Cezar Corâci: "Convenţia patronatelor cu Guvernul a luat sfârşit"

(Interviu cu domnul Ioan Cezar Corâci, preşedintele Uniunii Generale a Industriaşilor din România - UGIR 1903)

• Guvernul nu îşi respectă cuvântul dat

Reporter: Cum funcţionează convenţia pe care o au patronatele cu Guvernul în această perioadă? Vă întreb acest lucru deoarece reprezentanţii Guvernului spun că, deşi măsurile din rectificarea bugetară pe care le-au luat au fost discutate cu partenerii sociali, acum spuneţi că nu sunteţi de acord cu ele. Care este situaţia din punctul dumneavoastră de vedere?

Cezar Corâci: Această convenţie s-a rupt în momentul în care, la negocieri, am convenit anumite măsuri, iar Guvernul, fără măcar să ne spună, votează Ordonanţa de Urgenţă privind rectificarea bugetară într-o cu totul altă formă decât cea stabilită. Aşadar, Guvenul nu are niciun fel de acord cu partenerii sociali, deoarece nu au respectat ceea ce am convenit, manipulându-ne prin faptul că, până în ultimul moment, credeam că am stabilit un lucru, iar în Ordonanţă scrie altceva.

Convenisem ca, pentru întreprinderile mici până la 12.000 de euro cifră de afaceri, impozitul forfetar să fie zero, astfel încât, dacă tot era nevoie de acest impozit, cu care noi nu eram de acord, sumele să fie cât mai mici şi distribuite la cât mai mulţi agenţi. Măsura de creştere a taxelor şi a impozitelor în perioadă de criză este una sinucigaşă! Ba mai mult, o sporire într-un mod netrans­parent pe baza unor subterfugii de genul deductibilitate, impozit minim etc, este, de fapt, o abdicare de la principiul taxei unice, în condiţiile în care firmele trebuie să plătească acum fie 3% din cifra de afaceri, taxa minimă în altă situaţie, sau, pe altă parte, 16% pentru impozitul pe profit. După părerea noastră, ar fi fost mai bine să fi majorat impozitul pe profit şi astfel creşterea fiscalităţii se făcea într-un mod transparent, faţă de situaţia în care să introduci alte impozite pe uşa din dos.

În aceeaşi Ordonanţă apar inechităţi flagrante, mult mai mari. Când am dis­cutat despre deductibilitatea combus­tibilului sau amortizarea unor maşini, am convenit cu Ministerul Finanţelor ca amortizările să nu dupăşească 30 de mii de euro, astfel încât să evităm situaţia în care o firmă achiziţionează maşini pentru uz personql, iar deductibilitatea combustibililor să fie aceeaşi ca la stat, pentru că altfel are loc o concurenţă neloială între stat şi privat.

Nu este normal ca un patron al unui IMM, care are în parcul auto doar o maşină, să nu poată să-şi deducă combustibilul sau să-şi amortizeze autoturismul pe motiv că o foloseşte numai pentru scopuri personale.

Dacă salariatul de la stat îşi poate permite să aibă 370 de litri de combustibil pe lună dedus, exact aceeaşi sumă ar fi normal să fie şi la privat. Până în ultimul moment am crezut că s-a aceptat, dar am văzut în Monitorul Oficial cu totul alt text: la sectorul privat nu se deduce nimic, iar la sectorul public nu s-a redus nimic! Ori, dacă facem un calcul, şi împărţim 370 de litri la 7% (consum mediu) şi apoi la 30 de km/h (media de viteză în oraş) şi rezultatul la 8h/zi, reiese că benzina ajunge pentru 20 de zile de lucru din 24 în mediul public. Aceste cantităţi sunt aberante! Măsura aceasta este exact contrar principiilor premierului care spune că va reduce cheltuielile publice.

Reporter: Cum vedeţi redistribuirea banilor în urma rectificării bugetare?

Cezar Corâci: Prin modul în care s-a făcut rectificarea bugetară se vede lipsa de viziune a Guvernului şi gândirea pe termen scurt, contabilă, a acestuia. Era evident, şi patronatele au spus de mult timp acest lucru, că trebuie să ne întâlnim şi să rediscutăm bugetul, modul de finanţare a deficitului pe baza datelor statistice din economie pe primele trei luni şi după accesarea împrumutului de la FMI.

Se vede clar că această scădere de câteva procente a tasat în mod egal toate domeniile de activitate, inclusiv industria sau IMM-urile, singurul minister care a beneficiat de suplimentarea fondurilor fiind Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Aceste măsuri nu dovedesc o politică proactivă pentru forţa de muncă, ci, dimpotrivă, o dorinţă disperată de a ţine în viaţă, într-un mod total neeconomic, pe cei care nu vor putea face faţă crizei (ne referim la persoane fizice şi nu la agenţii economici).

Reporter: Aţi propus Guvernului rediscutarea măsurilor anticriză. Care sunt principalele dumneavoastră nemulţumiri?

Cezar Corâci: În planul convenit de Guvern cu partenerii sociali în luna ianuarie am stabilit un set de măsuri bazat pe susţinerea investiţiilor mari în infrastructură care ni se promiseseră că vor începe imediat, şi măsuri pentru agricultură. Acestea din urmă erau şi ele foarte importante, din moment ce agricultura reprezintă o problemă pentru securitatea alimentară a populaţiei şi, totdată, o piaţă pentru alte ramuri industriale cum ar fi cea de îngrăşăminte.

Din nefericire, după două luni de la promisiuni, perioadă în care criza s-a adâncit peste aşteptări, în afara împrumutului de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Uniunea Europeană (CE), Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), şi Banca Mondială (BM), nu se vede mai nimic. Vedem doar restricţii impuse de acord care nu sunt orientate către dezvoltare şi nici măcar către stabilitate macroeconomică, deoarece economia noastră se află în descreştere din lipsă de comenzi şi lichidităţi. Acestea sunt motive care nu ţin de economia noastră şi nu pot fi rezolvate prin măsuri interne impuse de FMI.

Măsurile precum plata datoriilor către agenţii economici după un an sau returnarea mai rapidă a TVA înseamnă revenirea la o situaţie normală şi semnale că devenim un stat european din acest punct de vedere, elemente propuse, de altfel, şi de Uniunea Europeană.

Măsurile reale anticriză din pachetul convenit au fost capitalizarea CEC Bank şi EximBank, alte stimulente care trebuiau oferite angajatorilor, precum şi scutirea de impozit pe profitul reinvestit. Capitalizarea celor două bănci este ca o picătură într-un pahar cu apă deoarece aceste bănci sunt foarte mici şi nu pot finanţa economia noastră la nivelul actual, şi este clar că trebuie intervenit şi în restul sistemului bancar. În privinţa celorlate două măsuri nu se mai aude nimic. Trebuia realizată o ordonanţă de urgenţă pentru profitul reinvestit, dar ea nu a mai apărut.

Sentimentul meu este că guvernanţii, furaţi probabil şi de campania electorală, nu înţeleg situaţia economiei noastre, nu îşi dau seama că ne aflăm pe o pantă descendentă exponenţial, îşi fac iluzii că vor putea opri această cădere oricând, dar aici sunt nişte legi ale economiei pe care nu le poate vota premierul Boc în coaliţie şi care vor funcţiona implacabil dacă nu se iau măsuri care să oprească această scădere economică.

Reporter: Vă îngrijorează, de asemenea, relansarea creditării. Puteţi să ne explicaţi mai exact de ce sunteţi pesimist în acest sens?

Cezar Corâci: Toate măsurile din acordul extern au fost, bănuiesc, propuse de Guvernul nostru, cu excepţia uneia pe care nu aveam cum să o propunem noi, ci FMI, care e o bancă, cu acţionari: reducerea rezervelor minime obligatorii la zero pentru creditele în valută cu scadenţa la doi ani. S-a deschis, astfel, calea repatrierii unei mari părţi a lichidităţii din băncile noastre, ceea ce va duce la o scădere a lichidităţii, la diminuarea capacităţii de finanţare, la o presiune asupra cursului valutar care va trebui susţinută de BNR din împrumut, împrumut pe care îl vom suporta, însă, cu toţii. Sistemul bancar nu funcţionează! Singurul lucru care ar putea să se facă, şi pe care noi îl propunem de trei luni de zile, ar fi un comitet, după modelul Franţei, care să analizeze motivul de respingere a creditelor sau de ce băncile dau credite preferenţiale şi, în consecinţă, să acorde sancţiuni. Cu titlu de exemplu, un lucru care mi s-a întâmplat mie personal, una din cele mai mari bănci din ţara noastră, care a evaluat garanţia unui credit de opt ori valoarea acestuia, nu îmi mai acordă creditul; mai mult, această bancă îmi cere, în mod unilateral, o parte din linia de credit inapoi. Acest exemplu relevă un singul lucru: băncile mamă îşi vor banii înapoi!

Reporter: Domnule Corâci, cum vedeţi ultimele declaraţii ale preşedintelui Băsescu potrivit cărora o parte din banii primiţi prin acordul extern ar putea fi utilizaţi pentru plata taxelor şi a salariilor?

Cezar Corâci: Acceptatrea de către Comisia Europeană ca o parte din împrumut să fie utilizată pentru consum este un fapt îngrijorător şi fără precedent, ceea ce ne determină să ne dăm seama că şi previziunile care se fac din exterior asupra ţării noastre ar trebui să ne alarmeze, deoarece ele nu sunt foarte optimiste.

Eu consider că, de fapt, ceea ce vedem acum este începutul crizei în ţara noastră şi, probabil, că vârful ei va fi către toamnă, când ne aşteptăm la minim un milion de şomeri "în plată" dintre salariaţii din ţara noastră. La aceştia trebuie să mai adăugăm pe cei care se întorc din străinătate şi cei cărora li se termină indemnizaţia de şomaj, oameni care trebuie să supravieţuiască, oameni care trebuie asistaţi social. În realitate, în luna februarie, am avut 100 de mii de şomeri, iar în martie 175 de mii. În aceste condiţii, Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) nu funcţionează, deoarece Guvernul nu şi-a desemnat reprezentanţi, la patru luni de la instalare, şi nu s-a întâlnit niciodată în consiliul de administraţie. Cei 65% dintre români care consideră că România se îndreaptă spre o direcţie greşită simt această labilitate şi lipsă de direcţie şi de viziune pe care actualul Guvern o dovedeşte într-un moment foarte greu pentru ţara noastră.

Reporter: Care sunt şansele să relansăm economia noastră?

Cezar Corâci: Investiţiile în infrastructură sunt cel mai important lucru. Însă nu avem proiecte, avizele durează luni de zile, şi avem nevoie de investiţii în valoare de minim patru miliarde de euro în acest an pentru a susţine economia, la fel ca în 2010. Ne aflăm în luna mai, aproape. Mecanismele pentru accesarea fondurilor europene nu sunt încă terminate. Recunosc însă că ministerul IMM-urilor s-a mişcat mai repede decât ceilalţi şi au luat unele măsuri, dar aceste măsuri sunt semnul unei normalităţi, nu măsuri aniticriză de care avem nevoie acum.

Guvernanţii ar trebui să termine campania electorală, să ia în serios dialogul social, deoarece deja unii investitori încep să fie goniţi sau cei care intenţionau să vină în ţară se răzgândesc deoarece există o foarte mare imprevizibilitate a fiscalităţii.

Reporter: Cum vedeţi economia noastră la finalul acestui an?

Cezar Corâci: Într-un scenariu pesimist, scenariu studiat la nivel european, la sfârşitul anului ar putea fi 2-3 milioane de oameni care nu mai au surse de venit, va exista o lipsă de fluidizare a instituţiilor statului, etc. Acest lucru s-ar produce în momentul în care Guvernul va pierde controlul, dar s-ar putea întâmpla acest lucru doar cu o guvernare foarte proastă sau inexistentă.

Într-un scenariu mai moderat dar realist, va trebui să înţelegem că este un an mai greu în care va trebui să strângem cureaua, dar în care şomajul nu va depăşi un milion de oameni. Activitatea economică va suferi un declin, după care va urma un an de stagnare, iar apoi, începând cu finalul anului 2010, am putea simţi o uşoară relansare economnică în ţara noastră. Este foarte important ca, în acest timp, să nu pierdem controlul, să menţinem o situaţie a economiei la un nivel acceptabil, iar mediul de afaceri să rămână credibil, în aşa fel încât, la primele semne de reviriment ale economiei globale, România să fie printre ţările atractive pentru investitori şi să beneficieze de relansarea economică rapidă specifică economiei după o perioadă de criză.

Reporter: Vă mulţumesc!