Cu omul de contact, care poate fi un broker, om din cadrul "back office", sau chiar traderul de la calculator, se stabilesc de regulă contacte mai personale, oficiale sau neoficiale, oneroase sau prieteneşti. Neoficial, persoanele de contact se străduiesc să pună la dispoziţia investitorilor cât mai multe informaţii menite să determine efectuarea de cât mai multe tranzacţii. Căci dacă investitorii nu mişcă, nici SSIF nu încasează nimic. Am întâlnit nu de puţine ori situaţii în care brokerii fac un serviciu nu dezinteresat unui client prieten pe care îl scapă de unele acţiuni prost alese, pe care le bagă pe gât unor novici sau creduli, care au mai mare încredere în cuvintele brokerului decât în propria lor experienţă. Şi deşi au constatat că au fost păcăliţi şi nu de puţini bani, caută să dea tot peste un broker care să decidă în locul lor, cu speranţa că acesta va fi ori mai priceput, ori mai cinstit decât precedentul.
De regulă, clientul trebuie informat dacă s-a executat un ordin vechi "open" pentru a lua măsurile care se impun. Căci niciun investitor nu ţine bani în contul său la SSIF, preferând ca banii să fie convertiţi în acţiuni. Dacă s-a executat un ordin vechi de vânzare, clientul trebuie să ştie ce are disponibil, pentru a decide ce face cu banii, de cele mai multe ori ce să cumpere. Dacă aceasta nu se întâmplă, preţurile pot creşte, cu consecinţe nefavorabile clientului (va lua mai puţine acţiuni din banii disponibili). Dacă este vorba despre o achiziţie, fără disponibil în cont, clientul trebuie să afle imediat, pentru a lua măsuri de acoperire, de regulă printr-o vânzare de acţiuni, sau prin depunerea sumei în numerar în termen de două zile, având în vedere că decontarea efectivă se face la T +3 zile (în maxim trei zile de la perfectarea tranzacţiei pe piaţă).
În unele situaţii poate interveni un contract de administrare discreţionară de către broker a contului clientului, de regulă contra unui comision stabilit în contract. De cele mai multe ori, aceste contracte sunt benefice pentru clienţii care fie nu au timp, fie priceperea necesară pentru a lua cele mai bune decizii cu privire la investiţiile proprii, mai ales în perioadele turbulente când deciziile se iau la secundă.
Aceste contracte nu sunt lipsite de riscuri. În calitatea de vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Investitorilor am fost de multe ori sesizat de clienţii păgubiţi de către cei care le-au administrat contul. Existenţa contractului a fost tocmai pavăza brokerilor escroci, clientul asumându-şi prin contract riscul de investiţie. În alte cazuri, având libertatea administrării, brokeri imorali au lucrat pe contul propriu disponibilităţile clientului, pe total clienţi sumele fiind compensate în cadrul societăţii de intermediere. Aceste aspecte s-au putut întâmpla datorită complicităţii conducerilor societăţii de brokeraj.
Există şi se practică şi înţelegeri informale între clienţi şi brokeri sau traderi, prin care unii clienţi acordă un procentaj din câştigurile lor, dacă specialistul, mandatat să facă operaţii în contul clientului, câştigă bani pentru aceştia. Evident că astfel de înţelegeri nu sunt perfect legale, dar de cele mai multe ori sunt benefice.