Tonul nu face muzica

transforma starea de "război al tuturor împotriva tuturor" şi domnia violenţei permanente într-o domnie a legii şi "bunului simţ" (common sens). Şi dacă după aceea conceptul a evoluat în funcţie de vremi, ideea de civilitate şi de domnie a păcii civice şi a legii au rămas ataşate nucleului său dur. Or, astăzi tot mai multe mişcări care se revendică de la societatea civilă şi pe care le putem vedea la lucru în campania lui Trump, dar şi în multe alte părţi, inclusiv la noi în campaniile pentru modificarea Constituţiei sau interzicerea întreruperii sarcinii, dau astăzi tonul. Va găsi societatea civilă - care reprezenta pentru primii gânditori liberali ce au reflectat la aceasta o derivată a statului - soluţiile pentru a ieşi din impas? Căci ceea ce caracterizează societatea necivilă este ostilitatea crescută faţă de statul de drept, faţă de drepturile omului, dar şi fervoarea populistă împotriva elitelor de tot felul.

Donald Trump nu a irupt din necunoscut în alegerile prezidenţiale americane. Succesul său, mai întâi în alegerile primare din Partidul republican, au fost pregătite de prepararea acelei părţi a opiniei publice care era deja dispusă să-l asculte. La fel cum s-a întâmplat cu votanţii pro-Brexit, şi cum s-ar putea întâmpla cu Alternativa pentru Germania sau Frontul Naţional francez la alegerile de anul viitor. Iar faptul ca ultimul scandal privindu-l pe Trump, cel a revelării unor înregistrări din 2005 care îi dezvăluie machismul intrinsec, a dat posibilitatea republicanilor moderaţi să se distanţeze de un astfel de personaj nu schimbă situaţia. De altfel, nu este deloc exclus ca aceste dezvăluiri să facă parte din strategia de contracarare a atacurilor anunţate de WikiLeaks, atacuri care ar fi trebuit să o scoată din cursă pe Hillary Clinton. Şi cine ar putea orchestra aceste atacuri? Poate că unii dintre prietenii iliberali ai lui Donald Trump. De fapt, era un secret a la Polichinelle că Rusia a intervenit în campania electorală americană: iar similitudinea între discursul oficial al lui Putin şi obiectivele afişate de mişcările necivile s-ar putea să nu fie întâmplător!

Dacă prezenţa lui Donald Trump în campania electorală americană a basculat - încă de la jumătatea anului 2015, când acesta şi-a anunţat intenţia de a participa la alegerile primare - toate regulile campaniei, asta s-a întâmplat pentru că o parte din public era câştigată din avans. Spre exemplu, Trump nu ar fi reuşit să aducă Partidul republican într-o situaţie imposibilă dacă acesta nu ar fi fost deja slăbit de invazia mişcării Tea Party de după 2008. O mişcare pentru care violenţa de limbaj dusă la extrem era deja un mijloc legitim de acţiune. Terenul pentru mişcările necivile a fost preparat de lunga derivă populistă promovată de mass media şi facilitată de revoluţia informatică. Faptul că tonul încă nu a făcut muzica, nu înseamnă că nu există posibilitatea ca partitura să fie schimbată.