DE LA RISIPA ALIMENTARĂ LA CRIZA ALIMENTELOR Specialişti: "Legea privind risipa alimentară - prea ambiţioasă pentru noi"

Legea privind risipa alimentară, adoptată, marţi, în plenul Camerei Deputaţilor, a creat nemulţumiri în rândul reţelelor de magazine, care spun, printre altele, că textul acesteia este neconstituţional.

Noua lege arată că prin risipă alimentară se înţelege situaţia în urma căreia alimentele ies din circuitul consumului uman din pricina degradării şi sunt distruse, conform legislaţiei în vigoare. "Operatorii economici din sectorul agroalimentar sunt obligaţi să întreprindă măsuri de prevenire a risipei alimentare", menţionează noua reglementare.

Specialiştii din domeniu susţin că nu poate exista "obligaţia de a dona", apreciind: "Ori donezi, ori nu donezi. Nu poţi fi obligat prin lege să donezi, este o prevedere neconstituţională". Sursele citate ne-au spus că reprezentanţii reţelelor de magazine nu sunt împotriva legii şi a ideii în sine, ci dimpotrivă, doar că, dacă se face o analiză pe fond, se observă că nu există un sistem organizat pentru ca legea să poată fi respectată. "Cine preia alimentele care ar trebui să fie donate? Cum, când şi în ce mod face distribuţia? Pentru că totul trebuie să se întâmple foarte rapid, în una-două zile. La ce costuri se ridică toate aceste mişcări? Este mult prea complicat. Nici la nivelul UE nu există un concept matur, ci unul punctual. În plus, marea risipă nu are loc la magazine, ci la populaţie, în hoteluri şi restaurante etc. Cea mai mare problemă, însă, este garanţia siguranţei alimentelor. Toate reţelele mari de magazine sunt listate pe burse. Nici nu vrem să ne gândim la ceea ce ar însemna un simplu zvon. Ar fi dezastru".

Specialiştii citaţi concluzionează că această lege este mult prea ambiţioasă pentru noi.

Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) a atras atenţia, în martie, că proiectul de lege privind diminuarea risipei alimentare încalcă dreptul la proprietate şi creează, prin ambiguitate, premisele unui circuit alimentar paralel şi netransparent.

AMRCR mai reclamă lipsa de claritate a amendamentelor admise, lipsa menţiunii scopului pentru care se face "donarea" sau "sponsorizarea" alimentelor către anumite "entităţi" etc.

"De altfel, problematica risipei alimentare nu şi-a găsit încă un model consacrat de rezolvare nici la nivelul Uniunii Europene.

Chiar şi în cazul unor pieţe mult mai mature şi organizate, iniţiativele în acest domeniu (n.r. existente în Franţa şi Italia) sunt încă în stadiul incipient", consideră AMRCR, menţionând: "Observăm că autorităţile par să fie conduse doar de dorinţa frivolă ca România să fie un pionier al pionieratului în acest domeniu. Faptul că legea va intra în vigoare la 6 luni de la publicare, iar Normele metodologice la 12 luni de la publicare reprezintă implicit o recunoaştere a faptului ca acest proiect de lege a apărut prematur pe agenda publică".

AMRCR atrage atenţia şi asupra probabilităţii ridicate că actuala abordare legislativă ar putea conduce la apariţia unei potenţiale zone gri de business, aceea a traficului cu alimente aflate în aproprierea datei de expirare, desfăşurat de către entităţile prevăzute la art. 2 din lege, care devin operatori din sectorul agroalimentar.

Legea privind risipa alimentară este forţată, are încă foarte multe lucruri neclare, este greu de aplicat şi aduce mai multe prejudicii decât avantaje, este de părere Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, menţionând, printre altele: "Nu are nicio legătură cu risipa, îi atinge mai mult pe comercianţii care vor încerca să ia banii de la noi, dar când vrei să faci un lucru bun cu forţa, asta îţi iese. Este posibil ca legea să aducă mai multe prejudicii decât avantaje".

• MADR: "Reducerea pierderilor de alimente poate ajuta la reducerea foametei"

Risipa alimentară este semnalată la nivel internaţional de FAO (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul ONU), ca fiind un fenomen de amploare, de natură să afecteze securitatea alimentară la nivel mondial, subliniază oficialii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Cu toate că a crescut gradul de accesibilitate la sursele de hrană, în lume există încă un nivel ridicat de malnutriţie. Alimentele se pierd fie pe parcursul producţiei, fie ulterior, prin risipa dată de consumul inadecvat, strategiile de marketing şi legislaţia necorespunzătoare, arată MADR.

Acesta menţionează: "Anual se înregistrează pierderi de 90 milioane de tone de alimente la nivelul UE, la nivel mondial însumându-se 1,3 miliarde de tone de alimente care se risipesc. Ţinând cont de faptul că există un miliard de oameni care suferă de malnutriţie în lume, iar aceste pierderi sunt estimate la 750 miliarde dolari, mai exact de şase ori valoarea ajutoarelor pentru dezvoltare, rezultă faptul că omenirea se confruntă cu o mare problemă. Conform datelor înregistrate, începând cu 1974 până în prezent, se estimează că risipa de alimente la nivel mondial a crescut cu 50%.

Pentru a satisface cererea de alimente la nivel mondial a unui număr de 9 miliarde de oameni proiectat până în 2050, se preconizează că este nevoie de un procent de alimente mai mare cu 60%, însă, având în vedere că aproximativ o treime din toate produsele alimentare destinate consumului uman sunt pierdute, reducerea pierderilor de produse şi deşeuri alimentare poate ajuta în mod eficient şi economic la reducerea foametei, conform informaţiilor din domeniu.

Ministerul de resort avertizează: "Unul din primele studii efectuate de FAO a scos în evidenţă date alarmante, în special în ceea ce priveşte lumea industrializată: cetăţenii europeni şi nord-americani irosesc în fiecare an între 95 şi 115 kg de mâncare pe cap de locuitor, în comparaţie cu cei din Africa sub sahariană, care irosesc între 6 şi 11 kg".

La sfârşitul lunii septembrie, ministrul Agriculturii Achim Irimescu declara că umplerea frigiderului cu produse alimentare şi expirarea acestora înainte de a fi consumate a devenit, din păcate, o obişnuinţă la români. Ministrul de resort a subliniat că românii trebuie să îşi schimbe comportamentul alimentar.

Domnia sa a precizat că în ţările vestice există asociaţii care se ocupă de redistribuirea alimentelor aflate în apropierea termenului de expirare, la preţuri modice, pentru populaţia defavorizată.

ONG-urile spun că noua propunere legislativă este un instrument indispensabil în combaterea risipei alimentare în România, în contextul în care, conform unor studii europene, ţara noastră este responsabilă pentru 2,55% din totalul de 100 de milioane de tone de hrană risipite anual de ţările europene.

În anul 2013, în cadrul MADR a fost constituit un grup de lucru interinstituţional şi interorganizaţional care are ca obiectiv reducerea risipei alimentare la nivel naţional, precum şi sprijinirea unor iniţiative ale ONG-urilor care activează în acest sector. Grupul de lucru este format din peste 25 de entităţi publice şi private, respectiv autorităţi, instituţii şi organizaţii naţionale, care au elaborat un Plan de măsuri strategice cuprinsee în Planul Naţional de Acţiune pentru Combaterea Risipei Alimentare, au anunţat, recent, reprezentanţii MADR.

• Mircea Coşea: "Apariţia crizei alimentare va conduce la un nou tip de diferenţiere a populaţiei"

Creşterea permanentă a numărului locuitorilor planetei - care consumă resursele epuizabile ale Pământului -, condiţiile meteorologice din ce în ce mai nefavorabile - care au adus secete şi inundaţii în multe zone ale lumii -, precum şi preţurile în continuă creştere - evoluţie provocată de fenomenele descrise mai sus - au condus la instaurarea unei noi crize alimentare, încă din 2011, după ce mare parte a planetei trecuse prin acelaşi fenomen în anii 2007-2008.

Iminenţa unei crize alimentare (neconjuncturale) apare pentru prima dată în opera lui Thomas Malthus ("An Essay on the Principle of Population"), ideea de bază fiind disproporţionalitatea dintre rata de creştere a populaţiei şi rata de creştere a produselor alimentare, considerate ca fiind resurse limitate şi nu în totalitatate regenerabile, ne explică economistul Mircea Coşea, precizând: "Teoria lui Malthus este, până în prezent, cea mai vehiculată explicaţie a genezei crizei alimentare. Această explicaţie, de ordin demografic, are actualmente, trei direcţii de demonstraţie:

1. În condiţiile în care resursele alimentare sunt limitate, reducerea numărului de locuitori ai planetei este inevitabilă şi obligatorie pentru evitarea unor conflicte violente între diferite grupuri sau zone, ca şi pentru salvarea generaţiilor viitoare. În acest sens, sunt propuse măsuri ca interzicerea emigrărilor (mai ales pe direcţia sud-nord), obligativitatea avorturilor în cazul în care se detectează la fetus anomalii de natura handicapului loco-motor, eutanasierea bolnavilor nerecuperabili, sterilizarea infractorilor consideraţi irecuperabili social.

3. Opus teoriei de mai sus este curentul care leagă demografia de productivitate. Astfel, se consideră că, dacă populaţia, în ultimele două secole, a crescut de la 1 miliard la 6 miliarde, productivitatea a crescut de la 1 la 100. În concluzie, criza alimentară nu ar depinde de creşterea demografică. (Francois de Ravignan: «La Faim pourquoi?». La Decouverte, Paris.2009). Teoria este criticată ca urmare a caracterului ei mecanicist: productivitatea nu explică decât statistic creşterea resurselor alimentare.

3. Teoria «descreşterii economice», care susţine că nu creşterea populaţiei este cauza crizei, ci stilul de via'ă al acestei populaţii care nu a adoptat un mod de sustenabilitate pe termen lung şi de renunţare la o creştere economică iraţională. Este o teorie larg răspândită în prezent, cu origini încă din a doua jumătate a sec XX. (Jaques Ellul, Nicholas Georgescu Roegen, Ivan Illich, Rene Dumont, Serge Latouche ş.a).

Indiferent de direcţia în care se orientează, factorul demografic este esenţial în explicarea crizei alimentare. Important este de subliniat că nu numărul de persoane este determinant, ci tipul de model de dezvoltare adoptat. În acest sens, trebuie subliniat faptul că modelul neoliberal (generator al globalizării) are carenţe majore în combaterea crizei alimentare, putând fi considerat chiar vinovat de incapacitatea societăţii globale de a elimina pericolul acestei crize. Vina sa principală constă în absolutizarea rolului aşa numitei «pieţe libere şi funcţionale» în defovoarea rolului statului în economie. Specificul producţiei de alimente constă în trei elemente: caracter biologic (deci sezonier şi de durată), investiţii masive şi pe termen lung, meteodependenţa. Toate aceste elemente reduc capacitatea de profit rapid şi sigur, descurajând investiţiile de capital prin relaţii de piaţă, ceea ce face necesară, chiar obligatorie, intervenţia statului în baza unui program (strategie) pe termen lung. Exemplele revoluţiei verzi în India şi a programului alimentar chinez demonstrează importanţa rolului şi intervenţiei statale".

În opinia domnului Coşea, criza alimentară nu trebuie privită exclusiv prin prisma penuriei de alimente, deşi o lipsă acută de alimente poate fi resimţită zonal şi conjunctural. În general, criza se manifestă prin schimbări majore în costul şi calitatea alimentelor.

"Costurile vor fi în mod sigur majorate, ca urmare a creşterii cheltuielilor de producţie (energie, apă, amenajări funciare, transport, asigurări), dar se vor petrece schimbări şi în calitatea alimentelor. În pofida eforturilor de reducere sau eliminare a componentelor chimice, alimentele vor fi din ce în ce mai mult «multiplicate» prin metode chimice şi industriale. Se va înregistra şi o creştere a producţiei de vegetale modificate genetic, producţia bio fiind din ce în ce mai scumpă", opinează economistul.

Domnia sa consideră că apariţia crizei alimentare va conduce la un nou tip de diferenţiere a populaţiei, "în populaţie bine şi sănătos hranită şi populaţie prost şi nesănătos hrănită, diferenţiere care se va vedea atât la nivel naţional, cât şi internaţional".

Rezultatul crizei va fi scăderea calităţii vieţii, dar şi creşterea ratei de apariţie a unor maladii nutriţionale, cheltuielile bugetare pentru sănătate urmând să crească, a conchis Mircea Coşea.

• Africa - regiunea cu cea mai accentuată criză alimentară

Cea mai afectată zonă din punct de vedere al gradului de accesibilitate la hrană este Africa, însă mai sunt regiuni afectate de criza alimentară şi în centrul Asiei şi Americii.

Potrivit organizaţiilor de specialitate, o mare secetă a afectat întreaga zonă a Africii de Est, în anul 2011, fiind catalogată ca cea mai rea secetă din ultimii 60 de ani. Aceasta a provocat criză alimentară severă în Somalia, Etiopia şi Kenya, ameninţând traiul a peste 13,3 milioane de oameni. În aceste condiţii, mulţi refugiaţi din sudul Somaliei au fugit către ţările vecine, Kenya şi Etiopia, unde aglomeraţia, condiţiile de trai şi malnutriţia au condus la un număr mare de decese.

În 2011, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a declarat starea de foamete în mai multe regiuni ale Africii, stare care nu mai fusese declarată de ONU de aproape treizeci de ani.

La vremea respectivă, au existat congrese în care specialiştii anunţau că, după criza financiară, lumea este lovită de o criză alimentară puternică, aceasta făcându-şi prezenţa prin creşterea alarmantă a preţurilor, mai ales la cereale. Acest lucru se întâmpla pe fondul crizei generale a producţiilor de grâu, porumb şi orez, tot mai scăzute ca urmare a calamităţilor naturale din Rusia, Canada sau Australia.

Cum Statele Unite ale Americii reprezintă cel mai mare exportator mondial de porumb, boabe de soia şi grâu, impactul negativ nu s-a lăsat asteptat nici în acea zonă.

Atunci, conform estimărilor ONU, un miliard de oameni din întreaga lume sufereau de foamete, fiind cel mai mare număr înregistrat vreodată în istorie din acest punct de vedere.

FAO evidenţia, în martie 2015, că numărul ţărilor care au nevoie de asistenţă externă pentru hrană se ridică la 37 - respectiv 29 în Africa, cinci în Asia şi trei în America Latină şi Caraibe. FAO menţionează că şi alte ţări din Africa au perspective nefavorabile în ceea ce priveşte culturile curente.

Specialiştii de la Fews Net (Famine Early Warning Systems Network - organizaţie creată în 1985, de USAID, după devastatoarea foamete din estul şi westul Africii) au împărţit gradul de dificultate al problemelor din domeniul alimentar pe mai multe niveluri, după cum urmează: minim, stres, criză, urgenţă şi foamete.

În africa de Est, ţări din amonte de Nil se aflau, încă de acum doi ani, în pragul ultimului stadiu dinainte de foamete.

Specialiştii estimau, atunci, că securitatea alimentară se va deteriora, ajungând la stadiul de urgenţă (ultimul stadiu înainte de foamete), în mai multe ţări din partea de sus a Nilului, în special în zone în care lipsa de securitate continuă să limiteze asigurarea asistenţei umanitare. Analiştii de la Fews Net spuneau că, foarte probabil, insecuritatea alimentară se va adânci în multe gospodării, atât în zone afectate de conflictele din Sudan, cât şi în anumite regiuni din Etiopia, în sudul Somaliei, Uganda, Tanzania şi multe zone din Sudanul de Sud.

Şi Africa de Sud s-a confruntat, în ultimii ani, cu dificultăţi referitoare la puterea de cumpărare, ca urmare a creşterii preţurilor porumbului şi combustibilului, cuplată cu o scădere a producţiei de porumb, după seceta prelungită înregistrată la finalul lunii febraurie 2014, în cea mai mare parte a sudului şi estului Zambiei. Secetele prelungite şi perioadele neregulate de ploaie conduc la uscarea recoltelor şi la pierderi, în zone din Zimbabwe, şi, în consecinţă, la recolte slabe şi foarte slabe.

Conflictele din jurul Lacului Ciad (din Africa de Vest) au limitat accesul la hrană, existând riscul de malnutriţie acută, au avertizat specialiştii de la Fews. Conflictul Boko Haram, care s-a extins din Nigeria către ţările vecine, a limitat disponibilitatea alimentelor pentru gospodăriile din Nigeria, Niger, Ciad şi Camerun. În aceste condiţii, populaţia a migrat dinspre zonele de conflict, refugiindu-se în alte regiuni, ceea ce a pus presiune pe zonele de refugiu.

În America Centrală şi Caraibe, au fost, de asemnea, înregistrate probleme în domeniul alimentar, în ultimii ani, ca urmare a producţiei slabe de cafea, ce a condus la criză alimentară în anumite zone. În luna decembrie a anului 2014, specialiştii estimau că, în zonele muntoase din Guatemala şi sud-vestul zonei Honduras, unele gospodării, care sunt foarte sărace, vor intra în criză alimentară, din cauza producţiei slabe şi a bolilor care au afectat producţia de cafea.

Conflictul din Afganistan (Asia Centrală) a afectat şi zona alimentară.

La finalul anului 2014, se estima că cele mai multe zone din Afganistan şi Tadjikistan vor rămâne la nivelul minim, în ceea ce priveşte dificultăţile legate de hrană. Afluxul de refugiaţi din zonă a tensionat şi resursele comunităţilor gazdă, pentru care existau estimări că ar putea intra în faza de stres din punct de vedere al alimentaţiei.