Zero Hedge: Rusia preia controlul în sectorul petrolier din Siria

Rusia va avea, în baza unui acord-cadru de cooperare în domeniul energiei, semnat la sfârşitul lunii ianuarie, drepturi exclusive de a produce petrol şi gaze în Siria, anunţă Zero Hedge.

Publicaţia precizează că acordul depăşeşte în mod semnificativ aria producţiei de ţiţei, stipulând modalităţi de reabilitare a platformelor şi infrastructurii deteriorate, sprijin consultativ în domeniul energiei şi instruirea unei noi generaţii de petrolişti sirieni. Totuşi, principalul aspect internaţional şi piesa-cheie a acestei mişcări este consolidarea finală şi necondiţionată a intereselor ruseşti în Orientul Mijlociu, scrie sursa citată.

Înainte de declanşarea războiului civil, producţia de petrol din Siria era de aproximativ 380.000 de barili pe zi, faţă de nivelul de vârf de 677.000 de barili pe zi în 2002. Producţia actuală este de numai 14.000-15.000 de barili pe zi.

Pe segmentul gazelor, declinul producţiei a fost mai mic (a scăzut de la 8 miliarde metri cubi/an, la 3,5 miliarde metri cubi/an), datorită importanţei sale mai mari în economia naţională, conform Zero Hedge, care notează că 90% din gazul produs în Siria a fost utilizat pentru producţia de energie electrică (spre deosebire de petrol, care fie a fost rafinat pe piaţa internă, fie exportat). În consecinţă, guvernul a avut grijă să recupereze mai întâi terenurile de gaze, în urma războiului.

Sursa citată subliniază că rafinăriile din Siria au nevoie de o reconstrucţie profundă, după ce capacitatea lor de producţie a scăzut la jumătate faţă de nivelul de dinainte de război, de 250.000 de barili pe zi.

Această sarcină va fi cel mai probabil preluată de companiile iraniene, în conformitate cu acordurile semnate în septembrie anul trecut, care au implicat, de asemenea, reconstrucţia reţelei de electricitate avariate din Siria, scrie Zero Hedge, adăugând, însă, că este neclar dacă acest proiect se va realiza, dat fiind că Teheranul a avut în vedere un consorţiu Iran-Venezuela-Siria, care nu mai este fezabil acum din cauza situaţiei financiare a Venezuelei.

Rusia nu este singura ţară care poate ajuta Siria să-şi reconstruiască sectorul petrolului şi al gazului, şi Iranul ar putea să ofere o mână de ajutor. Dar Iranul nu dispune de fonduri pentru a investi masiv în infrastructura din Siria. În plus, conform Zero Hedge, este puţin probabil ca firmele europene să devină interesate de Siria, cu excepţia cazului în care embargo-ul UE va fi ridicat (este în vigoare până la 1 iunie 2018).

De vreme ce sfârşitul operaţiunilor militare în Siria nu a provocat schimbarea regimului, iar Bashar al-Assad rămâne preşedinte al ţării, ar fi surprinzător ca Bruxelles-ul să nu prelungească regimul de sancţiuni (SUA o vor face fără ezitare).

Majoritatea petrolului sirian de export a fost destinat Europei, în parte din cauza proximităţii sale geografice, dar şi datorită faptului că societăţile europene Shell şi Total au fost cei mai mari acţionari din acest sector. Acest lucru nu mai este posibil atât timp cât interdicţia UE privind exporturile petrolului sirian rămâne în vigoare, notează sursa amintită.

Astfel, potrivit Zero Hedge, noul proprietar al sectorului va trebui să găsească noi pieţe de desfacere, fie bazându-se pe ţări vecine cum sunt Turcia şi Liban, fie găsind cumpărători în Asia.

Conform sursei, interesant este faptul că până acum nu au existat prea multe discuţii cu privire la compania rusă care se va angaja în activitatea dificilă de a readuce la viaţă sectorul energetic din Siria. De-a lungul anilor de război, doar mica societate Soyuzneftegaz s-a aventurat în Siria, dar în cele din urmă, în 2015, a renunţat la perspectivele pe care le avea aici. Tatneft, o întreprindere de stat care dezvoltă câmpurile de petrol şi gaze din Tatarstan, este un candidat evident, scrie Zero Hedge, deoarece, la un moment dat, Siria a fost prima încercare în intenţia de internaţionalizare a activităţilor sale, însă a renunţat din cauza războiului. Tatneft, al cincilea mare producător de petrol al Rusiei, este interesat să revină în Siria, odată ce condiţiile îi vor permite.

Dincolo de aceasta, încă nu este clar dacă giganţii de stat Rosneft şi Gazprom Neft ar dori să se alăture, scrie Zero Hedge.

Preluarea controlului asupra câmpurilor de gaze pare un pariu mai bun (şi mai profitabil) pentru Rusia, potrivit sursei, care notează: "Dacă Rusia reuşeşte să obţină un preţ fix în domeniu, cererea stabilă este garantată pe piaţa internă, deoarece gazul va rămâne sursa dominantă în producţia de energie electrică".

Moscova nu se teme de eventualele consecinţe ale afacerii cu Siria pentru că se află deja sub incidenţa sancţiunilor europene şi americane.

Costul reconstrucţiei sectorului petrolului şi gazelor din Siria era estimat de FMI la 27 de miliarde de dolari în 2015, dar estimarea curentă se situează, cel mai probabil, la 35-40 de miliarde de dolari, conform sursei, care menţionează că suma include totalitatea platformelor, conductelor, staţiilor de pompare etc. care trebuie reparate şi repuse în funcţiune.

Rezervele dovedite ale Siriei, de 2,5 miliarde de barili (341 milioane de tone) de petrol şi de 285 miliarde metri cubi de gaze ar putea părea slabe în comparaţie cu cele ale Irakului învecinat sau ale Iranului aliat, scrie Zero Hedge, care menţionează că, din punct de vedere geopolitic, pentru Rusia ar putea fi o mişcare înţeleaptă investiţia în această ţară.

Zero Hedge concluzionează că preluarea sectorului petrolului şi gazelor din Siria ar putea fi un instrument foarte puternic, non-militar.