Ce mai este de vânzare?

În ziua de azi, se pare că tot felul de lucruri. O domnişoară din Anglia, din câte se pare, aşteaptă un copil. Şi plănuieşte să nască acasă. Bun, este şi asta o opţiune, nimic nou aici. Problema este alta. Domnişoara are o idee despre cum să facă bani. A scos la vânzare, pe Internet, bilete. Da, aţi citit bine, exact ca la cinematograf... Locurile fiind limitate, au fost disponibile doar patru bilete. S-au vândut ca pâinea caldă, în jumătate de oră. Domnişoara a făcut, se pare, câteva zeci de mii de lire sterline.

Rămâi, vorba aceea, "ca la dentist". Pe de altă parte însă, ce este deosebit în ceea ce face respectiva? O parte a publicului consumă deja astfel de spectacole de ani buni prin intermediul unor aşa-numite reality-shows. Suspectez că ies bani mulţi din traficarea excentricităţilor şi mizeriilor omeneşti, altfel nu îmi explic popularitatea genului. Citeam zilele trecute, la ştiri, că un canal internaţional care la originile sale difuza muzică, acum face un show cu minore însărcinate.

Ceea ce ne duce la o întrebare - Ce mai este de vânzare în ziua de azi?

Cam orice. O firmă japoneză s-a gândit să amplaseze reclame într-un loc inedit. Respectivii au realizat că mulţi bărbaţi se uită după fete drăguţe. Şi atunci de ce să nu scoată un profit de aici? Au început să ofere bani unor fete pentru ca acestea să accepte să îşi facă nişte tatuaje publicitare amplasate în locuri care atrag privirea. Spre exemplu, pe picior...

Capitalismul, se spune uneori, este un sistem care a monetarizat aproape toate relaţiile sociale. Cu alte cuvinte, lucruri care înainte nu aveau un preţ, acum se schimbă pe bani.

Acesta este un mit. Sigur că în capitalismul avansat sunt extrem de multe lucruri care se vând şi se cumpără. Dar asta se întâmplă pentru că oamenii produc mai multe lucruri şi au nevoie de mai multe lucruri. Excursii în Mauritius, tablete şi telefoane mobile, maşini cu motor hibrid, tratamente cosmetice sofisticate. Toate acestea pur şi simplu nu existau înainte, în societăţile tradiţionale. Deci nu aveau cum să aibă un preţ.

În societăţile tradiţionale, pe de altă parte, multe lucruri aveau un preţ şi se schimbau exact ca la piaţă. Inclusiv lucruri pe care astăzi nici nu le gândim sub această specie.

Un exemplu istoric important. În societăţile pre-moderne exista instituţia "uceniciei". Multe familii îşi plasau copiii în alte familii, adesea perfect străine, pentru a învăţa o meserie. Copiii aveau, astfel, un preţ şi o utilitate. Ei erau folosiţi, frecvent, drept mici sclavi domestici.

Alte lucruri care se vindeau şi cumpărau: poziţii în Biserică, relicve, funcţii politice sau militare, mercenari, voturi, coroane şi regiuni întregi, absolvirea de păcate. Oamenii simpli aveau şi ei la dispoziţie o piaţă destul de complexă. Se cumpăra uneori, spre exemplu, răzbunare privată. Toate acestea nu erau abuzuri, ci lucruri stabilite, legitimate de cutume, acceptabile pentru mulţi oameni.

Dimpotrivă, capitalismul avansat a fost sistemul care a "scos de pe piaţă" multe dintre aceste schimburi. Pe unele le-a elimitat noul regim juridic al statului de drept, liberal, iar pe altele le-a falimentat eficienţa industriei şi comerţului modern.

Sclavia este un exemplu relevant. Înainte de secolul al XIX-lea, sclavia era o instituţie universală, la umbra căreia s-au făcut averi imense, dar care a produs şi suferinţe greu de imaginat. În jurul anului 1800, însă, sclavia ajunge în focul încrucişat a două evoluţii salutare. Pe de-o parte, sclavia devine inacceptabilă în lumea civilizată, care începe să ia măsuri. Aici, marina britanică a avut un rol istoric în sugrumarea comerţului transatlantic cu sclavi. Pe de altă parte, industria modernă a avut nevoie de muncitori, nu de sclavi, ceea ce a dus la râmânerea în urmă a unor regiuni, cum ar fi Sudul american, care altminteri ar fi fost foarte influente, politic şi economic.

Dacă nu este un simptom al capitalismului dezlănţuit, atunci ce să credem despre interesul pentru practici precum cele cu biletele la naşterea domestică?

În Europa, acest fel de curiozitate a existat. Naşterea monarhului francez era un eveniment public. Ceea ce ne face să formulăm o ipoteză.

Ce avem acum este mai degrabă o revitalizare a unor obiceiuri arhaice, pre-moderne. Luaţi un alt exemplu. Există o mică industrie, destul de prosperă, a tatuajelor. Până de curând, tatuajele erau rare, opera grupurilor de amatori. Acum există reviste, emisiuni, iar tatuajele sunt foarte răspândite. Şi generează profit.

Mai puţin cunoscută este originea acestei practici. Cuvântul este polinezian, adus în Europa de marinarii care au fost impresionaţi de tatuajele insularilor din Pacific. La început se tatuau doar marinarii sau militarii, două categorii destul de marginalizate social.

Morala ar fi următoarea. Nu tot ce are un preţ, în ziua de astăzi, este o expresie a unei pieţe moderne, avansate. Uneori, dimpotrivă, este semnul că ne întoarcem spre o societate a curiozităţilor şi a satisfacţiilor tribale.