OPINII Criza petrolului în varianta mioritică

În toamna anului trecut, planeta Terra a trecut prin ceea ce s-a numit criza petrolului. Preţul acestuia a crescut de la o medie de 65 dolari pe baril la circa 150 dolari. Toată planeta a intrat în panică şi este posibil ca această creştere să fi declanşat, sau poate numai accentuat criza economică mondială, care se dovedeşte mult mai parşivă şi dureroasă.

Evident că primul efect al creşterii petrolului a condus la creşterea costului carburanţilor. Se ştie însă că preţul la pompă reprezintă numai 40% costuri şi marjă de profit şi circa 60% taxe şi impozite. Materia primă la rândul ei, reprezintă circa 75% din costuri. Pe un calcul simplu, dublarea preţului la barilul de petrol conduce la o creştere a preţului la pompă de circa 30%.

Companiile petroliere (cele care au şi reţele de distribuţie) au anunţat creşteri după creşteri pe măsură ce creştea preţul barilului. Pentru cumpărătorul inocent şi speriat că benzina şi motorina s-ar dubla, companiile justificau o creştere mai mică prin aceea că, vezi Doamne, ar mai prelucra ţiţei din stoc şi, când vor epuiza stocurile, creşterea preţului va fi maximă. Nu ar fi de mare mirare dacă unii consumatori şi-ar fi făcut chiar stocuri.

Criza economică mondială a afectat apoi, în primul rând, exportatorii de ţiţei, care au scăzut preţul chiar până la 35 dolari pe baril. Mai afectate sunt ţările care extrag petrolul cu costuri mari de producţie şi mai ales de transport. Se spune, şi cred că pe bună dreptate, că, la actualele preţuri, petrolul rusesc din Siberia depăşeşte costurile şi se vinde în pierdere. Va putea face asta atâta timp cât va avea acoperire din vânzările făcute când preţul era de trei - patru ori mai mare ca acum. Dar să-i lăsăm pe ruşi cu problemele lor şi să ne întoarcem la ale noastre. Când petrolul a scăzut de la 140 - 150 dolari pe baril, benzinarii au scăzut şi la noi preţul de vreo câteva ori cu câte 1-3 bani pe litru. Criza petrolului s-a transformat într-o mare oportunitate pentru consumatori şi tot pe logica matematică, preţurile la pompă pentru benzină şi motorină ar fi trebuit să fie cu 12 - 15% mai mici decât cele de dinaintea declanşării crizei petrolului. Noi suntem însă mai ai dracului şi în ultima săptămână am citit de două ori despre creşteri ale preţurilor carburanţilor la pompă.

Acest comportament nu are nicio logică economică şi nu se poate pune decât pe seama rapacităţii comercianţilor şi producătorilor din domeniu. Nici inflaţia nici cursul dolarului nu justifică actualele creşteri de preţ. Chiar dacă dolarul este mai scump cu 20 %, faptul că preţul în dolari a scăzut cu peste 40% faţă de anul trecut, tot ar însemna o reducere a costului cu materia primă de 28%. Ca să nu mai vorbesc despre comparaţia 150/ 40 dolari pe baril din perioada de apogeu a crizei petrolului. Desigur că aceste calcule nu prea le-a făcut nimeni şi consideră preţul benzinei şi al motorinei ca pe ceva secundar în aceste momente ale crizei. Într-un fel ne compărtăm ca Bulă. Anunţat de un prieten că de a doua zi se va scumpi preţul la benzina a spus: "Mie nu-mi pasă că şi mâine eu tot de 100 lei pun benzină". Este un fel de a face haz de necaz. În acelaşi context pot să reproduc spusele unui investitor la bursă. Acesta mi-a spus că scăderea de 10% nu îl mai afectează acum aşa de mult. Când avea acţiuni de trei milioane de euro, o scădere de 10 însemna 300 000 de euro. Acum din 30.000 pe care îi are, scăderea de 10% înseamnă numai 3.000 de euro. Acum se poate spune cu adevărat că fericiţi sunt cei care au vândut mai demult în pierdere. Pot cumpăra cu aceeaşi bani de 4 - 5 ori mai multe acţiuni decât au vândut şi dacă mai au puţintică răbdare ar putea cumpăra chiar de 10 ori. Cei mai afectaţi acum de scăderea bursei sunt investitorii de portofoliu, care sunt sancţionaţi pentru fidelitatea lor.