English
Una dintre societăţile care produc "vinuri de lux", exclusiviste, chiar, este "Davino". Aeasta a debutat ca distribuitor de vinuri, în 1992, urmând ca, în anul 1999, să devină cel mai mare distribuitor de vinuri din ţara noastră, după cum ne-a declarat Dan Balaban, managerul companiei: "Distribuiam peste 10% din vinul care se producea în România şi tot în 1999 am luat decizia de a intra în producţia de vin. Am renunţat la distribuţie, în prezent producem şi distribuim doar producţie proprie şi doar pe segmentul premium. Lucrăm într-o singură podgorie totul, întreaga producţie fiind distribuită în sistemul HoReCa (hoteluri, restaurante, catering). Nu avem vinuri în retail, singurele magazine în care se găsesc vinurile noastre sunt cele superspecializate, cum ar fi < Le Manoire >, < Vinexpert >, < Nic Classic > şi altele. Hotelurile şi restaurantele către care distribuim sunt de la 4 stele în sus, pentru că şi preţurile sunt pe măsură".
"Artizanul" vinului "Davino" este partener cu Dan Balaban. Crama dispune de 50 de vagoane (limita construcţiei), însă acestea nu au fost umplute niciodată la capacitatea maximă. "Această capacitate este limita dintre industrializare şi manufacturare. Noi manufacturăm. Toată selecţia strugurilor este făcută manual. Facem o selecţie în câmp, culegem cu aceiaşi culegători de ani de zile. Strugurii care nu sunt apţi pentru fabricarea unui vin de calitate de care noi producem îi vindem. În cramă, am înlăturat banda pe care mergeau strugurii şi am pus o masă fixă din 2005, ca să nu avem nici 0,01% şanse să scape ceva care nu e în regulă, pentru că materia primă este calitatea produsului. Avem clone pentru producţie de înaltă calitate, nu pentru cantitate, nu producem mai mult de 5.000 kg la hectar. Selecţia este realizată de şase fete angajate permanent în cramă, care sunt plătite la fiecare kg de struguri înlăturaţi. Folosim ceea ce este mai nou în tehnologia enologică, drojdii, enzime, substanţe de ultimă generaţie".
Din totalul de 110 -200 de barice (butoaie de stejar), "Davino" înlocuieşte, în fiecare an, circa 50%. Baricele sunt cumpărate de la frme de profil renumite, unele dintre ele exportând către Bordeaux.
Dan Balaban ne-a povestit că utilizează "patru tipuri de esenţe de lemn. Am făcut sute de experienţe cu sute de barice, cu vin din ani diferiţi, cu 10 zile de fermentare, cu 11, cu 15, 20 de zile, cu 25, pe sortimente de vin, cu o zi în plus, cu două, cu o săptămână etc. şi este diferenţă de la un vin la altul. Îţi ia foarte mult timp să identifici cupajele cu care lucrezi (mixuri de soiuri), întrucât selecţia se face prin eliminare. Efectuăm mai multe tipuri de microprobe, în laborator, reluăm degustările cu pauze între ele. E nevoie cam de 20 de ani să ai super rezultate în acest domeniu. Noi mai avem un pic şi identificăm care este vinul cel mai bun. Niciun vin nu a fost repetitiv de la un an la altul. În fiecare an am făcut un vin mai bun, cu cât e mai nou cu atât e mai calitativ. La categoria absolut superioară urmărim ca vinul să aibă extractivitate, corpolenţă, impresie aromatică şi echilibru între componentele aromatice, să fie perfect armonios". Domnia sa spune că firma s-a perfecţionat în timp, cam prin 2013-2014 urmând să apară rezultatele, când va fi scos la vânzare vinul din 2009.
"Davino" deţine 36 de hectare de vie replantate, 9 hectare care nu sunt replantate şi circa 20 de hectare cu provizioane de cumpărare. Capacitatea de producţie este de 300-350 de litri pe an.
Anul trecut, "Davino" a înregistrat o creştere a cifrei de afaceri de 8% faţă de 2008, cea mai mică creştere a societăţii. De obicei, potrivit lui Dan Balaban, cifra de afaceri creşte cu 20-25%, anual. Pentru acest an, domnia sa estimea-ză o creştere de 25%. Compania este organizată în crama "Davino", care produce şi SC "Davino" SRL, care se ocupă cu dis-tribuirea propriei producţii.
Crama cultivă şase soiuri de struguri - "Merlot", "Cabernet Sauvignon" şi "Fetească Neagră" pentru vinul roşu şi "Sauvignon Blanc", "Riesler Italico" şi "Fetească Albă" pentru vinul alb. Cel mai scump vin este "Rezerva" (Zamfirescu) roşu - 70 de euro preţ recomandat
Suntem singurii care atragem toate fondurile europene pentru viticultură
"Cultura viţei de vie şi producerea vinului pe teritoriul românesc s-au practicat din timpuri îndepărtate. Au fost descoperite chiar urme fosile de viţă de vie sălbatică Vitis silvetris din anii 7000 î.Hr. (...) în urmă cu 2500 de ani, în Dobrogea se cultiva viţa de vie şi se producea vin. Cele mai vechi dovezi scrise despre viticultura din această regiune ni le-a lăsat poetul român Ovidiu, care a trăit la Tomis, Constanţa de azi (...). Românii îi preţuiesc amintirea şi prin statuia din faţa muzeului, iar numele lui este ales adesea ca nume de botez. Principalii termeni ai vocabularului vitivinicol provin, totuşi, de la dacii şi geţii aşezaţi în ţinuturile de la vestul Mării Negre, fiind, deci, de origine dacică şi nu latină: butuc, strugure, ravac.
În timpul stăpânirii romanilor care cuceriseră, în 106 d.Hr., sub conducerea lui Traian, regatul dacilor, un ţinut ce cuprindea aproape jumătate din România de azi, viticultura se dezvolta impetuos. Provincia Dacia sau Dacia Felix rămâne sub stăpânire romană până în anul 271. Motivele care apar pe nenumăratele monede bătute în acea vreme la Tomis arată că viticultura era una din activităţile agricole preferate.
Viticultura s-a practicat neîntrerupt, chiar şi sub dominaţia Imperiului Otoman. La vremea fondării României (1862), suprafaţa cultivată de viţă de vie era în jur de 100.000 ha, iar până la 1884 va creşte la 150.000 ha. Apoi, la fel ca în toată Europa, filoxera distruge marea parte a viilor. Dar înainte de trecerea în noul secol, suprafaţa de viţă de vie atinge din nou 152.000 ha. Româ-nia, ţara latină care întreţinea relaţii culturale strânse cu Franţa, desigur că a acceptat, după criza filoxerei, sprijin şi în privinţa viticulturii şi a vinului din partea unor consilieri francezi. Ca o consecinţă, printre altele, au fost introduse soiuri de viţă de vie franceze: "Pinot Noir", "Cabernet Sauvignon", "Merlot Chardonay", "Aligote", "Sauvignon Blanc". Aceste soiuri nu sunt doar nişte soiuri la modă acum, precum în alte regiuni viticole ale lumii, ci sunt ancorate de mai bine de 100 de ani în cultura viticolă a României.
În 1930, la o suprafaţă totală cultivată de 220.000 ha, cam jumătate din aceasta era plantată cu viţă de vie altoită. După cel de"al doilea război mondial, suprafaţa cultivată atinge maximum de 300.000 ha în 1972, pentru ca apoi să scadă datorită defrişării viilor cu soiuri hibride. Accentul s-a pus pe plantarea soiurilor autohtone. După transformările sociale şi politice din 1990, suprafaţa cultivată cu viţă de vie a scăzut simţitor: între 2000 şi 2004, de pildă, a scăzut de la 250.000 ha la 193.000 ha, nivel la care s-a stabilizat întrucâtva."
Valeriu V. Cotea , România ţara Vinului,
editura AdLibri, 2008
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
