LEGEA TERENURILOR AGRICOLE EXTRAVILANE: Senatul a aprobat cererea de reexaminare a legii

Senatorii au aprobat, astăzi, cererea de reexaminare transmisă Parlamentului de preşedintele Traian Băsescu, privind legea care stabileşte măsuri de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan, precum şi completarea legii cu un amendament prin care este eliminat articolul care făcea referire la înfiinţarea Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare (AARPF).

Senatorii au votat raportul de admitere a cererii de reexaminare şi a legii completate (întocmit de către Comisia pentru agricultură a Senatului) cu 104 voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi 15 abţineri, legea fiind adoptată cu 106 voturi pentru, 22 de voturi împotrivă şi şapte abţineri. Legea are caracter organic, iar Senatul este prima Cameră sesizată în acest caz.

Alt amendament adoptat astăzi în plenul Senatului completează articolul 2 al legii, în sensul că prevederile legii se aplică "cetăţenilor români, respectiv cetăţenilor unui stat membru al UE sau şi statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE), precum şi apatrizilor cu domiciliul în România, într-un stat membru al UE sau într-un stat care este parte la ASEE, precum şi persoanelor juridice având naţionalitatea română, respectiv a unui stat membru UE sau ASEE. Cetăţenii şi persoanele juridice aparţinând unui stat membru UE sau statelor parte la ASEE pot achiziţiona teren agricol în România în condiţii de reciprocitate".

Totodată, a fost admis amendamentul aplicat articolului 3, potrivit căruia terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 de kilometri faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior (iniţial, legea prevedea 20 de kilometri), precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 de metri faţă de obiectivele speciale, pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale (MApN).

Potrivit modificării, respectivul aviz poate fi eliberat numai după consultarea cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. În cazul existenţei unor situri arheologice, va fi necesar avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia.

Traian Băsescu îşi motiva cererea de reexaminare, argumentând că este necesară regândirea articolului 2, potrivit căruia prevederile legii se aplică atât persoanelor fizice (cetăţeni români, respectiv cetăţeni ai unui stat membru al UE sau ai statelor membre ale Acordului privind Spaţiul Economic European - ASEE), cât şi "persoanelor juridice având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene".

Băsescu atrăgea atenţia că legea ar urma să fie aplicabilă persoanelor juridice care au naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi, implicit, şi Agenţiei Domeniilor Statului, agenţie care ar urma să fie preluată de AARPF, odată ce aceasta va fi înfiinţată.

Referitor la articolele privitoare la înfiinţarea AARPF şi la preluarea de către aceasta a atribuţiilor Agenţiei Domeniilor Statului (ADS), Traian Băsescu preciza că, potrivit Legii 268/2001, ADS exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului.

Şeful statului detalia: "În consecinţă, Autoritatea, având un drept de preempţiune potrivit art. 4, va putea cumpăra, în numele statului român, terenurile agricole extravilane. Autoritatea îndeplineşte şi atribuţii cu privire la verificarea exercitării dreptului de preempţiune, cât şi a condiţiilor legale de vânzare-cumpărare de către potenţialul cumpărător. Drept urmare, această autoritate, pe de o parte, are un drept de preempţiune similar coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, persoanelor care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii, precum şi statul român, iar pe de altă parte, verifică şi îndeplinirea procedurii referitoare la exercitarea dreptului de preempţiune. Consider oportun ca această verificare a procedurii să fie conferită prin lege unei alte autorităţi, iar nu celei implicate efectiv în desfăşurarea procedurii, în calitate de beneficiar al dreptului de preempţiune".