Cine ştie multe, moare

Când eram copil, înainte de şcoală, dacă o întrebam ceva pe mama (vitregă) îmi spunea invariabil: nu mai şti şi tu că cine ştie multe, moare. Ea, care făcuse două clase de şcoală la timpul ei şi a mai primit două la campania de alfabetizare în anii cincizeci, este exemplul care arată că dictonul nu era valabil, căci a murit foarte tânără fără să ştie prea multe.

Eu, însă, am aflat (sau, dacă vreţi, ştiu) mult mai multe şi, totuşi, trăiesc. Deşi nu ştiu nici pe departe atâ­tea câte aş vrea eu să ştiu, ştiu totuşi destul de multe. Ştiu lucruri pe care toată lumea care mă cunoaşte recunoaşte că le ştiu, lucruri pe care aproa­pe nimeni nu crede că ar trebui să le ştiu şi uneori chiar lucruri pe care niciodată nu am vrut să le ştiu, dar despre care am luat cunoştinţă fără să vreau. Foarte recent un prieten care a început să devină vechi şi care este bolnav de bursă, mi-a adus la cunoştinţă nişte ştiri despre care nu ştiam, deşi teoretic puteam să le aflu şi singur, dacă aş fi vrut. Este vorba despre nişte afaceri ale unei societăţi care ţine de SIF5 Oltenia.

Este vorba despre "Oltenia Leasing IFN" SA, care are drept acţionar principal pe SIF Oltenia. Foarte recent această societate a vândut (pe 18 martie) 534.000 acţiuni SIF5 cu preţul mediu de 0,4 lei prin SSIF "Voltinvest" (controlată de salariaţii SIF5) şi alte 2.480.700 acţiuni cu preţul mediu de 0,4017 lei prin alt SSIF din Craiova. Ştirea este consemnată pe siteul bursei. Cine se uită înapoi, poate afla că Oltenia Leasing a cumpărat aceste acţiuni cu preţuri mult mai mari. Se vorbeşte chiar despre preţuri peste 1,5 lei. Pentru că pe mine "radio şanţul" nu prea mă preocupă, l-am rugat pe prietenul Aurel să caute mai în trecut şi să-mi dea câteva date exacte. Astfel, pe 15 octobcrie 2009, "Oltenia Leasing" a cumpărat 830.000 acţiuni SIF5 cu preţul mediu de 0,9025 lei, pe 23 septembrie 2008 alte 250.000 cu 1,44 lei şi mai înainte figurau alte raportări de cumpărări cu preţuri evident din ce în ce mai mari. Vânzarea cu grăbire a unui pachet semnificativ, chiar când era deja evident că preţurile încep să crească, devine dubioasă. Dar amicul meu mi-a mai spus şi ce zice "Radio Şanţ". Aces­ta presupune că în toamna trecută, "Oltenia Leasing" a cumpărat acele milioane de acţiuni ca să-i ajute pe unii ,,băieţi deştepţi" (scuzaţi dar acesta este termenul la modă), să se scape de acţiuni la un preţ care putea deveni tot mai mic, iar acum ar fi vândut aceste milioane de acţiuni pentru ca aceeaşi băieţi deştepţi să le răscumpere cu câştiguri înte 0,5 şi 1 leu pe acţiune.

Cum mie nu prea îmi place să merg pe presupuneri şi mi-am vândut acţiunile SIF5 în semn de protest pentru faptul că nu se dau dividende, nu pot să fac decât o propunere către cei care sunt acţionari SIF şi sunt interesaţi. Să ceară cenzorilor şi eventual CNVM să controleze dacă atunci când "Oltenia Leasing" a cumpărat acţiunile SIF 5 printre vânzători s-au aflat salariaţi sau administratori ai SIF5 şi dacă de asemenea, când OL a vândut milioanele de acţiuni, au fost cumpărători dintre aceiaşi sau rude ale acestora. Controlul nu este foarte complicat. Un fost comisar al bursei, acum demisionat, mi-a spus cu martori, că bursa este dotată cu programe extrem de precise prin care se pot depista orice fel de manevre. Singurul obstacol este lipsa de voinţă pentru elucidarea problemelor.

De mult se vorbeşte că administratorii SIF-urilor profită de pe urma afacerilor pe care le fac aceştia cu portofoliile de acţiuni pe care le au în administrare. Chiar şi în cazul masivei investiţii în acţiuni SIF făcută de către Biofarm Bucureşti, la sugestia (ca să nu se spună "ordinul" ) SIF-urilor care controlează Biofarm, ar fi fost vorba tot despre o descărcare la preţ bun şi fără să strice preţul, de către persoane interesate. Mulţi ani s-a spus de către domnul Dinel Staicu faptul că el deţine procente importante din SIF5. Acum, la fel, se spune că nu prea mai are, sau eventual are acţiuni recent cumpărate la preţ minim. Recunosc cu nemernicie că aş vrea să ştiu şi eu care este adevărul despre aceste lucruri, cu speranţa că nu trebuie să mor dacă le aflu.