O candidatură care s-ar putea să nu fie una oarecare

Surpriza anunţării noii candidaturi a PSD pentru bătălia Bucureştiului nu a luat chiar pe neaşteptate mediile bine informate. Conform opiniei împărtăşite de o serie de observatori ai scenei politice autohtone, candidatura domnului Mircea Geoană rezolvă nu numai o relansare a competiţiei electorale, care anunţa un rezultat previzibil şi favorabil actualului primar al Capitalei, ci şi o problemă de succesiune la complicatul pupitru de comandă al partidului aflat la putere.

Probabil că opiniile vor tinde să ducă spre conturarea unui punct de vedere conform căruia magister ludi, aflat încă la Cotroceni, este încă cel mai dibaci jucător politic. Pe de altă parte, dacă informaţiile care circulă sunt adevărate, asta nu înseamnă că deja sunt şi lămurite problemele de succesiune din PSD, ci doar că lui Mircea Geoană i se oferă, datorită candidaturii sale la localele din Bucureşti, o fereastră de oportunitate pentru a deveni un jucător politic care s-ar putea să conteze. Atît, deocamdată! Şi ar trebui subliniat acest lucru, deoarece în calitatea sa de şef al Externelor candidatul PSD este doar un înalt funcţionar care se bucură de notorietate şi simpatie, dar care abia acum are prilejul de a arăta cît din această vizibilitate pozitivă se poate transforma în credibilitate, şi care la rîndul ei să devină un capital care să conteze în jocul politic autohton. Depinde de Mircea Geoană cum îşi va juca cartea: va fi doar un alt candidat al PSD, aşa cum a fost Oprescu, sau va deveni unul din greii PSD. Pentru că în momentul de faţă Mircea Geoană nu este unul din cei care fac jocurile politice, nici în PSD, nici în altă parte.

Din această perspectivă el nu este un jucător de talia competitorului său cel mai important, Traian Băsescu. Acesta nu numai că îl poate concura cu şanse de victorie, dar a dovedit că a avut şi iniţiativa stabilirii regulilor jocului de la localele pe Capitală: miza lor nu va fi una edilitară, ci politică. Nu actualul premier şi nici pe departe liderul PNL sau cel al PRM au ridicat miza localelor. Aceştia nu au făcut decît să se adapteze unui joc declanşat de liderul PD. Şi într-adevăr, în ceea ce-l priveşte, la localele din iunie cel mai tare pariu cu propriul destin îl face Traian Băsescu, şi prin consecinţele care decurg de aici, PD-ul şi celălalt partener de alianţă.

Dînd dovadă de o rezistenţă remarcabilă la tăvăleala iniţiată de PSD, Traian Băsescu a ieşit de fiecare dată învingător. Flerul, expertiza de calitate de care beneficiază, dar şi stilul politic care-i este propriu sunt departe de a fi doar ale unui matelot pus pe harţă. Dacă echipa de campanie a PSD porneşte de la premisa că l-ar putea contracara doar prin vînzarea unei imagini, atunci vor vedea că s-au înşelat. La fel şi Mircea Geoană, dacă vede doar suprafaţa lucrurilor, atunci s-ar putea să descopere că adversarul său este chiar mai uns cu "alifii europene" decît i-ar plăcea s-o recunoască. Băsescu este un politician care este departe de a fi un "urechist", are credibilitate deoarece întotdeauna s-a exprimat pe sine, iar în ceea ce spune o mare parte din locuitorii Capitalei se recunosc. Această calitate se pare că-l va face învingător şi în delicata chestiune a Catedralei Neamului, pentru că modul în care a gestionat-o, pînă acum, i-a adus simpatia elitelor intelectuale. Aici PSD, acţionînd cu delicateţea unui elefant, a trimis în tabăra simpatizanţilor liderului PD părţi semnificative ale societăţii civile care acuză PSD că nesocoteşte pe bucureştean în calitatea sa de cetăţean. În plus acestea, dezamăgite de înfrîngerea deloc onorabilă a CDR, acum au găsit, iată, un nou steag: Alianţa DA. Deci, şi din această direcţie suflă vîntul în pînzele matelotului zbanghiu, şi asta datorită unor consistente ajutoare involuntare din partea PSD. A făcut, totuşi, o greşeală care l-ar putea costa: modul de abordare a stilului său politic este încă unul nemodern, bazat pe conflict. Avea la dispoziţie legitimitatea pe care bucureştenii i-ar fi oferit-o cu siguranţă, dacă ar fi apelat la ei în confruntarea cu un Consiliu ostil. Nu a făcut-o, iar aici, contracandidatul său poate puncta decisiv.

Dacă lucrurile sunt clare în privinţa calibrului inegal al competitorilor, care este net de partea actualului primar şi lider al PD, nu acelaşi lucru se poate spune despre consecinţele pe care pierderea localelor le va atrage asupra destinului politic al competitorilor. În cazul lui Mircea Geoană, o asemenea situaţie este văzută de mulţi comentatori ca nefiind prea gravă pentru succesul profesional ulterior. Desigur, că lucrurile pot sta şi aşa. Dar tot atît de bine s-ar putea ca acestea să se prezinte într-o cu totul altă lumină. Pentru candidatul PSD competiţia localelor este o oportunitate, care bine gestionată îl poate promova în propriul partid. Dacă acesta, în loc să se lase mufat total de planingul presupus de marketingul electoral - generos probabil plătit de către PSD, şi mai mult ca sigur controlat de liderii partidului aflat la putere - ci va folosi, dimpotrivă, în mod inteligent prilejul oferit de campanie pentru construcţia unui brand politic propriu, şi de pe urma căruia va beneficia indiferent de rezultatul localelor, s-ar putea să asistăm la intrarea unui nou personaj în galeria selectă şi redusă numeric a jucătorilor politici care contează. La mijloc, nefiind doar o problemă de marketing electoral, ci oportunitatea unei idei politice.

Dar ce poate oferi Mircea Geoană pe piaţa electorală astfel ca să aibă şi cerere? Sondajele arată că lumea aşteaptă un alt tip de politician. Iar acesta este diferit de cel propus pînă în prezent de către propriul partid: baronul - nesocotirea cetăţenilor şi personalizarea instituţiilor. Este un politic aflat la periferia a ceea ce se întîmplă acum în Europa şi care a întărit unei considerabile majorităţi a românilor credinţa că politica este o specie degradată a relaţiilor umane. Mircea Geoană trebuie să convingă alegătorul că nu este un social-democrat care se dă jos din Jeep şi se rezumă onorabil la a purta o pălărie, a cărei linie, desigur, este în ton cu ceea ce se poartă prin Europa. Şi mai mult, şi-o va da jos în faţa semenilor săi, socotindu-i cetăţeni, nu amărăşteni care aşteaptă să li se dea cu mielul în cap.

Nu ştim deocamdată dacă Mircea Geoană are resursele motivaţionale şi intelectuale necesare, şi asta nu numai pentru a propune electoral un model european de politician, ci şi să se bată pentru el cu o serie de colegi din propriul partid. Dacă, însă, nu are ce oferi, atunci se va mulţumi cu dansurile din culise şi va mai aştepta o altă fereastră de ocazie.

În schimb, în ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu, lucrurile sunt cu adevărat delicate, dacă nu de-a dreptul dramatice în ordinea destinului personal. El poate pierde atît şefia partidului, cît şi o poziţie mai avantajoasă, pentru propriul partid, în negocierile care se anunţă în vederea alegerilor generale, şi care cu siguranţă că se vor purta cu duritate în cadrul Alianţei DA pentru stabilirea ponderii fiecărui partid pe listele de parlamentari. La acestea se adaugă şi consecinţele pe care rezultatele localelor le vor avea asupra perspectivei ambelor partide din cadrul Alianţei DA de a înregistra un scor cît mai bun în confruntarea electorală din toamnă. Motivaţional, pentru Băsescu lucrurile se prezintă sub auspiciile lui "care pe care"; pentru că, în ceea ce-l priveşte, a dat drumul unui joc cu sumă nulă: dacă nu cîştigă, va pierde aproape cam tot! Celălalt competitor, dacă pierde, tot cîştigă! Chiar dacă rămîne de văzut şi ce anume. Magister ludi l-a introdus în joc prea tîrziu, chiar dacă "meandrele concretului" erau demult constrîngătoare în vederea acestei mutări.