Cine deţine cu adevărat datele personale în mediul online?

Datele sunt noua monedă, noul aur, vedeta economiei digitale. Cu doar câteva săptămâni în urmă, compania mamă Google, Alphabet Inc., a atins o valoare de piaţă de un trilion de dolari americani. Şi care sunt principalele sale active? Datele! Marile corporaţii colectează, stochează, folosesc şi vând date şi, uneori, deţin mai multe date cu caracter personal decât orice stat sau serviciu guvernamental specializat. Colectarea şi analiza datelor constituie deja baza a mii de oferte de servicii şi modele de business, iar dezvoltarea domeniului IoT şi introducerea tehnologiei 5G nu vor face decât să stimuleze în continuare colectarea de date.

Dar cine deţine, de fapt, datele? Utilizatorii? Companiile? Statele? Ideea cel mai des întâlnită este că noi, ca indivizi, suntem proprietarii datelor noastre personale, cel puţin până în momentul în care le împărtăşim în mod voluntar - ori de câte ori le dăm unor terţi permisiunea de a le utiliza. Dar cu această permisiune vine şi o responsabilitate, o obligaţie. Şi, în acest punct, lucrurile devin cam complicate şi vagi. Cine mai este proprietarul lor? Utilizatorul iniţial sau destinatarul care pune aces-te date la lucru, le analizează şi câştigă bani din ele? Acesta este motivul pentru care reglementările privind protecţia şi gestionarea datelor sunt importante şi binevenite. GDPR a devenit o politică generalizată, alte ţări grăbindu-se să urmeze exemplul UE în ceea ce priveşte actualizarea sau crearea unei noi legislaţii de protecţie a datelor - un pas absolut necesar, dar care vine târziu. Dacă tehnologia evoluează rapid, legile nu reuşesc întotdeauna să ţină pasul.

Conştientizarea din ce în ce mai mare cu privire la problemele legate de confidenţialitatea datelor a dus la discuţii publice despre probleme ca monitorizarea, scurgerile de date, localizarea şi istoricul căutărilor, dezvăluirea informaţiilor către agenţiile de aplicare a legii şi multe alte subiecte privind etica datelor. Eu sunt fericit că aceste întrebări au ajuns în centrul atenţiei publicului, deoarece ajută utilizatorii să ia mai multe măsuri de "igienă" digitală şi să devină responsabili cu datele lor. Ani de zile, fără să ne gândim prea mult, am lăsat în urmă un lung traseu digital. Această neglijenţă a fost, într-o oarecare măsură, în ton cu vremurile, când Internetul era un teren deschis, fără graniţe şi unificator. Şi, astfel, ne-am pus informaţiile personale pe site-uri dubioase, ne-am înscris în numeroase programe de fidelitate şi newslettere pentru reduceri, ne-am împrietenit cu străini şi ne-am împărtăşit fiecare mişcare în check-in-uri, pos-tări şi tweet-uri. Am folosit Internetul gratuit, dar am devenit, pe nesimţite - sau, mai exact, datele noastre au devenit - un produs cumpărat şi vândut de marile corporaţii care controlează Internetul.

Şi, în cele din urmă, am înţeles că datele sunt unul dintre bunurile noastre cele mai importante - care ne definesc liniştea sufletească, prosperitatea economică şi securitatea publică. Dar, în acelaşi timp, ele nu sunt ca orice altă posesie - tangibilă sau intangibilă. Sunt dificil de măsurat şi e la fel de greu să le evaluăm valoarea. Datele sunt ca o substanţă lichidă, care se schimbă în funcţie de circumstanţe externe şi au un ciclu de viaţă pe parcursul căruia pot trece pe la mai mulţi proprietari diferiţi.

Aceste întrebări cu privire la proprietatea asupra datelor au o mulţime de nuanţe greu de armonizat şi, prin urmare, ne plasează la o intersecţie legislativă. Factorii de decizie solicită în mod deschis să li se acorde utilizatorilor mai multe drepturi de a-şi controla datele deţinute. Cu toate acestea, din punct de vedere legal, acest lucru nu a fost tranşat o dată pentru totdeauna. Sunt necesare legi complet noi sau chiar noi ramuri de reglementare pentru a aborda problemele legate de proprietatea, gestionarea şi protecţia datelor. Între timp, aşteptând ca factorii de decizie să răspundă nevoilor noastre, companiile private abordează problema managementului datelor cu o anumită libertate sau ignoranţă, în funcţie de principiile lor. Noi am decis să o luăm înainte, iar în 2017 am creat Iniţiativa Globală pentru Transparenţă. Am sporit transparenţa în domeniul securităţii cibernetice, mai ales în ceea ce priveşte managementul şi prelucrarea datelor. Folosim date anonimizate despre ameninţările cibernetice, pentru a îmbunătăţi performanţele produselor şi ale tehnologiilor noastre de detecţie. De asemenea, ne-am asumat responsabilitatea de a le oferi clienţilor şi părţilor interesate din sfera guvernamentală acces pentru a examina ce tipuri de informaţii colectează produsele noastre. Considerăm că transparenţa va deveni, inevitabil, noua regulă de aur în gestionarea datelor şi facem un apel către celelalte companii să ni se alăture.

Eu sunt un geek IT şi un profesionist în securitatea informaţiilor şi iau foarte în serios confidenţialitatea datelor. Acest lucru face parte din meseria mea. Dar înţeleg, de asemenea, că pentru unii oameni, proprietatea asupra datelor digitale pare complicată şi ambiguă şi o resimt ca pe o problemă. Dar îndemn utilizatorii să îşi ia datele mai în serios, să le înţeleagă valoarea şi să-şi amintească că amprenta noas-tră digitală conturează tabloul a ceea ce suntem. Acestea sunt informaţii "mai" publice decât credeţi şi s-ar putea să-i intereseze nu numai pe prietenii din social media, ci şi pe infractorii cibernetici. Aveţi grijă să rămâneţi în siguranţă!