertizare care semnala că pasagerul sau chiar şoferul nu şi-au pus centura. Unii ridicau din umeri. "Nici nu ieşim din oraş!". Alţii cuplau centura şi şedeau pe ea. Am descoperit şi şoferi ingenioşi. Aveau un fel de cleme, le introduceau în dispozitivul centurii să îl păcălească.

Una dintre rudele mele lucrează la o staţie de benzină. Este un izvor nesecat de observaţii sociologice. Spre exemplu, aflu că se parchează direct în uşa staţiei. "Avem o parcare cu multe locuri libere, nu ştiu de ce nu parchează pe locurile corecte". Dar tocmai aici este plăcerea. Să stai pe locul altuia. Să laşi geamul. Să te admire lumea.