Emoţie şi politică

Cristian Pîrvulescu
Ziarul BURSA #Editorial / 2 noiembrie 2015

Cristian Pîrvulescu

Ar fi putut mass media să nu transforme o tragedie precum cea de la Clubul Colectiv într-un spectacol media? Un membru al CNA făcea apel la câteva ore după accident ca televiziunile să dovedească "responsabilitate şi decenţă" şi să nu alerge după rating? Să fie însă vorba doar nevoia de audienţă? Altfel spus, să fie doar goana după profit? Oricum, aşa cum era de aşteptat, apelul a fost în van! Şi nu doar televiziunile, ci întreaga mass media a reacţionat în acelaşi fel. Agenţiile de presă şi siturile de ştiri s-au întrecut cu televiziunile în încercarea de a prezenta oroarea în cele mai sumbre amănunte! Astfel că totul s-a transformat în politică. Chiar Victor Ponta, întors de urgenţă din Mexic, când făcea, de la "tribuna" şedinţei extraordinare de guvern, un "apel către toţi oamenii politici ...să lăsăm deoparte orice rivalitate şi să arătăm respect", făcea politică, chiar dacă afirma contrariul! Căci emoţia publică se transformă subit în emoţie politică!

Emoţia publică poate transforma un accident, precum incendiul de la Clubul Colectiv sau moartea poliţistului Gigina, dintr-un fapt divers într-o problemă politică majoră. De aceea politicienii vor încerca să canalizeze atenţia publică spre solidaritate, şi nu spre critica socială. Şi totuşi cum se transformă o astfel de tragedie instantaneu într-un "lucru" politic? Un fapt oarecare, oricare ar fi natura lui, "devine" politic atunci când este expus în faţa unui public larg şi presupune intervenţia instituţiilor sau actorilor politici. Odată ce emotivitatea se va diminua, faptul iniţial iese din atenţia publicului, dar rămâne pe un plan secundar sub forma unui proces de analiză administrativă şi de determinare a responsabilităţilor juridice ce poate oricând fi reactivat în plan politic. Iar mass media este cea care poate menţine sau eluda un "fapt politic" în funcţie de capacitatea sa de a genera trăiri colective.

Când emoţia devine trăire colectivă, faptul politic este deja manifest. Şi aceasta, pentru că, aşa cum explica acum aproape un secol unul din primii politologi specializaţi în comunicare politică, Harold Lasswell, "Politica este despre cine obţine ce, când şi cum". În această definiţie a politicii sunt deja prezente trei din cei cinci "w" prin care Lasswell defineşte comunicarea: Who says, What to, Whom in, Which channel, What effect (Cine spune, Ce spune, Cui se adresează, Ce canal foloseşte şi Cu ce efect). Iar aceste întrebări apar natural în momentul în care trecem dincolo de emotivitate: De ce s-a întâmplat accidentul?, Care este cauza principală?, Cine este responsabil?, Cine a dat aprobarea de funcţionare?, Cum se întâmplă astfel de evenimente la noi? etc.

Şi, vorba lui Lasswell, printr-o "injecţie hipodermică" (mass media ar injecta mesaje în corpul social precum o siringa injectează medicamentul în corpul uman) presa introduce forţat subiectul în atenţia opiniei publice. Şi aici începe, vrând-nevrând, o formă de manipulare a publicului. Doar că publicul nu este atât de credul! Astfel de momente îi oferă ocazia de a exercită o formă de critică şi de control!

Un fapt politic se metamorfozează în mass media în funcţie de interesul economic al acţionarilor, de existenţa sau nu a unei prese într-adevăr independente, de caracteristicile regimului politic, de modul în care cele trei funcţii clasice ale comunicării politice (supravegherea, interpretarea şi socializarea) se realizează efectiv. Oricum, celor trei funcţii societale clasice ale mass media - supravegherea lumii şi raportarea indivizilor la evenimentele în curs de desfăşurare, interpretarea semnificaţiei acestora şi socializarea indivizilor în funcţie de mediul lor cultural - trebuie să li se adauge o a patra, manipularea. Iar acesteia din urmă, chiar dacă ar putea fi privită ca un fel de propagandă a democraţiilor (tot lui Lasswell îi datorăm ideea că democraţiile ar avea nevoie de propagandă, pe care o numea "gestionarea guvernamentală a opiniilor") i se poate reproşa că încercă să controleze intensitatea emotivităţii publice şi să diminueze (sau să accentueze, după caz şi interes!) dimensiunea politică a emoţiei publice. Dar, odată ce este un subiect apare în mass media persuadarea opiniei publice ţine de însăşi natura lucrurilor.

Opinia Cititorului ( 18 )

  1. Biserica si acest Preafericit comunist nu au facut niciun gest de generozitate, de omenie. Si atunci cum sa mai respecti Biserica rosie, cum sa mai ai incredere in "lucrarea ei" ? Si ma gandesc si la Dumnezeu ! De ce si-a imtors privirile ? "Ori Dumnezeu vrea să elimine răul şi nu poate; sau poate, dar nu vrea; sau nu poate şi nu vrea. Dacă vrea dar nu poate, este neputincios. Dacă poate, dar nu vrea, este răuvoitor. Dar dacă Dumnezeu poate şi vrea să elimine răul, cum se face că există rău? Iar dacă nu poate şi nu vrea, de ce l-am numi "Dumnezeu"? (Epicur)

    1. Mesajul 1 nu îmi aparține. Săracul postac plastograf: ce chinuit este de cele sfinte.

    Doar că democrațiile adevărate nu se limitează doar la "gestionarea guvernamentală a opiniilor". Un exemplu de propagandă guvernamentală a fost chiar articolul dlui Pârvulescu, publicat în Bursa, pe 5.10.2015, numit "Războiul ca soluție de supraviețuire". În acel articol, autorul a înșirat tot arsenalul propagandistic al narațiunii oficiale, guvernamentale, din perspectiva geopolitică NATO/americană. Încerca să ne manipuleze? Sigur că da. Era onest .... Sigur că nu. Oferea o opinie balansată? La naiba, evident că nu.... altfel nu era propagandă.

    Mai există democrație dacă uriașa majoritate mass-media nu urmează decât linia indicată de "gestionarea guvernamentală a opiniilor"? EVIDENT CĂ NU. Există democrație dacă vectorii de informație (editorii, redactorii) sunt încurajați pe această linie (prin stimulente chiar materiale) și descurajați dacă nu o urmează (prin respingerea accesului la informație, cum a făcut ambasada americană cu Antena 3 pe vremea când o percepea ca ostilă)? Nu, nu este democrație ci o luptă continuă pentru redobândirea ei. Iar acesta este cazul celor mai multe dintre statele occidentale, inclusiv cel american. 

    1. Hai ca bati campii!

      Ia-te de mana cu Gerard Depardieu si du-te la Putin.

      Sa vezi acolo democratie! 

      Dacă vrei să citești studiul făcut de profesorii Gilens și Page de la Princeton.

      Nu este nicio diferență între starea democrației din Rusia europeană (nu Far-East) și cea din România. Iar în Occident, există state mai democratice decât altele. 

      Da America e o oligarhie.

      Dar păstrează aparentele, cetățeanul american are impresia ca se tine cont de ce vrea el.  

      Da, iată că ne putem înțelege măcar asupra unui punct. Iar aparențele se mențin cu "gestionarea guvernamentală a opiniilor". Să luăm, de pildă, campania prezidențială și pe Bernie Sanders.

       

      Cititorii s-au enervat pe ziarul New York Times, suporterul obișnuit al democraților, care îl ignora pe Sanders deși popularitatea lui era în creștere, chiar depășind-o pe a lui Hillary Clinton. Iar O'Malley despre care se vorbește în citatul de mai jos este un candidat cu 4-5%. Oligarhia, indiferent dacă este democrată sau republicană, îl simte ostil pe Sanders și îl evită aproape complet. Asta este "gestionarea guvernamentală a informațiilor". 

       

      "Then there’s the New York Times, the poster child for what critics refer to as the “Liberal Media.” 

       

      Despite Bernie Sanders being the second most searched term on their website in the last 30 days, the Times has written more articles on Martin O’Malley’s run for president than Bernie Sanders. 

       

      Their readers have noticed and aren’t too happy. Many comments are similar to this one: “The language in this piece is carefully, cleverly selected to portray Senator Sanders as a senile, aggressive old bully compared with the supposed reasonable, presidential, Hillary Clinton. Even Times editorials on George W. Bush use more flattering language than this piece. How this escaped the editing process astonishes me…” 

       

      Today the Times’ Public Editor, Margaret Sullivan, issued a statement including good news for supporters. “I’ve heard your requests and over the next few days… I will be doing a content analysis of the coverage.” 

      This could potentially be a massive victory for those calling for an end to the Bernie Blackout." 

      Iar dacă pasajul de mai sus nu reprezintă o luptă pentru recăpătarea democrației (așa cum mă exprimam într-un comentariu anterior care l-a iritat pe un suporter fanatic "Russia bad, 'merica good"), dusă de cititorii ziarului New York Times, atunci sunteți în eroare.

      Mesajele 2.4 si 2.5 nu imi apartin mie, ci plastografului.

      Bine plastografule, ia-le tu. Sunt ale tale, fara merit.

      Cele doua comentarii sunt infinit mai bune decat tot ce a putut scrie plastograful vreodata. Am vorbit cu adevaratul Cristi C si ti le da tie. Este un om generos.

      Eu nu mai inteleg nimic, cine este plastograful? Comentariile nu par sa fie ale lui Cristi C.

      Eu nu comentez articolele domnului profesor Pirvulescu, tot plastograful se amuza folosind numele meu.

      Plastografule de la 2.9, dacă ai citit mesajele lui Cristi C, excluzând pe cele două pe care le-ai scris chiar tu (1 și 2.6), tot este un câștig pentru tine.

      Mesajul 2.11 nu apartine cititorului anonim ci clonei

    Poporul nu mai rezista, mamaliga o sa explodeze .

    Cei care au iesit in strada sunt oameni de toate varstele ,oameni cu scoala , nu pomanagii care pentru un litru de ulei si un kg. de zahar voteaza toti coruptii si mafiotii . Au inceput sa iasa oameni in strada si in Brasov, Ploiesti , Sibiu ,maine in toata tara pana vom scapa de PONTA; OPREA SI PIEDONE. PONTA NU UITA asta nu e tara ta ! 

    1. BASESCU, BLAGA, nu uitati, asta nu este tara voastra. Mars gunoaielor.

      Cu care se cumparau voturi. Ba chiar se punea ajutoarele de la EU in ele si se castigau alegerile din 2009.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
danescu.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

14 Aug. 2024
Euro (EUR)Euro4.9761
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5124
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.2344
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7993
Gram de aur (XAU)Gram de aur358.8318

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
hipo.ro
hipo.ro
energyexpo.ro
roenergy.eu
rommedica.ro
prow.ro
aiiro.ro
oaer.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb