Profilaj politic

Scandalul Cambridge Analytica, dincolo de agitaţia provocată de conştientizarea accesului unor companii private la datele personale a zeci de milioane de utilizatori ai reţelelor sociale, cum a fost cazul cu Facebook, a adus în atenţia opiniei publice internaţionale atât profilajul politic, cât şi utilizarea tehnicilor de prelucrare militară a metadatelor în interesul câştigării unor campanii politice. Odată ce datele se acumulează, asis­tăm la o nouă etapă în înţelegerea specificului operaţiunilor de preluare a datelor şi a informaţiilor care au căpătat în conştiinţa publică eticheta fake news. Ceea ce a realizat Cambridge Analytica a fost un profilaj politic a 50 de milioane de utilizatori de Facebook americani.

Noţiunea de profilaj politic trimite spre tehnici ale poliţiei nord-americane, de a analiza datele din ce în ce mai precise privind mişcările sociale din cartierele sensibile, şi a început să fie folosită din ultimul deceniu al secolului trecut. În acest sens, s-au propus şi realizat mai multe tipuri de profiluri psihologice, printre care profilul penal, rasial, social şi, bineînţeles, cel politic pentru a permite creşterea eficienţei acţiunilor po­liţieneşti în situaţii tensionate.

În ce priveşte Cam­bridge Analytica, această filială americană a firmei londoneze Strategic Communication Laboratories (SCL), formula folosită pentru a obţine datele atât de necesare profilajului ţine de aplicarea unor tehnici de psihometrie dezvoltate în cadrul Psychometrics Centre al universităţii din Cambridge. Pentru a putea analiza datele şi, pe baza lor, organiza campanii politice de mare anvergură, care să permită folosirea eficientă a algoritmilor, Cambridge Analytica trebuia să aibă acces la big data. Ori, Facebook avea toate aceste big data, ca multe alte reţele sociale sau companii. Trebuia doar să se ajungă la ele.

Formula de prelucrare a datelor de pe internet dezvoltată de Cambridge Analytica are ca fundament un test de personalitate, construit încă în anii "80 ai secolului trecut, cunoscut ca modelul "big five" sau OCEAN. Acesta are în vedere cinci tipuri de personalitate care sunt atribuite în funcţie de răspunsurile subiecţilor la un chestionar. Ori, ceea ce a făcut Cambridge Analytica a fost să obţină răspunsurile nu din aplicarea chestionarului la 50 de milioane de utilizatori, ci, recurgând la psihometrie (un domeniu al psihologiei care măsoară atitudinile psihologice şi elaborează tehnici de evaluare a acestora) pentru a obţine toate aceste date. Folosind like-urile tuturor prietenilor celor aproximativ 300.000 de utilizatori de Facebook ce au răspuns voluntar la un chestionar, cei de la Cambridge Analytica au putut avea la îndemână pentru analizele lor the big data.

S-ar părea că modelul de interpretare folosit de Cambridge Analytica a fost realizat în 2008 de un cercetător de origine poloneză de la Psychometrics Centre, Michal Kosinski, care a dezvoltat o metodă de analiză a personalităţii pornind de la interacţiunile utilizatorilor de internet. Echipei lui Kosinski i s-a alăturat în 2014 un tânăr psiholog, născut în Republica Moldova prin 1985-1986, Alexandr Kogan, care lucra deja pentru SCL. Ori, Kogan este cel care a realizat şi a aplicat chestionarul Cambridge Analytica "myPersonnality" pe cei aproximativ 300.000 de utilizatori de Facebook. Deşi un test tip OCEAN nu poate fi uşor translatat pentru analiza datelor pe internet, aplicaţia celor de la Psychometrics Centre, care poate fi accesată pe internet, se conectează la contul Facebook al celui ce o utilizează şi, în mai puţin de un minut, determină tipul de personalitate doar pornind de la like-uri.

Astfel, profilul politic al subiectului este deja cunoscut şi poate fi analizat. Dar, cei de la Cambridge Analytica, cel puţin după afirmaţiile lui Alexander Nix, directorul suspendat al companiei, au acces la 4000 de variabile privind fiecare alegător american, ceea ce a permis nu doar un micro-profilaj pishografic, dar şi o a abordare a acestora prin mesaje psihografice bazate pe metoda, folosită şi în marketing, a segmentării. Prin comparaţie, cei ce se ocupă de acelaşi tip de profilaj la noi au acces - încă - doar la câteva zeci de variabile.

Principala problemă etică pe care profilajul politic tip Cambridge Analy­tica o pune vine din faptul că acesta pare să reducă până aproape la dispariţie libertatea alegătorului. Acesta devine ţinta unor ştiri contrafăcute trans­mise direcţionat şi fasonate în funcţie de profilul său. Dacă, la acestea mai adăugăm şi ceea ce o înregistrare cu camera ascunsă a postului de televiziune Channel 4 News din Marea Britanie a revelat despre practicile neortodoxe asumate de Alexander Nix, profilajul politic apare ca una dintre cele mai grave atacuri la adresa democraţiei.