DIAN POPESCU: "Reorganizarea sistemului - soluţie pentru stoparea scumpirii energiei"

Reporter: Cum comentaţi creşterea preţului energiei electrice?

Dian Popescu: În opinia mea, creşterea preţului energiei ar trebui pusă pe seama mai multor factori.

În primul rând vorbim de factori de conjunctură. Anul acesta, din cauza debitului scăzut al Dunării, avem o hidraulicitate redusă. Dunărea se află la jumătate din media debitului anual (din 2011 şi până în 2016).

O altă cauză este avaria de la termocentrala de la OMV, care a fost închisă de la 1 ianuarie până la 1 iulie, scoţând din sistem 800 MW, iar acum merge doar cu 400 MW.

În afară de marile companii / Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia (CEO), Romgaz şi OMV - toţi ceilalţi producători sunt în insolvenţă sau faliment nedeclarat: Complexul Energetic Hunedoara, Elcen,Termocentrala de la Galaţi, Govora, Braşov, Timişoara, Oradea, Brăila, Suceava etc. De asemenea, Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN) este în faliment.

Cred că un alt factor pentru creşterea preţului energiei este refuzul furnizorilor să cumpere pe termen lung, preferând să cumpere preponderent pe PZU.

Este interesant că preţurile pe PZU din 2011 şi 2012 au fost mai mari decât în 2017, în perioada de vară, dar acum au apărut 5000 MW pe regenerabile şi OMV cu 800 MW.

Alţi factori pentru creşterea preţului energiei sunt daţi de organizarea producătorilor de energie din România şi de legislaţia impusă de ANRE. Vorbim aici în majoritate de companiile de stat.

În 2000, producătorii de energie au fost împărţiţi în funcţie de sursa de producere a energiei, ceea ce, din punctul meu de vedere, a fost o greşeală, astfel încât producerea energiei este influenţată de frig, ger, vânt, caniculă, ploaie, soare sau ceaţă.

Trecerea termocentralelor pe cogenerare la primării a dus la falimentarea acestora, capacităţi de producere energetică au ieşit din sistem, iar lumea a preferat să treacă la încălzirea pe energie electrică, consumul crescând în perioade de ger sau caniculă.

De asemenea, ANRE a impus, prin ordin, o limită între preţuri pe piaţa de echilibrare, iar traderii preferă să plătească dezechilibrele şi să vândă la export energia, aşa cum o fac de fiecare dată când preţurile energiei sunt mari în Europa.

Ştiind că Transelectrica se plânge de export masiv în iarna 2016-2017, traderii au fost influenţaţi în piaţă de cunoscători să cumpere pe PZU, pentru a evita modificarea ordinului 60/2013 al ANRE.

Văzând creşterea de preţuri, Hidroelectrica a turnat şi ea gaz pe foc, cumpărând energie contractată din PZU şi vânzând-o pe piaţa de echilibrare, acoperindu-şi costurile de producţie doar din servicii de sistem. Cred că suntem singura ţară din lume în care o companie precum Hidroelectrica beneficiază de o anume organizare: poate să vândă/cumpere energie, profitând de faptul că are costurile mici.

Romgaz face de foate multe ori dumping în piaţă, vânzând sub preţul de producţie; la fel face şi cu serviciile de sistem, întrucât cele două termocentrale folosesc gazul propriu.

O altă cauză pentru creşterea preţului energiei este frica jucătorilor din piaţă că vom intra în iarnă fără stocuri, respectiv apă în lacurile de acumulare şi cărbune în depozite.

Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă: Sistemul Energetic Naţional (SEN-ul) este asigurat de capacităţile de producţie pe cărbune, care funcţionează indiferent de anotimp, avem capacităţi mari pe hidro ce ne pot asigura un preţ scăzut al energiei, avem completare energetică pe nuclear şi pe gaze, avem capacităţi mari în energie regenerabilă - solar, eolian, biomasă - dar cu toate acestea ajungem să avem preţuri foarte ridicate, să exportăm ieftin şi să importăm scump.

Reporter: Să ne gândim şi la o posibilă manipulare de piaţă a preţului energiei?

Dian Popescu: Nu manipulare, poate scurgere de informaţii de la companiile de stat, inclusiv de la manageri, către traderii de energie, vizavi de preţul cu care vor veni la licitaţie.

Reporter: Cum va fi afectat consumatorul final de această majorare a preţului?

Dian Popescu: Din păcate, aceste creşteri, dacă nu vor fi doar de conjuctură şi se vor menţine întreaga perioadă a anului, aşa cum este tendinţa, toată economia României va fi afectată, nu numai consumatorii casnici, care primesc energie în sistem reglementat de ANRE.

Dar dacă preţurile vor creşte mai mult decât în piaţa regională, vom apela la importuri, întrucât suntem într-un sistem european integrat, ceea ce va echilibra piaţa.

Dar mă întreb retoric: România nu ar trebui să fie jucătorul principal regional în piaţa de energie? România nu ar trebui să aibă un preţ scăzut la energie, având în vedere tot ce am spus mai sus?

Din păcate, se pare că s-au adeverit declaraţiile pe care le-am făcut acum câteva luni, vizavi de producătorii de energie, cea mai mare parte aflându-se în proprietatea statului român. (n.r. În aprilie, Dian Popescu a spus că piaţa de energie trebuie în continuare reglementată de către stat, deoarece, dacă ar concura pe o piaţă liberă, companiile s-au omorî unele pe altele, afectând securitatea energetică a ţării. Acesta a subliniat faptul că nu se poate vorbi în România de piaţă liberă în sectorul energetic: "În domeniul energiei, nu poate fi piaţă liberă. Se vor omorî unii pe alţii. Când participă la serviciile de sistem şi se licitează unii pe alţii, să nu intrăm în date tehnice, şi se duc la 6 lei pe MWh pe echilibrare de sistem, aceea nu mai este piaţă, pentru că se omoară companie pe companie şi, din păcate, toate companiile sunt ale statului, care asigură siguranţa energetică a ţării. Deci piaţă liberă nu poate fi în acest moment. Trebuie reglementată de Ministerul Energiei şi de stat").

Consider că Strategia Energetică Naţională trebuie să prevadă clar care este locul în piaţă al fiecărei companii şi cred că ar fi cazul să ne uităm la Strategiile Energetice ale celorlate ţări din Uniunea Europeană, care au făcut din companiile lor, care aveau capacităţi de producţie de 2000 MW, să fie, în acest moment, jucători regionali în piaţa de energie.

Dacă ne uităm cum sunt organizate alte sisteme energetice din ţările membre UE, atunci vom vedea că sunt de succes sistemele formate pe mix energetic. Ceea ce ar trebui să se întâmple şi în România.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră în legătură cu managementul privat din companiile de stat?

Dian Popescu: Consider numirile managerilor privaţi pe legea 109 o mare gogoriţă, care a umplut doar conturile cu bani ale unor companii de selectare a managerilor, iar directorii selectaţi au fost oameni fără experienţă, care, în unele cazuri, au falimentat companiile. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Consiliile de Supraveghere.

După părerea mea, directorii companiilor ar trebui asumaţi de guvern. Aşa zisul management privat n-a funcţionat şi interesele politice doar s-au ascuns sub această mască. Odată cu asumarea directorilor, îţi asumi şi bunul mers al companiei.

Reporter: Cum comentaţi atitudinea Fondului Proprietatea în companiile energetice?

Dian Popescu: Trebuie să fie un echilibru. FP doreşte profituri cât mai mari, pentru a-şi lua dividende, dar, de multe ori, având un anumit procent, s-a opus nejustificat la unele mişcări de patrimoniu.

Am ajuns la concluzia că FP semnalizează de multe ori, având oamenii în Consiliile de Supraveghere, prostia şi nesăbuinţa unor manageri, ceea ce nu este un lucru rău.

Reporter: Putem să facem ceva pentru stoparea creşterii preţului energiei?

Dian Popescu: Reorganizarea întregului sistem energetic al României.

Reporter: Vă mulţumesc!