Petrol contra putere

O lecţie practică despre raportul dintre globalizarea economică şi politică: astfel s-ar putea rezuma ultimele evoluţii provocate de criza petrolieră. Pe 30 august 2005 vestea a căzut ca un fulger: preţul barilului de petrol a atins 70 de dolari pe pieţele asiatice. Fiecare nouă creştere a preţului, iar de cîţiva ani fluctuaţiile se ţin lanţ, este însoţită de explicaţii conjuncturale şi analize liniştitoare. De data aceasta, efectele uraganului Katrina şi creşterea consumului din China sînt favoritele experţilor. Ciclonul care a devastat Luisiana a închis 650 din cele peste 800 de platforme petroliere din Golful Mexic, ceea ce a dus la scăderea producţiei cu 1,4 milioane de barili pe zi. În China, al doilea consumator mondial de petrol după SUA, cererea de petrol a rămas însă slabă raportată la creşterea economică de 9,5% din primul semestru al anului. Aceasta ar fi fost mult mai mare dacă guvernul chinez nu ar fi impus preţuri inferioare celor de pe piaţa mondială, ceea ce a provocat tendinţa companiilor petroliere chineze de a favoriza exportul pentru a limita pierderile. Din această cauză piaţa chineză este mereu afectată de penurie (aviz amatorilor).

Planeta suportă al treilea şoc petrolier, iar politicienii încearcă să folosească oportunităţile. În România, ca şi aiurea, efectul politic al scumpirii benzinei a produs intervenţii furtunoase. Preşedintele Traian Băsescu a cerut Consiliului Concurenţei să analizeze majorarea repetată a preţului carburanţilor şi, în mai puţin de 24 de ore, preţul benzinei şi al motorinei scădea. Dar, nu doar "Petrom" a ieftinit benzina la pompă. Tot vineri grupurile "Total", BP şi "Esso" au anunţat scăderea preţului carburanţilor în reţelele lor din Franţa, după ce, cu două zile înainte, minis-trul francez al economiei, Thierry Breton, ameninţase companiile petroliere că va impune o taxă excepţională asupra beneficiilor realizate în urma creşterii galopante a preţului. Estimările arată că în fiecare zi marile companii petroliere cîştigă două miliarde de dolari, profiturile lor crescînd cu 50% în ultima vreme. Însă doar într-o variantă a teoriei conspiraţiei tentaţia de a profita de conjunctură ar putea deveni o explicaţie a creşterii preţului la combustibili.

Dincolo de catastrofa din Golful Mexic, puţini pun în discuţie strategia energetică globală şi efectul de domino al iniţiativelor americane în domeniu. George Bush, apropiat influentului grup al petroliştilor americani, părea să propună o strategie pe termen mediu pentru realizarea echilibrului energetic necesar continuării creşterii economice, iar al doilea război din Golf a fost atribuit de criticii săi tocmai intereselor energetice ale SUA. Or, după aproape trei ani, scenariul optimist al refacerii infrastructurii petroliere irakiene şi al scăderii preţului petrolului nu s-a realizat. Creşterea preţului petrolului este o consecinţă a dinamicii economice şi nu poate fi evitată. Tendinţele speculative şi înţelegerile de tip monopolist ale unor mari producători sînt epifenomene anticipabile şi relativ uşor de combătut.

Deşi preţul petrolului a crescut constant în ultimii ani comparativ cu media de 20 de dolari pentru un baril pe care o atingea la sfîrşitul deceniului trecut, creşterea economică nu s-a resimţit. În 2004 ea a atins, conform FMI, 51%, şi orice scenariu catastrofic privind evoluţiile economice şi politice mondiale trebuie atent analizat. Unii experţi consideră că, exprimat în dolari actuali, preţul petrolului atinsese 80 de dolari per baril în anii '80. dar faţă de acea perioadă situaţia economică este diferită. Piaţa este astăzi mult mai stabilă în raport cu fluctuaţiile preţului petrolului. Criza petrolieră din anii '70 a obligat la găsirea unor alternative, chiar dacă nu suficiente, totuşi importante. De aceea, efectul creşterii preţului petrolului asupra economiei este acum mult diminuat. Acea componentă a economiei dependentă de petrol, industria energofagă, a scăzut ca importanţă în raport cu serviciile.

Petrolul rămîne o resursă vitală, iar capacitatea guvernelor de a elabora politici coerente rămîne în continuare o problemă crucială. Rezolvarea problemelor politice este esenţială pentru a menţine stabilitatea economică, atît pe plan intern, cît mai ales internaţional. Scenariile privind preţul petrolului şi consecinţele sale variază de la un nivel optimist de 55 de dolari pentru un baril în 2006, dacă situaţia mondială nu se va agrava, la o perspectivă prudentă cu 90 de dolari pentru un baril în 2006 sau la anticiparea unei cote catastrofice de 180 de dolari în caz de atac terorist asupra terminalelor petroliere nord-americane.

Ultimul şoc petrolier şi consecinţele sale politice şi economice dau seama despre efectele globalizării. Contextul internaţional în care şi economia românească se manifestă imprimă tendinţe ce nu pot fi controlate prin tradiţionalele intervenţii guvernamentale. Nu putem cere petrolului românesc să fie "patriot", să rămînă la preţuri mai mici decît pe piaţa mondială. Evoluţia cursului petrolului pe piaţă depinde de un complex de factori, între care cei politici şi geostrategici prevalează pentru moment asupra celor economici.