GAMBLING/BURSA MIZA JOCULUI - de partea cui este avantajul

Unul dintre primele lucruri de care trebuie să devină conştient un parior este tipul jocului în care intră, adică de partea cui este avantajul.

Acest lucru se mai numeşte şi miza jocului, pentru că se referă la suma totală a mizelor pariate pe un eveniment. Astfel, în funcţie de miză, jocul poate lua trei forme: cu miză negativă, nulă sau pozitivă.

Jocul cu miză negativă apare atunci când suma totală de bani pe care au riscat-o toţi cei care au jucat este mai mică decât cea care a fost primită de către câştigători. Prin urmare, ies mai puţini bani decât intră în joc, o parte din aceştia pierzându-se pe parcurs.

De pildă, putem presupune că suma totală mizată pe un eveniment este de 1000 lei. După încheierea sa, unii participanţi pierd, alţii câştigă, iar suma plătită câştigătorilor este de 950 lei. Practic, au intrat în joc 1000 de lei, dar câştigătorilor le-au revenit doar 950, diferenţa de 50 lei evaporându-se pe parcurs.

Un joc cu miză nulă apare atunci când suma totală de bani pe care au riscat-o toţi cei care au pariat este egală cu cea care a fost primită de către câştigători. Pentru exemplul anterior, intră 1000 de lei, iar câştigătorii ridică tot 1000.

Jocul cu miză pozitivă reprezintă situaţia în care suma totală de bani ce a fost riscată de către toţi participanţii la joc este mai mică decât cea care a fost primită de către câştigători. De pildă, suma mizelor este de 1000 lei, iar câştigătorii ridică 1050 lei.

Din perspectiva unei case de pariuri, un eveniment sportiv este privit ca un proces având mai multe rezultate posibile cu probabilităţi asociate.

Un exemplu foarte simplu: lovitura de start pentru meciul de fotbal dintre Chelsea şi Manchester United.

În acest caz, există două rezultate posibile şi pentru că deznodământul evenimentului este dat de aruncarea unei monede, probabilităţile de apariţie sunt egale: 50% Chelsea - 50% Manchester United.

Uitându-ne la orice casă de pariuri care oferă clienţilor posibilitatea de a miza pe acest tip de eveniment se va observa ceva asemănător cu:

Chelsea: cotă 1,90 - Manchester United: cotă 1,90 (cotele pot diferi în funcţie de casa de pariuri).

Din nou simplificând, presupunem că suma totală mizată pe lovitura de start este de 1000 de lei, împărţită în mod egal: 500 de lei mizaţi pe Chelsea şi 500 de lei Manchester United.

Meciul începe cu Chelsea având lovitura de start. Prin urmare, rezultatele evenimentului vor fi distribuite astfel: cei ce au mizat pe Manchester United au pierdut întreaga sumă pe care au riscat-o (500 lei), iar cei ce au pariat pe Chelsea au câştigat 450 lei (500 lei (miza)• 1,9 (cota) - 500 lei (miza)).

Prin urmare, suma totală mizată pe lovitura de start a meciului Chelsea - Manchester United a fost de 1000 lei, în timp ce suma totală ce a revenit câştigătorilor a fost de 950 lei. Diferenţa de 50 de lei a rămas la casa de pariuri, care, prin modul de realizare a cotelor a transformat jocul într-unul cu miză negativă pentru pariori. (Pentru mai multe evenimente posibile şi probabilităţi asociate inegale calculele sunt mai complexe, dar ideea rămâne aceeaşi).

Astfel, unul dintre primele lucruri de care trebuie să fie conştient un parior este că intră într-un joc cu miză negativă pentru el şi pozitivă pentru casele de pariuri (aşa este proiectat de către case prin modul de realizare a cotelor şi prin administrarea mizelor).

Dacă jocul ar fi cu miză pozitivă pentru jucători, industria pariurilor sportive s-ar desfiinţa pentru că, în timp, clienţii ar lua treptat toţi banii caselor de pariuri.

În aceste condiţii, întrebarea care se pune este dacă jucătorii sunt condamnaţi definitiv la eşec.

Răspunsul este negativ pentru că, pariorii îşi pot construi strategii prin care pot aduce avantajul de partea lor. Acest lucru este dificil de realizat pentru că doar o mică parte din masa celor care pariază dispune de cunoştinţele şi priceperea necesară.

Prin urmare, avantajul în pariurile sportive este de partea celui care ştie să şi-l facă.