Ciudat efect, am aşteptat colecţionarii, şi pe piaţa de artă au venit colecţiile. La începutul licitaţiilor post-comuniste era rău de tot văzută ideea de a vinde mai multe lucrări de acelaşi autor, iar provenienţa era ocultată total, fiind, aşa cum tocmai scriam, rău de tot văzută ideea de a dezvălui sursa şi, mai ales, o aceeaşi sursă, chiar de era o colecţie. În ţările normale, faptul că o lucrare de artă a plăcut până la posesie vreunei celebrităţi sau, şi mai rău, vreunui priceput cunoscut şi recunoscut, îi creşte acesteia preţul la fiecare punere în vitrină. Ca să nu mai vorbim că se vinde, cu mare tam-tam, vreo colecţie a cărei viaţă este cunoscută şi apreciată în detaliu. Aşa este cu societăţile aşezate, chestiile acestea se află în ADN-ul comportamentului public. Noi ne grăbim şi preferăm să mimăm jocurile fine decât să construim mecanisme şi baze solide şi cinstite pentru afaceri cu lucrări de artă.
Timpul a trecut şi, fără să ne mai punem întrebări, apreciem apartenenţa unei opere de artă la o colecţie trecută, fructul unei iubiri nebune pentru artă. Asta după o prelungire nepermisă, dincolo de 22 decembrie, a mentalităţii comuniste despre colecţionari şi pasiunea lor. Peisajul s-a îmbunătăţit şi el, circulaţia internaţională a lucrărilor de artă a atins şi România, şi, să nu uităm, un suflu proaspăt de tot a venit în ofertă odată cu retrocedarea unor muzee întregi. Până la urmă, a biruit gândul cel bun, pentru că este mult mai sănătos şi mai civilizat să vinzi colecţii întregi, cu tot cu aura lor de magie, decât să arunci ici-colo nişte piese. Pe o piaţă cu ceva semne de maturitate, apartenenţa la acelaşi efort de construcţie ce este o colecţie aduce aprecieri inclusiv în preţuri.
Artmark a avut, acum o săptămână, o rafală de 3 şedinţe de vânzare de colecţii şi selecţii unitare în jurul unui autor sau a unui colecţionar. Una dintre ele a continuat formula maestrului cu discipolii săi, acum Alexandru Ciucurencu fiind cel onorat. O altă vânzare a adus în atenţie doi autori care au tot fost prezenţi în licitaţiile ultimelor 2 decenii. Sau apariţia timp îndelungat a câte unei-două-trei lucrări în fiecare licitaţie a creat senzaţia aglomerării de ofertă. A treia şedinţă adună la un loc piese pentru viaţa şi locuirea de zi cu zi, nişte hărţi, ceva gravuri, alte desene. Apropo, ca să putem merge mai departe, acuarela semnată Schweitzer-Cumpăna şi anunţată ca fiind "Sighişoara" este, fără vreo umbră de îndoială, celebrul pod Carol din Praga! Dar rămâne dilema, întrebarea fără răspuns: de se ştia că redă un subiect străin, ar fi crescut preţul?
Preţul cel mare al celor trei vânzări este de fix 10 mii de euro, peste evaluarea maximă de 9 mii de euro. Pictura cu acest preţ este una pe tonuri de verde, reprezentând casa de creaţie a artiştilor plastici din Căciulaţi. Lucrarea este din 1968. Din 1937 avem o altă pictură de Ciucurencu, în tuşe de tinereţe, o natură statică de această dată, cu ştergar şi sticlă de şampanie, adjudecată cu 9.500 de euro. Sub aceeaşi zodie a tentaţiei monocromatice se află "Flori şi tuburi de culoare", care s-a dat cu 6,8 mii de euro. Mult mai schematică şi de dimensiuni mici, "Pădurea verde" a fost vândută cu 4,5 mii de euro.
Constantin Piliuţă este cel care îi stă lui Ciucurencu alături, în materie de preţuri. "Flori de munte" s-a dat cu 4,5 mii de euro, alte flori, "Violete", a plecat la 3,750 de mii de euro, iar un peisaj înalt cu case, în griuri, inspirat numit "După ploaie", a fost vândut cu 2,5 mii de euro.
Vasile Grigore, desigur, este un alt nume mare al picturii româneşti, pe care îl aflăm în proiectul "Alexandru Ciucurencu şi discipolii". O natură statică plină de flori şi culoare, despre care aflăm că a fost expusă în 1978, a fost vândută cu 3,750 de mii de euro, iar o lucrare asemănătoare, cu o fructieră în centru, a plecat la 3 mii de euro. O altă scenă cu flori, dar mult mai alegorice, aproape rigide, poate şi din cauză că titlul ne avertizează că este vorba şi de ghips în imagine, a fost adjudecată cu 1,2 mii de euro.
Marius Cilievici este o apariţie rară în licitaţiile noastre, deşi amintirile cu acest excepţional artist sunt încă vii şi foarte dragi. O scenă de lectură realizată de Marius Cilievici a fost vândută cu 2,5 mii de euro, un preţ bun, ce surmontează copios o estimare redusă, de cel mult 1,8 mii de euro. Soţii Angela Popa Brădean şi regretatul Traian Brădean sau Iacob Lazăr şi regretata Rodica Lazăr se află pe un loc de merit în istoria artei româneşti, deşi licitaţia celor ce ar trebui să fie discipolii lui Ciucurencu nu a confirmat financiar valoarea creaţiei lor. De aceeaşi soartă nedreaptă a avut parte, în numita licitaţie, şi Paula Ribariu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate artiste contemporane. Aurel Nedel a cunoscut o evoluţie partajată, o piesă s-a dat cu 2,250 mii de euro, alta nu a primit preţul minim acceptat, cel aflat oricum sub estimarea minimă afişată din timp.
În licitaţia dedicată lui Honoriu Creţulescu şi lui Ludovic Bassarab, preţurile de adjudecare nu au trecut de 2,250 mii de euro. Şi acela a fost unic, obţinut pentru o scenă cu plută şi plutaş, de Honoriu Creţulescu. De acelaşi autor, o imagine de excepţie, cu o fetiţă în cămăşuţă albă, în mijlocul lanului de grâu, a plecat la 2 mii de euro, preţ la care a fost adjudecat şi un braţ de flori, bun a fi selectat de comandantul colecţionarilor, generalul-pictor Vasile Parizescu, pentru expoziţia colecţiilor ce a fost vernisată aseară la Cotroceni. La 1,8 mii de euro începem să ne întâlnim şi cu Ludovic Bassarab, cu "Călugăr în chilie", "Plecarea la târg" şi continuăm să ne revedem cu Creţulescu, cu "Pahar cu ghiocei" şi "Trandafiri roşii". De fapt, preţurile nu au fost deloc rele pentru cei doi artişti, Honoriu Creţulescu şi Ludovic Bassarab, cu o pictură idilic-academică şi patriotic-desciptivă, plină de culoare.
În cea de a treia licitaţie, preţul cel mare, 4,5 mii de euro, a fost realizat de un portret de spanioloaică, din cele focoase ale lui Iser, fiind urmat de un nivel de 3 mii de euro, obţinut de o vedere peste Bucureşti de Dărăscu, iar 2,5 mii de euro au fost obţinuţi de un desen de Tonitza, un spate lasciv de nud. La preţuri diferite s-a dat sau nu s-a dat cea mai mare defilare de gravuri Aman la un loc într-o singură şedinţă, de parcă maestrul ar lucra în continuare, spre gloria şi bucuria colecţionarilor, a colecţiilor şi a comerţului cu artă.
1. Pericol pentru corupti = vanzare colectii.
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 05.06.2015, 11:33)
Cu cat DNA si justitia vor acuza si condamna pe coruptii ultimilor 20 de ani, cu atat vor fi mai multe lucrari de arta la vanzare, pentru ca se stie, cine a fost in varful piramidelor coruptiei si hotiei din averea statului a cumparat arta, pe toate caile, prin antemergatorii bine-cunoscuti. Acesti antemergatori au inceput sa fie dati in vileag si lucrarile descoperite. Dar va dati seama cat stransesera acesti prim-ministri si ministri? Nu va dati seama, va spun eu, la orice suma v-ati gandi... Dl.Nastase, lucrand prin intermediul a vreo 10 oameni, se lauda la un moment dat cu miliardul de valuta forte, iar la vremea respectiva exista oarecum paritate intre dolar si euro. O parte din antermergatorii lui au fost deja acuzati de DNA-procurori si lucrarile de arta descoperite. Dar este cam 5% din ce exista "sub apa". Adica 50 milioane, cu toate condamnarile, este foarte putin... Poate daca Nicolaiciuc incepe sa zica si el ceva... si inca vreo 3 care sunt acum prin aresturi, oamenii increzutului binecunoscut... Dar nu este singurul, mai sunt vreo 5 oameni cheie. Unul a murit. Au mai ramas 4. Unul este inchis, altul vad ca inca face si desface in imobiliare, ambii gineri de rang inalt. Si mai este si dl.Tiriac, un acoperitor de mare anvergura, imbogatit in Romania anilor 1993-2007. Dar nu uitati, toti acestia, mascand averile, spalandu-le in lucrari de arta, au inceput sa fuga ca gandacii cand sunt luminati prin colturi si vor incerca acum sa-si lichidizeze o mare parte din lucrarile de arta, sa-si puna averea la adapost prin fondurile de investitii straine. Dar nu uitati, UE si Elvetia tocmai au semnat un acord interesant de renuntare la secretul bancar, in legatura cu evaziunea fiscala. Asa ca, autoritatile romane nu mai au motivatie pentru interzieri si alte alea... Deci, lucrarile de arta vor fi la tot mai mare vanzare, spre bucuria tuturor. Si pretul lor va fi din ce in ce mai mic, in functie de viteza cu care vor fi descoperiti si acuzati coruptii, pionii marilor imbogatiti din averea statului.