REFERITOR LA HG 400 PRIVIND CONTRACTUL CADRU CFSMR: "Suntem martorii unei noi faze a «războiului» declanşat de reprezentanţii Ministerului"

Analizând proiectul de hotărâre de guvern de pe site-ul MS şi CNAS, precum şi urmărind discuţiile aprinse între CNAS şi reprezentanţii medicilor de familie, CFSMR atrage atenţia că "suntem martorii unei noi faze a «războiului» declanşat de reprezentanţii Ministerului, acum 17 ani, când, ignorând recomandările experţilor Băncii Mondiale "au marşat pe varianta «Bismarck»", arată un comunicat remis redacţiei.

"Spitalele nu au acceptat nici un moment modificarea, utilizând toate mijloacele existente pentru a conserva poziţia de avangardă deţinută în sistemul sanitar autohton.

În momentul când s-a încercat întărirea sistemului ambulator, prin reorganizarea cabinetelor medicilor specialişti (prin OG 124/98), spitalele au contracarat prin înfiinţarea ambulatoriilor integrate, atrăgând o mare parte din fondurile dedicate ambulatoriilor (vezi creşterea numărului internărilor de zi).

Când s-a încercat diminuarea numărului de paturi de spital, conducerea MS a fost dirijată (ca prin minune) spre spitalele mici, din provincie, reuşindu-se doar o economie de pînă la 1% din fonduri.

Astăzi suntem martorii unei mişcări decisive, prin desfiinţarea comisiilor paritare care mai încercau să menţină un «numerusus clausus» a cabinetelor specialiştilor (în special în marile oraşe), precum şi desfiinţarea obligativităţii existenţei unui număr minim de 800 de pacienţi pe lista unui medic de familie, pentru a se putea semna un contract cu Casele de Asigurări.

Este justificată îngrijorarea colegilor din medicina primară, ale căror venituri depind direct de numărul pacienţilor înscrişi pe liste.

Ne putem aştepta la o inflaţie de cabinete în marile oraşe, deoarece acolo sunt cele mai multe interese financiare, şi în consecinţă la o diminuare a veniturilor medicilor de familie ori de ambulator.

În concluzie, necesitatea susţinerii sistemului de medicină primară şi a celui de ambulator, atât de mult proclamate în toate programele de guvernare, rămâne un deziderat greu de atins.

În condiţiile existenţei unui amestec între sistemul de sănătate britanic («Beveridge») susţinut şi promovat «de facto» şi a sistemului german («Bismarck») pus tot mai mult la încercare de hotărârile decidenţilor politici, pare tot mai greu să ne hotărâm încotro dirijăm fluxurile financiare.

La baza oricărui conflict de asemenea dimensiuni este nevoia de finanţare.

Credem că e nevoie de o decizie politică, pentru a ne stabili priorităţile şi a ne hotărî dacă dorim un sistem bazat pe prevenţie şi construit în jurul medicinei primare şi de ambulator (ca de exemplu cel din Danemarca), ori continuăm investiţiile în sistemul cu paturi, axându-ne (ca de exemplu Marea Britanie) pe spitale puternice, care rămân baza sistemului sanitar.

Finanţarea în paralel a ambelor direcţii este o noutate în domeniu, o încercare autohtonă de a împăca «şi capra şi varza», care aparent funcţionează, dar care nu are sorţi de izbândă pe termen lung", potrivit sursei citate.