EDITORIAL După Bolkenstein

Consiliul european de la Bruxelles - primul consiliu de final de preşedinţie semestrială care găseşte România în poziţia de membră - a decis: UE a ieşit din era Bolkenstein. Însă, doar pentru a trece sub semnul lui Frankenstein. În 29 mai 2005, data referendumului când 55% dintre francezi au spus "Nu" Constituţiei europeane, Frederik Bolkestein, comisar european până în noiembrie 2004 pentru problemele Pieţei interne, fiscalităţii şi Uniunii vamale, devenise simbolul capitalismului neoliberal şi principalul motiv al respingerii tratatului. La acea dată, directiva zisă Bolkenstein - supranumită astfel pentru a rima mai bine cu Frankenstein - propusă de comisarul olandez pentru a asigura liberalizarea serviciilor la nivel european era deja luată în colimator. Devenită simbol al capitalis­mului de tip nord- american, directiva Bolkestein a fost deja amputată în 2006 în Parlamentul european până acolo încât a devenit lipsită de conţinut. Dar nu ajungea. Aşa că, la Consiliul european de la Bruxelles, Nicolas Sarkozy, aflat prima dată la o astfel de reuniune din poziţia de preşedinte al Franţei, a obţinut un protocol adiţional asupra pieţei interne din care să se elimine ideea că aceasta funcţionează ca "un sistem unde concurenţa nu se adân­ceşte". Aparent, prin această omisiune se dă satisfacţie celor ce au fost adversari ai constituţiei europene. Dar aparenţele înşeală de cele mai multe ori. Căci, dacă eliminarea acestui obiectiv al UE în vechea formulă con­stituţională pune ideea unei mari pieţe europeane în penumbră, şi chiar dacă politicile pro­tecţioniste împotriva cărora Bruxelles-ul milita sunt din nou posibile, marşul neo­liberalismului economic nu a fost oprit.

E deja o tradiţie, consiliile europene cruciale durează mult, sunt tensionate, dar se termină cu happy-end. La final, toată lumea afişează fericirea şi armonia. Discursurile politice sunt optimiste. Aşa a fost la Nisa, în 2001, când Franţa avea preşedinţia UE, şi tot astfel s-a întâmplat şi acum la Bruxelles, când celălalt pivot al Uniunii, Germania, deţine preşedinţia. Şi atunci, tot procedura de vot era în discuţie, iar compromisul, în vigoare şi acum, a venit tot spre dimineaţă. Şi atunci, oaia neagră a ultimului Consiliu european, Polonia, nu era încă membră a Uniunii. Ceea ce dovedeşte nu doar că problema e mult mai veche, ci şi că improvizaţia domină în politica europeană.

Formula convenită la Bruxelles în dimineaţa zilei de 23 iunie 2007 este, ca să-l cităm pe cel căruia i se datorează compromisul, primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker, "este un tratat simplificat foarte complicat". Noul tratat, despre care se spune că ar fi în principiu acelaşi tratat cu precedentul pe care statele membre îl acceptaseră şi îl semnaseră, elimină toate simbolurile care trimit la noţiunea de suveranitate - constituţie, monedă, drapel, imn - tot astfel cum se întâmplă şi cu "legea" retrogradată la statutul prezent, atât de cunoscut, de "directivă". Şi, cu toate aces­tea, Marea Britanie nu va participa la marea aventura europeană. Aflat la ultimul Consiliu european, dar şi în ultima săptămână de mandat Tony Blair a lăsat lui Gordon Brown o moştenire dificilă. "Carta drepturilor fundamentale" nu va avea nicio forţă de con­strângere asupra britanicilor. Interesele electorale ale laburiştilor englezi, presaţi de conservatorii charismaticului, dar atât de antieuropeanului David Cameron, au dus la primul pas spre o Europă în două viteze. După acest Consiliu, ideea, lansată deja de Prodi în urmă cu un an, va fi din ce în ce mai mult dezbătută. Căci la Bruxelles nu s-a ieşit din paralizia instituţională, ci s-a depăşit un moment dificil. Poate cea mai importantă schimbare va fi însă legată de depăşirea complexului legat de o existenţă în paralel a mai multor Europe, în funcţie de gradul de integrare.

În ce priveşte Europa socială, simbol în jurul căruia se baricadaseră adversarii Constituţiei europene în 2005, aceasta a ieşit şi mai slăbită după acest consiliu. Primul minis­tru ceh Mirek Topolanek, un eurosceptic recunoscut, spunea cu satisfacţie sâmbătă: "Acest acord este mai bun pentru ţările liberale precum Republica cehă decât tratatul constituţional".