Veste tristă pentru fotbalul autohton: nu mai are nicio şansă ca în viitorul apropiat să cucerească Liga Campionilor. Speranţe nu erau prea multe, dar concluziile unui studiu realizat de divizia sport a cunoscutei companii americane KPMG au spulberat şi ultima fărâmă de speranţă - niciun club nu mai poate spera să câştige Liga Campionilor dacă nu are un fond de salarii de aproximativ 200.000.000 de euro. În condiţiile în care, conform datelor oferite de transfermarkt.de, toţi jucătorii echipelor din Liga 1 valorează pe piaţa transferurilor 244.000.000 de euro, iar toate salariile însumate nu se ridică nici la 20% din această sumă, e clar că nici nu se pune problema ca prea curând o echipă autohtonă să ajungă la un fond salarial comparabil cu al echipelor care se bat pentru câştigarea Ligii. În fotbal minunile sunt posibile, dar de la o anumită sumă de bani în sus, minuni cu contul gol sau în stare de insolvenţă nu există.
În ultimii patru ani Liga a fost câştigată de formaţii care au plătit jucătorilor peste 200 de milioane de euro pe an, după cum urmează: Chelsea (2012) 205.000.000 euro, Bayern Munchen (2013) 204.000.000 euro, Real Madrid (2014) 270.000.000 şi FC Barcelona (2015) 248.000.000 euro. Nici finalistele nu au stat foarte rău din acest punct de vedere: Bayern Munchen -167.000.000 euro, Borussia Dortmund - 106.000.000 euro, Atletico Madrid - 113.000.000 şi Juventus - 184.000.000 euro. Analiza KPMG se referă şi la şansele de reuşită în competiţiile interne ale celor mai puternice ligi din Europa, în acest caz plafonul cheltuielilor putând fi mai mic, dar oricum undeva la peste 100.000.000 euro.
În privinţa salariilor, Liga 1 se află într-un continuu regres începând cu 2009, când criza financiară s-a manifestat din plin şi la noi, afectând afacerile multora dintre acţionarii cluburilor autohtone. Între 2009 şi 2011, bugetele cluburilor s-au diminuat cu aproximativ 50% faţă de 2007. Astfel, fără să existe o întrunire în care să se stabilească anumite norme de conduită financiară, patronii de la vremea respectivă din prima divizie au căzut de acord să impună un plafon salarial de maxim 120.000 de euro pe an, existând puţine excepţii, acelea fiind legate de jucătorii care au ajuns în Liga 1 înainte de 2009. Între 2011 şi 2014 căderea a fost şi mai accentuată, au dispărut mai multe cluburi cu pretenţii de pe prima scenă, altele s-au confruntat cu probleme financiare grave (Rapid, Oţelul, Dinamo), iar plata salariilor către jucători a devenit o adevărată piatră de moară pentru multe echipe.
Cum forţa financiară a proprietarilor de cluburi s-a diminuat dramatic, mulţi dintre ei au ieşit definitiv din joc, banii din drepturile TV au ajuns să constituie între 30 şi 60% din bugetul pentru un an pentru cluburi. Nici piaţa transferurilor nu mai funcţionează foarte bine. Vânzările de jucători peste hotare sunt tot mai puţine. Steaua, Dinamo, CFR Cluj şi Rapid au fost principalele exportatoare de fotbalişti în ultimii 20 de ani, celelate echipe din prima ligă mulţumindu-se în cele mai multe dintre cazuri să facă afaceri cu partenerele de întrecere. Fără banii proveniţi din transferurile externe, tranzacţiile interne au cunoscut un regres. Cluburile s-au orientat în special către jucători aflaţi la final de contract, în schimbul cărora nu trebuie plătită o sumă de transfer, şi către împrumuturi de fotbalişti de la cluburi puternice. Dacă în urmă cu 25 de ani exista o diferenţă semnificativă între forţa financiară a cluburilor autohtone faţă de cele din campionatele puternice ale Europei (Anglia, Spania, Italia, Germania, Franţa), acum s-a căscat o adevărată prăpastie, care pare imposibil de traversat.