Liberalizarea Pieţei de Energie. Agonie şi extaz

Piaţa de Energie şi de Echilibrare nu a existat şi nu există nici azi, în România. Ceea ce există este un Concept neverificat la vremea lui, concept cumpărat de ANRE (!?) de la un Consultant străin, prin 2005. Concept spun, pentru că e un unicat care, nici la vremea aceea şi nici după, nu a fost verificat în timp, în funcţionare, nicicând, niciunde în altă parte. De 15-16 ani trăim şi lucrăm în baza acestui concept, adăugând sau modificând cu ajutorul ANRE prevederi, aşa cum învăţăm din practica curentă. Să nu uităm, în 2005 când s-au introdus Reglementările pentru Piaţa de Energie şi Piaţa de Echilibrare, nici ANRE şi nici noi, cei din Piaţa de Energie, nu ştiam mare lucru despre reglementarea pieţei. Ne orientam după bunul simt, teoria sistemelor electromagnetice şi legile de ...circulaţie. Îmi aduc aminte, prin 2005, am vrut să fac o anumită tranzacţie. Nu exista nicio Reglementare pentru acel tip de tranzacţie. M-am adresat ANRE. Preşedinte era dl. professor ing. I. Lungu. Am întrebat, în scris, ANRE dacă pot face acea tranzacţie. Dl. Lungu a adunat Comitetul de Reglementare, punând întrebarea: "Ce facem cu asta?" N-au avut încotro şi au conceput o nouă Reglementare care acoperea cazul în speţă şi alte cazuri posibile, derivate mai mult sau mai puţin din cazul de bază. De aici plecând, piaţa s-a dezvoltat, ANRE a învăţat, noi, jucătorii din piaţă, am prins curaj, consumatorii au început să creadă că e adevărat, că pot avea furizor privat şi să nu stea captivi la Electrica.

Îmi mai vine în minte o scenă. Se întâmpla în 2005, în biroul aceluiaşi domn I. Lungu, pe atunci Director cu furnizarea la Electrica. Prezenţi eram reprezentanţii Arcelor Mittal, dl. Harak Banthiya cu încă două personae, domnul Lungu cu adjunctul său şi eu. Subiectul era furnizarea energiei consumatorului Arcelor Mittal de către doi furnizori diferiţi. Niciunul dintre noi nu ştia, în subiect, mai mult decât ceilalţi. A durat cam două ore, ne-am înţeles, pentru că toţi voiau să se facă şi s-a plecat la drum.

Atunci am conceput Contractele de furnizare, în care s-a specificat cine este back-up cui şi când. Apoi, Petprod a fost furnizor unic pentru Mittal Galaţi timp de 5,5 ani.

Astăzi, Piaţa de Energie este mare, dinamică, cu reguli clare şi jucători pe măsură. E loc de mai bine? Sigur!

Prin 2005, ANRE a cumpărat de la un Consultant străin un concept de "Piaţă de Energie şi Echilibrare". La baza acestui concept stă împărţirea producătorilor după tipul de combustibil: cărbune, păcură, nucleară, vânt, luminăa etc. O mare prostie! Produsul final este acelaşi : energia electrică, MWh. Tehnologia de producţie şi, deci, preţul de producţie sunt diferite.

Or, noi am decis să scoatem pe piaţă energie după tipul de combustibil. Cum să fie competiţie?

O să spuneţi: " cum trebuia să se facă, deşteptule?" Păi să se scoată la vînzare pachete cantitate/preţ care să le cuprindă pe toate. Toată lumea vindea, toată lumea câştiga.

Pare democratic, nu?

Eu cred că da.

Sigur, metoda putea fi făcută mai sofisticat, dar plecai de la o stare de fapt reală, nu impuneai vânzare aceluiaş produs la preţuri diferite, cu origini diferite etc.

A apărut apoi moda "liberalizării preţurilor". Adică cum liberalizare? Păi fiecare vinde cât, cum şi cui poate. Deviza era "piaţa va face curăţenie şi va ordona funcţionarea după regulile ei , ale Pieţei Libere de Energie, de la Producător la Transportator, la Distribuitor, la Furnizor, la Consumator.

Concurenţă, concurenţă, şi-au dat seama într-un târziu adepţii Pieţei Libere, dar nu se poate peste tot. Producătorii erau în proporţie de peste 90% de stat! Statul câştigă la preţuri mari. Concurenţa duce la scăderea preţurilor. Şi apoi cum vrei să se concureze Statul cu Statul? E un non sens.

Trebuie să trăiască toţi şi să traiască bine. Bine, bine, dar pe consumator cine-l apără ? ANRE a răspuns de îndată. NOI! Şi aşa a fost până mai ieri. ANRE a obosit să apere consumatorul şi s-a pornit să apere...Producătorul!

Din vânzarea energiei electrice statul câştigă, şi nu puţin. Impozite, TVA, accize etc. Statul este interesat ca preţurile să fie mari. Şi uite aşa ajungem ca preţurile în România să fie printre cele mai mari, dacă nu cele mai mari, din Europa! Între timp, am şi privatizat distribuţiile. În "Lege" scria că trebuie privatizate Distribuţiile numai unor firme private, de profil, care să aducă plus valoare, să facă investiţii şi să ne scoată în lume. Aşa au apărut ENEL (firmă cu capital de stat), CEZ (firmă cu capital de stat), E.ON (firmă cu capital de stat - există un Land care este actionar majoritar cred). Să revenim la preţuri. Libralizarea Pieţei a dus la creşterea preţurilor la consumator. Cum altfel?! Ministerul Energiei s-a trezit să apere consumatorii casnici şi industriali şi a decis plafonarea preţurilor la producător. A stabilit el, Ministerul, şi plafoanele, cu 20-30% mai mari decât cele din piaţa liberă!? Asta sună a invitaţie la creştere a preţurilor, nu la plafonarea lor. Ministerul Energiei a ratat ocazia de a controla Piaţa, într-o perioada tulbure, aşa cum era de aşteptat.

E nepricepere, e neputinţă, e ....

Ce e ?

Se mai poate repara ceva pentru domolirea preţurilor din energie? Cred că da. Să revenim pentru o perioadă, eu zic de doi ani, la preţuri reglementate şi să pregătim liberalizarea pieţei aşa cum trebuie.

În situaţii excepţionale se impun măsuri excepţionale.

Nu vom mai fi campionii liberalizării pieţei de energie, dar vom salva consumatorii casnici şi industriali.

Ne vom salva pe noi înşine !