Vaccinul salvator, între speranţă, refuz şi manipulare electorală

Vaccinul anti-COVID era privit drept soluţia salvatoare la începutul pandemiei. Între timp oamenii s-au mai informat/dezinformat şi nu mai par atât de seduşi de ideea vaccinării.

Argumentele care sunt puse pe masă pentru refuzul injectării sunt de toate tipurile, unele de bun simţ, altele de un penibil absolut. Cert este că există, potrivit unor studii făcute în ţara noastră, o majoritate care vrea să se protejeze de pericolul infectării, dar şi o minoritate consistentă care refuză să aibă încredere într-un ser "insuficient testat", ieşit pe piaţă într-un timp prea scurt. În toată această dezbatere a apărut şi componenta electorală, diverşi politicieni încercând să îşi facă în acest fel campanie şi să livreze unui public ţintă, din punctul lor de vedere, un anumit tip de mesaje. Comentariile de pe reţelele de socializare la declaraţiile preşedintelui Iohannis legate de vaccinare arată cât de polarizată este societatea autohtonă şi din acest punct de vedere. Reprezentantul ţării noastre la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), medicul Alexandru Rafila, la rândul său candidat în alegerile parlamentare, a declarat că vaccinarea anti-COVID nu va fi "cu siguranţă" obligatorie la noi: "Cu siguranţă acest vaccin nu va fi obligatoriu. Sau aceste vaccinuri, că nu discutăm doar de unul singur. Aceste vaccinuri sunt vaccinuri noi şi una este să discuţi despre vaccinul DTP, care e cunoscut de zeci de ani şi se cunoaşte foarte bine eficacitatea sa, eventualitatea unor reacţii adverse şi aşa mai departe şi altceva e să discuţi despre un produs nou, despre care lumea nu ştie nimic şi care a trecut doar prin nişte studii clinice. Deci cu siguranţă acest vaccin nu va fi obligatoriu nici pentru copii, nici pentru adulţi, nici pentru altcineva şi în mod evident încrederea în vaccin trebuie construită, nu trebuie impusă.

Aşa că eu sunt convins că această discuţie legată de obligativitate, cel puţin dacă discutăm de aceste vaccinuri noi, nu este actuală. S-au făcut sondaje, a făcut şi OMS inclusiv pentru România. Un institut al Academiei Române a făcut tot aşa, un studiu, şi în general acceptabilitatea pentru acest vaccin e în jur de 50% din populaţie. Important este ca prin vaccinarea medicilor, a categoriilor la risc, încrederea în vaccin să crească, dar aceasta e condiţionată de o foarte bună campanie de informare a populaţiei care trebuie să fie sinceră, trebuie să fie transparentă, trebuie să fie profesionist făcută şi atunci sigur că dacă oamenii văd că aceia care au primit vaccinul nu au probleme, nu au dezvoltat reacţii adverse, devin protejaţi în faţa bolii, cu siguranţă vor avea şi ei încredere să se vaccineze". Totodată, el a subliniat că până acum tot ce se cunoaşte despre aceste vaccinuri anti-COVID sunt declaraţiile companiilor farmaceutice producătoare şi trebuie aşteptată autorizarea de către Agenţia Europeană a Medicamentului pentru a avea date complete cu privire la campania de vaccinare care trebuie făcută. Rafila susţine că trebuie înţeles că vaccinul anti-COVID nu va fi unul obişnuit, care se face la medicul de familie, ci va necesita centre speciale deoarece e vorba despre doze de vaccinuri foarte sensibile la variaţii de temperatură şi care implică să fie păstrate în condiţii speciale de temperatură. După cum se poate observa, discursul medicului candidat Rafila nu pare a fi menit să sporească încrederea populaţiei în vaccin, ci conţine o doză consistentă de prudenţă.

Peste 38% dintre respondenţii unui sondaj au declarat că nu s-ar vaccina împotriva COVID-19 dacă un astfel de tratament ar fi disponibil în perioada următoare. Sondajul a fost efectuat în perioada 25 septembrie - 16 octombrie, de către Centrul de Cercetări Sociologice Larics (CCSL), în parteneriat cu Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) şi cu Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI), sub egida Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române. Astfel, 38,6% dintre respondenţi au precizat că ar refuza să se vaccineze dacă ar exista un vaccin împotriva COVID-19. Un procent de 30% au declarat că ar aştepta o perioadă şi s-ar vaccina doar dacă ar auzi că persoanele care şi-au administrat un astfel de tratament nu au avut probleme. 21,8% au afirmat că s-ar vaccina, iar 8% au spus că ar accepta doar dacă li s-ar explica mai multe despre acest tratament. Nu trebuie neglijat nici faptul că şi neîncrederea se bazează pe fapte concrete. În cazul vaccinului dezvoltat de AstraZeneca: pe 6 septembrie, compania a fost nevoită să întrerupă testele clinice din SUA, din cauza îmbolnăvirii grave a unuia dintre subiecţi, acesta dezvoltând oafecţiune neurologică gravă. Testele au fost reluate abia după aproape două luni, când guvernul american a dat undă verde companiei. Astfel de accidente nefericite sunt speculate pe plan local de politicieni care vor să profite electoral din scepticismul legat de vaccinare al unora dintre votanţi.

De altfel, acesta nu este primul episod când pe reţelele de socializare apar puternice campanii anti-vaccinare, în precedentele cazuri efectele fiind dezastruoase pentru foarte mulţi oameni. Anul trecut, un raport publicat de Comisia Europeană şi realizat de o echipă de oameni de ştiinţă conduşi de Heidi Larson, profesor şi director al Vaccine Confidence Project al London School of Hygiene & Tropical Medicine, a identificat tendinţe diferite ale încrederii în vaccinare, la nivelul statelor membre ale UE. Nivelul scăzut al încrederii publice în vaccinuri în Uniunea Europeană duce la scăderea ratelor de imunizare şi la creşterea numărului de epidemii. Conform raportului, epidemiile recente de rujeolă, cele mai numeroase cazuri produse în Uniunea Europeană din ultimii şapte ani, sunt un semn al impactului imediat al scăderii imunizării prin vaccinuri, iar guvernele ar trebui să intervină prompt pentru a creşte informarea şi încrederea.