INVESTIŢIA ÎN AUR Deţin într-adevăr FMI şi băncile centrale aurul raportat?

Analistul economic Călin Rechea atrăgea atenţia, la 25 mai 2010, asupra lipsei de transparenţă a Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi a băncilor centrale cu privire la stocurile de aur pe care le deţin. FMI recomandă înregistrarea contabilă a aurului împrumutat şi a depozitelor plasate de către autorităţile monetare drept aur monetar, în cazurile în care acesta îndeplineşte criteriile pentru un activ de rezervă în viziunea autorităţilor care îl împrumută sau depozitează, ne arată domnia sa. Operaţiunile beneficiază de garanţii de calitate înaltă, însă instituţia care realizează plasamentul suportă întregul risc, mai precizează Călin Rechea. Recomandările metodologice ale FMI ridică semne de întrebare cu privire la dubla contabilizare a aurului în cadrul rezervelor internaţionale, conferind credibilitate acuzelor de manipulare a pieţei aurului de către băncile centrale, potrivit lui Călin Rechea.

Domnia sa a relatat încercarea nereuşită a lui Eric Sprott, preşedintele Sprott Asset Management LP, să achiziţioneze 191,3 tone de aur de la FMI, cantitate ce nu făcea obiectul restituirii către ţările membre. Preşedintele firmei de management al activelor a dorit să cumpere aurul pentru Sprott Physical Gold Trust ETV, un fond de investiţii în aur fizic, care permite investitorilor să ceară livrarea directă a metalului. FMI a refuzat propunerea, motivând că nu tranzacţionează cu clienţi instituţionali privaţi, iar vânzările au loc prin intermediul unui singur agent autorizat, nenominalizat însă, ne-a informat Călin Rechea.