Isteria energetică va lovi puternic din primăvară

Cu depozitele umplute în proporţie de peste 80%, Europa aşteaptă încă liniştită iarna următoare. Oficialii sunt siguri că nu vor exista disfuncţionalităţi majore în următoarele luni, dar cum vor arată lucrurile după acest interval, având în vedere sabotajele de la conductele Nord Stream de dată recentă?

În mod previzibil, cu propaganda de război turată la maximum după referendumurile de alipire la Rusia a teritoriilor ocupate din Ucraina, va fi greu de intervenit rapid pentru repararea conductelor, iar întârzierea acestei decizii poate face gazoductele impracticabile din cauza coroziunii.

Care sunt alternativele Europei, în special ale Germaniei, dacă gazul rusesc va ocoli Europa pe termen lung? Nu prea multe. Noua conductă ce leagă Norvegia de Polonia are o capacitate de 10 miliarde de mc de gaz anual, din care 2,4 miliarde sunt destinate Poloniei (15% din consumul sau anual), iar restul vor ajunge prin conductele de interconectare la vecinii săi (în principal ţările baltice, Slovacia).

Comparaţi cu peste 50 miliarde mc cât reprezintă capacitatea de transport anual prin reţeaua Nord Stream şi vedeţi că nu se rezolvă mare lucru cu gazul norvegian.

O parte din deficit ar putea fi acoperit din gazul lichefiat, din SUA sau din alte părţi ale lumii. Dincolo de faptul că acesta nu este suficient şi că încă nu e pusă la punct infrastructura necesară, la ce costuri ar ajunge acesta în Europa?

Dincolo de costurile mai mari cu transportul pe mare cu vaporul, să nu uităm că gazul natural trebuie răcit la minus 160 de grade pentru a devenit lichid şi apoi trebuie retransformat în gaz la destinaţie, un proces tehnologic care umflă semnificativ costurile.

Astfel încât, după ce iarna trece şi odată cu ea şi rezervele acumulate în Europa, în faţa autorităţilor va fi o mare dilemă. Ce capacităţi industriale trebuie închise, cum asigurăm îngrăşămintele necesare agriculturii, cum convingem populaţia să accepte programe serioase de economisire pentru a salva o felie cât mai mare din industrie în lipsa subvenţiilor de stat pentru consumatori (bugetele publice au ieşit deja şifonate din pandemie şi nu pot suporta pe scară largă preţurile plafonate la energie pe o perioadă nedefinită)?

Vom experimenta un preţ plafonat în Europa după modelul românesc al coşului energetic de dinainte de liberalizare (gazele interne - acolo unde există - intră la un preţ, importurile intră la alt preţ şi se face o medie ponderată diferenţiată pentru consumatorii casnici şi industriali)?

Va fi obligată România să pună la comun resursele sale de gaz pentru a-şi arăta solidaritatea europeană?

La conferinţa "Energia în priză" organizată săptămâna trecută de ziarul BURSA, Dan Drăgan, secretar de stat în Ministerul Energiei, arăta că în toată Europa închiderea capacităţilor industriale de producţie din cauza preţurilor mari din energie, în special în domeniuil la gazelor, se practică la scară largă, peste 70% dintre acestea fiiind închise sau cu activitate diminuată.

Acesta răspundea, în acest fel, la întrebarea ce fac autorităţile româneşti confruntate cu spectrul închiderii unor industrii-cheie precum cele de îngrăşăminte, aluminiu, industria chimică etc.

Dacă faptul că şi la alţii s-au închis industrii este considerat argument vandabil, atunci situaţia nu este deloc uşoară. Şi suntem abia la început, gazele ruseşti au mai intrat o perioadă în Europa până la sabotajul Nord Stream.

Pasul al doilea va fi să se încerce salvarea unei felii cât mai mari din industrie pe seama unei raţionalizări severe a consumului, iar consumul casnic va fi chemat să îşi aducă şi el contribuţia. Aşa că am putea avea o campanie agresivă, poate la fel de agresivă ca aceea din timpul Coronavirusului, pentru a salva planeta, economia, bugetele publice şi implicit nivelul general de trăi, iar cei care vor practica confortul termic vor fi arătaţi cu degetul precum nevaccinaţii din pandemie sau cei care stocau zahărul şi uleiul în Epoca de Aur.

Nimeni nu credea că e posibil ca toată populaţia să fie arestată în casă, să ne salutăm cu cotul sau să ne înmormântăm rudele în saci de plastic, dar totuşi am asistat la aşa ceva fără prea mari revolte sociale. Iar acum avem deja reţete ridicole de economisire a energiei, precum duşul în doi şi eliminarea cravatelor de la costum, aşa că, destul de curând, am putea să ne aşteptam şi la Poliţia termică şi folosirea amprentei de carbon pe post de credit social chinezesc.