Enel este obligat, prin contractul de privatizare al Electrica Muntenia Sud, să-i ofere mai întâi statului român posibilitatea să-i cumpere participaţia în această companie, pe care grupul italian a scos-o la vânzare la finele săptămânii trecute.
Surse apropiate situaţiei ne-au declarat: "Contractul de privatizare stipulează clar acest drept de preempţiune al statului, în calitate de acţionar minoritar semnificativ, în cazul în care Enel doreşte să-şi vândă participaţia majoritară de la fosta filială Muntenia Sud a Electrica SA. Acum, partenerul de discuţii al Enel în acest caz este SAPE, societatea desprinsă din Electrica SA înainte de recenta listare a grupului, care este deţinută în totalitate de stat şi care a fost înfiinţată în scopul administrării participaţiilor minoritare ale statului în filialialele privatizate ale Electrica".
Conform surselor citate, autorităţile noastre nu au primit, încă, o ofertă din partea Enel, pentru companiile grupului italian, rezultate în urma restructurării fostei Electrica Muntenia Sud, dar prospectează serios posibilitatea reluării controlului distribuţiei şi furnizării de electricitate în zona Muntenia Sud.
Sursele noastre afirmă: "Tot conform contractului de privatizare încheiat în 2007, Enel este obligat să cumpere participaţia minoritară a statului la Electrica Muntenia Sud, respectând o formulă de calcul bine stabilită şi clară. Astfel, statul a cerut, în urmă cu mai mult timp, 521 milioane de euro pentru participaţiile sale minoritare în companiile Enel rezultate din reorganizarea filialei Muntenia Sud, dar tranzacţia cu italienii nu s-a încheiat pentru că există divergenţe asupra formulei de calcul.
Acum, statul poate negocia preluarea controlului societăţilor Enel din zona Muntenia Sud contra unei sume atractive: negociază un preţ de achiziţie pentru pachetele majoritare ale Enel, din care se scade suma de 521 milioane euro datorată de grupul italian pentru participaţiile minoritare. Mai există şi varianta ca statul să uzeze doar de dreptul < tag along >, stipulat în contractul de privatizare. Astfel, autorităţile române pot vinde participaţiile minoritare către terţul care va cumpăra de la Enel, la acelaşi preţ la care vinde grupul italian. De dreptul de < tag along > poate uza şi Fondul Proprietatea, care este celălalt acţionar minoritar din companiile Enel Muntenia Sud".
Conducerea grupului italian Enel a decis, la finele săptămânii trecute, să înceapă vânzarea activelor sale din Slovacia şi România. Potrivit unui comunicat al grupului, vânzările vor implica o participaţie de 66% în Slovenske Elektrarne din Slovacia; 64,4% în Enel Distribuţie Muntenia SA şi Enel Energie Muntenia SA; 51% în Enel Distribuţie Banat SA, Enel Distribuţie Dobrogea SA şi Enel Energie SA; şi totul din Enel România SRL.
În cazul activelor din România, este vorba despre companii care gestionează o reţea de 91.000 de kilometri ce distribuie aproximativ 14 TWh pe an (cu o cotă de piaţă de 34%) şi care vând aproximativ 9TWh/an unui număr de aproximativ 2,6 milioane clienţi, dintre care 2,4 milioane sunt clienţi rezidenţiali (aproximativ 20% din piaţa de retail) şi 200.000 sunt companii.
În anul 2013, aceste companii au avut venituri de 1,118 miliarde euro şi au generat un profit operaţional de 289 milioane de euro.
Vânzarea activelor din Slovacia şi România este parte a unui program mai larg de 6 miliarde de euro de vânzări de active început în 2013 şi care vizează reducerea datoriei Enel. Activele din Slovacia şi România, împreună cu alte active non-strategice, vor contribui cu peste 4,4 miliarde de euro, circa 6 miliarde dolari, a anunţat compania într-un comunicat.
Surse din piaţa de energie ne-au spus că va fi greu pentru Enel să-şi valorifice activele din România, nu pentru că acestea n-ar fi atractive, ci pentru că grupurile mari de utilităţi din Europa duc lipsă de lichidităţi şi încearcă, la rândul lor, să obţină lichidităţi din vânzarea de active: "Şanse mai mari sunt să se înţeleagă cu statul român pentru Electrica Muntenia Sud, sau cu companii din Rusia şi China, unde Enel are vechi relaţii de afaceri şi unde are filiale puternice în care a investit miliarde de dolari. Companiile ruseşti şi chinezeşti sunt singurele care mai au putere financiară în această perioadă. Nu este exclus ca RWE sau EdF să analizeze oferta Enel din România. Enel vinde aceste active pentru că s-a extins foarte mult pe plan global şi a cumulat multe datorii. Acum se pare că investiţiile grupului pleacă masiv spre ţări din America de Sud, unde construieşte multe capacităţi de producţie din surse regenerabile".
Sursele citate susţin că este posibil ca la preţ să atârne problemele legate de respectarea obligaţiilor investiţionale ale Enel la filialele Electrica privatizate, scandalul privatizării Electrica Muntenia Sud, care "s-a lăsat" cu acuzaţii şi condamnări de corupţie şi spionaj, dar şi recenta anchetă DNA în care sunt implicaţi vicepreşedintele ANRE, Claudiu Dumbrăveanu, şi un director din Enel, Florin Gugu.
Începând din 2004, grupul italian Enel a preluat, în cadrul proceselor de privatizare, filialele Banat, Dobrogea şi Muntenia Sud ale Electrica SA. La filiala Dobrogea, Enel a cumpărat de la statul român 24,62% din acţiuni cu preţ total de subscriere de 13.612.390 de euro. Ulterior a avut loc o majorare de capital, cu un preţ total de subscriere de 29.771.520 de euro. Astfel, a rezultat o participaţie de 59,62% a Enel.
Pe o structură similară a fost achiziţionată şi filiala Banat a Electrica SA, unde Enel a plătit 21.660.314 de euro pentru un pachet de 24,62% din acţiuni, după care a urmat majorarea de capital cu preţul total de subscriere de 47.373.054 de euro. A rezultat o participaţie de 59,62% a grupului italian în această filială.
La Muntenia Sud, Enel a achiziţionat 50% din acţiuni cu preţ total de subscriere de 394.862.725,44 de euro, urmând o majorare de capital de 425.236.755,84 de euro. Participaţia Enel a urcat, astfel la 67,5%.
• Structura acţionariatului grupului Enel
Listat la Bursa de Valori din Milano începând din 1999, grupul Enel are cel mai mare număr de acţionari dintre companiile italiene, cu 1,2 milioane de investitori de retail şi instituţionali. Cel mai important acţionar este statul italian prin Ministerul Economiei şi Finanţelor din Italia, care deţine 31,24% din titluri. Încă 14 companii din grup sunt listate la bursele din Italia, Spania, Rusia, Argentina, Brazilia, Chile şi Peru. Pe piaţa noastră circulă zvonul că statul italian ar putea decide, în perioada următoare, să-şi diminueze participaţia din Enel.
În Italia, Enel este cea mai mare companie de electricitate, în Iberia, grupul deţine 92,06% din Endesa, principala companie energetică din Spania şi Portugalia, iar în Rusia, Enel este prezentă prin Enel OGK-5 şi RusEnergoSbyt, unde are o deţinere de 49,5%.
În America Latină, prin Endesa şi cele cinci subsidiare ale sale din 5 ţări, Enel este cel mai mare grup energetic privat, cu 17 GW capacitate instalată în unităţi de producţie termo, hidro şi regenerabile, deservind 14,5 million customers. Şi în America de Nord grupul italian deţine 1,6 GW instalaţi în unităţi de producţie hidro, geotermali, eolieni, solari şi pe biomasă.