Ultimul tangou la Otopeni

De obicei 15 martie era un moment de reflecţie asupra relaţiilor româno-maghiare. După ciocnirile violente din 1990, de la Tîrgu Mureş, 15 martie era întîmpinat cu teamă. Aşa părea să se întîmple şi anul acesta, aria radicalismului naţionalist fiind cîntată şi în română, şi în maghiară. Dar tenorii naţionalis-mului s-au văzut puşi în umbră de luptele interne din PSD. Astfel că, în 2006, situaţia nu s-a mai repetat. Anunţatele confruntări de la Odorheiul Secuiesc au fost, după medierea Preşedintelui, dar mai ales datorită lipsei de suport public, amînate. În schimb, PSD a profitat şi a ocupat din nou prima pagină. Tot rămăsese locul liber. Şi pentru că exista aşteptarea unui conflict, a fost jucată cu talent piesa debarcării forţate a lui Adrian Năstase. Sus-pansul a fost creat cu grijă, într-un crescendo orchestrat, pentru ca deznodămîntul dramatic să apară la final: PSD s-a despărţit de Năstase. Execuţia ritualică a lui Năstase de către liderii organizaţiilor judeţene a marcat un nou episod în epopeea pesedistă. Victimă a sistemului de partid pe care l-a creat şi l-a condus peste un deceniu, Năstase se vede obligat, împotriva voinţei sale, să demisioneze din toate funcţiile. Ca de cele mai multe ori aparenţele înşeală. Năstase a fost înfrînt cu propriile sale arme: votul filialelor. A încercat în martie 2006 să reediteze scurtul episod din iulie 2004 cînd a jucat cartea demisiei, iar filialele l-au susţinut. Aceleaşi care acum l-au dezavuat. Loialităţile personale, atît de importante în PSD, nu merg însă pînă la sinucidere. În 2005, la congresul socialiştilor, ejectarea lui Iliescu era semnul reînnoirii. Acum decapitarea politică a lui Năstase are acelaşi rol. Sondajele de opinie au jucat un rol crucial în forţarea demisiei lui Năstase, iar interpretarea lor, în contextul scandalului Zambaccian, a oferit ocazia reglării de conturi. Năstase nu fusese iubit, nici de public, nici de pesedişti, deci putea fi sacrificat pentru binele superior al partidului. Dar dacă de la această operaţiune îşi aşteaptă PSD salvarea, atunci partidul este în eroare. Votul filialelor nu a fost întîmplător. Pe termen scurt logica de partid a prevalat, dar pe termen lung moştenirea lui Năstase se va perpetua. Preşedinte real al partidului pe toată durata sa, Adrian Năstase a imprimat PSD un stil care nu poate fi schimbat decît printr-o reformă organizaţională şi doctrinară. Or, cum actorii execuţiei lui Năstase au fost liderii filialelor, este greu de crezut că tocmai aceştia vor sprijini reforma. Episodul eliminării lui Năstase este doar un moment din mult prea lunga criză de succesiune care tulbură PSD. Şi dacă succesiunea Năstase nu a reuşit, ce şanse are Mircea Geoană? Revenirea lui Ion Iliescu pune în discuţie toată strategia reformatoare din 2005. Departe de a fi o victorie a lui Geoană, sacrificarea lui Năstase este momentul de glorie al filialelor asupra centrului. Tactica acestora va fi de a naviga între Geoană şi Iliescu pentru a-şi proteja autonomia. Alianţele conjuncturale vor evolua în funcţie de aranjamentele de culise, iar eventualul congres extraordinar nu va clarifica situaţia cîtă vreme nu vor fi abordate problemele structurale. Pierderea şefiei Camerei Deputaţilor este cadoul otrăvit al PSD către Alianţă. PSD îşi păstrează conducerea Senatului, dar antrenează Alianţa într-o confruntare pentru poziţii care va fi revelatorul compromisului de coaliţie dintre cele două partide componente. După ce imaginea Camerei a fost compromisă prin votul de respingere a percheziţiei, responsabilitatea este transferată celorlalţi. Ei devin astfel copărtaşi. Maurul îşi făcuse datoria, doar că nu înţelesese acest lucru şi se iluzionase că va supravieţui. A fost înlăturat. Această tactică încerca să distragă atenţia de la reforma organizaţională. Pe de altă parte, divorţul dintre PSD şi deputaţii săi este evident. Cum majoritatea acestora au semnat pentru menţinerea lui Năstase ca preşedinte al Camerei, conflictul dintre filiale şi reprezentanţi este deschis şi imprevizibil. Să fi dansat ultimul tangou cu PSD Adrian Năstase la Otopeni? Fostul lider absolut al PSD a recunoscut, probabil, ceva din atmosfera pe care o imprimase partidului la întîlnirea de cu liderii filialelor. Va urma reacţia. Adrian Năstase nu şi-a spus încă ultimul cuvînt nici în PSD, nici în politica românească.