Dreptul la vot!

În cabina de vot, cu ştampila în mână, toţi oamenii sunt egali. Teoretic. Practic, după alegerile de la Federaţia Română de Fotbal constatăm că există o largă majoritate care contestă vehement acest lucru. Vrem egalitate, "dar nu pentru căţei".

Foşti mari fotbalişti, politicieni, moderatori TV, oameni de pe stradă se declară scârbiţi efectiv de faptul că reprezentantul unui club feminin de fotbal, cel al unei Asociaţii Judeţene sau al unei formaţii obscure de liga a treia a avut un vot egal cu cel al unui preşedinte de echipă din prima divizie şi că a putut decide cine să fie preşedintele Federaţiei Române de Fotbal. Desigur, alegerile de la FRF sunt importante în plan sportiv, dar indiferent de rezultatul lor nu e cazul să facem "un capăt de ţară" din ele. În schimb, din negarea dreptului de a vota se poate face.

Ironic, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a ţinut să reamintească cine a înclinat balanţa la fotbal: "Foarte bine că a ieşit Burleanu! E foarte bine că FRF şi-a ales conducerea cu sprijinul fotbalului în sală şi a fotbalului feminin. Avem viitor luminos în fotbal!" Cu alte cuvinte, dar pe acelaşi palier de gândire s-au exprimat şi alţi oameni politici, despre democraţia din fotbal.

Politicianul contestă semnul de egalitate dintre anonimul Ionescu de la fotbal în sală şi marele Hagi de la Liga 1 când e vorba de fotbal, dar nu mai are acelaşi discurs atunci când e în campanie pentru alegerile parlamentare sau prezidenţiale. Ba chiar e deranjat când dinspre opoziţie se vorbeşte cu destul de puţin res­pect despre "eternii votanţii" ai unui partid. O dublă măsură aplicată în mod constant pe scena politică. Preşedintele ţării poate fi ales de oameni rupţi de ani buni de realitatea înconjurătoare, dezinformaţi, abrutizaţi de sărăcie - egali în vot cu profesori universitari, academiciani, oameni de ştiinţă, politologi, în schimb este de neconceput ca astfel de lucruri să se petreacă într-un sport popular, în care, din nefericire, marile glorii nu prea au avut şi nici nu au drept de vot. De fapt, lucrurile sunt privite la fel, cu acelaşi dispreţ pentru egalitate şi pentru dreptul "unora" de a vota, doar că e mai uşor şi mai puţin riscant să te exprimi atunci când e vorba de fotbal.

E tot mai evident că votul universal convine doar atunci când sunt confirmate propriile aşteptări. Poporul, cei mulţi, "sarea pământului" au tot dreptul să îşi exprime opţiunea atâ­ta timp cât votează "ca mine, cu mine sau cum îi spun eu". Când nu o mai face nu strică să i se reaminteas­că cine este de fapt, care îi e locul, că încurcă grav lucrurile şi că în general are mai multe drepturi şi libertăţi decât merită şi mai bine ar fi să stea acasă în ziua votului. Ulterior este certat pentru absenteism, dar aceasta este o altă discuţie.