Vrem circ în Justiţie!

Vi se pare că are vreun sens? Politicienii se plâng că se face "circ" în Justiţie. Asta în timp ce ei fac... circ la televizor!

Lucrurile stau însă mai grav decât simpla lipsă de logică. Şi nu este vorba aici doar despre ipocrizie - unii dintre cei care se plâng acum erau încântaţi când adversarii lor politici ieşeau galbeni la faţă de la DNA. Dar pentru a înţelege care este problema profundă, trebuie să facem un excurs teoretic.

Oricare a auzit de principiul "separaţiei puterilor". Sau, în altă interpretare, "separaţia şi controlul reciproc al puterilor". Dar nu oricine realizează că mai există o parte care, de obicei, nici măcar nu este pomenită. Aceasta este puterea suverană.

"Puterile" acestea sunt separate, instituţional, pentru că ele sunt, în fond, una şi aceeaşi. În orice stat există o putere supremă. Lucrul acesta este vizibil în absolutism. Acolo, la limită, suveranul absolut poate decide în orice privinţă (legislativă, executivă sau judiciară). El este deasupra legii în sensul că el chiar face (şi desface) legea.

Teoreticienii separaţiei puterilor precum Montesquieu sau Madison au dorit să evite una dintre implicaţiile acestei teorii, anume despotismul. De aceea au imaginat un stat în care "puterile" sunt exercitate de persoane şi instituţii separate.

Însă puterea suverană nu a încetat să existe. Ea doar îşi deleagă atribuţiile sale acestor persoane sau instituţii. În monarhiile secolului al XVIII-lea această putere se numea uneori "Coroana".

Puterea supremă, suverană, există şi într-o democraţie. Ea se numeşte "poporul". Chiar şi actuala Constituţie a României recunoaşte acest fapt, în articolul 2: "Suveranitatea aparţine poporului român...".

Ce înseamnă acest pasaj? Pur şi simplu că poporul român deţine, asemenea unui monarh absolut, suma tuturor puterilor. Inclusiv pe aceea judiciară. Însă el exercită aceste puteri prin instituţii reprezentative. Dar cel care judecă, în principiu, este chiar poporul. În multe democraţii veritabile poporul judecă chiar el, prin instituţia juriului.

În democraţii, poporul este interesat de mersul Justiţiei. Că are opinii. În locuri precum Statele Unite, ştirile despre Justiţie sunt printre cele mai importante. Sunt "distracţia zilei", dacă vreţi.

Imaginaţi-vă acum un popor deloc interesat de "circul" din Justiţie. Unul căruia nu-i pasă ce averi au acumulat politicienii. Sau care nu citeşte stenogramele din ziar. Care nu dă doi bani când un tribunal dă o sentinţă nedreaptă. Sau care habar nu are că un corupt odios iese din puşcărie după câteva luni, pentru "bună purtare".

Ar fi terifiant să trăim într-o asemenea ţară, nu-i aşa?

Din păcate, o asemenea ţară există. Se numeşte România.

Cei mai mulţi dintre semenii noştri sunt exact aşa cum îi doresc politicienii. Nu îi interesează "circul" din Justiţie. Au ales cu două mâini edili corupţi sau parlamentari condamnaţi penal.

De curând, unul dintre aceştia, un primar, ne-a arătat până unde poate fi împinsă neruşinarea într-un stat în care alegătorilor nu le pasă. A fost reales în fruntea urbei chiar din spatele gratiilor. După care a cerut o permisie, pentru a ieşi din puşcărie să meargă să depună jurământul. Unde? În catedrala oraşului, bineînţeles!

Într-o societate normală, o asemenea neruşinare i-ar fi terminat instantaneu cariera de politician. La noi, individul se plânge... că este persecutat de Justiţie...

Sau luaţi cazul altui primar, de pe Litoral. Ani de zile a făcut circ. Non-stop. S-a îmbrăcat în ofiţer nazist, în Ştefan cel Mare, a pozat în reviste cu femei mai mult dezbrăcate, a dansat samba. Viaţa era un Carnaval. Când procurorii au pus mâna pe el, a început să ţipe. Că e "nedreptate". Că se face "circ". Că de ce procurorii dau stenogramele?

Păi... dacă nu erau procurorii, poate nu aflam despre primari cu vilă... cu debarcader interior. Intri cu şalupa direct în sufragerie. Din salariul de bugetar.

Nici nu aflam cum, tot din salariul de bugetar, un fost ministru cumpărase la licitaţie tablouri de milioane de euro. Le ascunsese în interiorul unor pereţi dubli. De unde avea bani? "De la nunţi şi botezuri". De fapt dijmuia contractele publice...

Vă spun eu unde este circul. Acela real şi trist. În societatea noastră, unde aceşti bufoni pretind că sunt "reprezentanţi ai poporului". Unii dintre ei fac circ chiar din puşcărie. De unde dau lecţii de morală, uluitor, pe bloguri şi pe Facebook! (E legal? Dacă da, avem încă o problemă serioasă. Dacă nu, alta.)

Până ne trezim, eu cred că este bine că este "circ" în Justiţie. E semnul că, totuşi, foarte mulţi oameni sunt interesaţi dacă mai este o brumă de dreptate în ţara aceasta.

În Statele Unite există ceva numit Perp Walk. Este procedura pe care o vedeţi prin filme sau pe la ştiri, când un suspect este plimbat, ostentativ, prin faţa ziariştilor cu cătuşe la mâini, eventual chiar şi într-un combinezon portocaliu. E legal şi este democratic. Iar în Statele Unite, politicienii se tem de Justiţie. La noi, Justiţia a ajuns să se teamă de politicieni.