ZIUA ÎN CARE VIN PEŞTII Până când vor mai purta Statele Unite "povara" monedei de rezervă globale?

"Defectarea" aliaţilor occidentali ai Statelor Unite şi îmbrăţisarea iniţiativei financiare a Chinei a creat unde serioase de şoc pe pieţele internaţionale. Acestea vor ajunge la suprafaţă mai târziu, dar poate că nu trebuie aşteptată lansarea efectivă a AIIB (Asian Infrastructure Investment Bank) pentru manifestarea fenomenului.

După confirmarea participării de către Germania, Franţa şi Italia, în urma surprizei anunţate de Marea Britanie săptămâna trecută, oficialii americani nu şi-au mai exprimat nemulţumirea pe canale diplomatice, ci au trecut la declaraţii publice.

În faţa unui comitet al Camerei Reprezentanţilor, Jacob Lew, Secretarul Trezoreriei SUA, a criticat decizia guvernelor europene şi a pus sub semnul întrebării "standardele anticorupţie" ale noii instituţii financiare, după cum scrie Wall Street Journal.

Dar oare nu este suficientă prezenţa Germaniei pentru asigurarea acestor standarde, precum şi a celor referitoare la protecţia mediului şi a drepturilor muncitorilor?

Sau autorităţile americane sunt îngrijorate cu privire la capacitatea Germaniei de a rezista în faţa "ofertelor" Chinei?

Adevăratul motiv este, bineînţeles, altul. "Credibilitatea şi influenţa noastră internaţională sunt ameninţate. Pentru a păstra rolul conducător în cadrul FMI, este necesară aprobarea acestor reforme. Alternativa este pierderea influenţei Statelor Unite şi a capacităţii noastre de a modela normele şi practicile internaţionale", a mai precizat Lew în faţa Comitetului pentru servicii financiare din Camera Reprezentanţilor.

În opinia sa, "Congresul subminează interesele economice şi de securitate ale SUA prin întârzierea aprobării unui acord vechi de cinci ani, care are ca scop reorganizarea FMI". În 2010, administraţia americană a aprobat cererea Chinei şi a altor ţări emergente pentru obţinerea unei influenţe mai mari în cadrul instituţiei financiare internaţionale, dar acordul încă mai aşteaptă ratificarea Congresului.

Chiar dacă legislativul american aprobă acum reorganizarea FMI, măsura este tardivă. "America, fie intenţionat sau din inepţie, a transformat AIIB într-un test al puterii diplomatice", scrie revista The Economist, iar "acesta s-a dovedit a fi un dezastru". Istoria marilor puteri ne demonstrează că eşecul în astfel de confruntări are un cost deosebit de ridicat.

Conform unei ştiri a agenţiei Xinhua, Luxemburg şi Elveţia iau în considerare, de asemenea, participarea la constituirea AIIB.

Dintre aliaţii din Asia-Pacific ai Statelor Unite, doar Japonia pare să excludă participarea la capitalul AIIB. În timp ce pentru Noua Zeelandă nici măcar nu s-a pus problema neparticipării, opiniile Coreei de Sud şi ale Australiei au cunoscut schimbări semnificative după anunţarea participării Marii Britanii, iar The Economist consideră drept inevitabilă acceptarea invitaţiei de la Beijing.

Graba ţărilor occidentale de a-şi arăta susţinerea pentru noul proiect al Chinei s-ar putea să nu impresioneze autorităţile chineze prea tare. Exemplul este oferit tot de Marea Britanie, a cărei cererea de aderare nu a fost primită cu entuziasm. Autorităţile de la Beijing au anunţat că vor comunica decizia finală înainte de sfârşitul lunii curente, "după consultări cu cele peste 20 de ţări care au semnat deja acordul", conform unui articol din Financial Times.

În opinia jurnalistului de la FT, acest răspuns rece "indică o greşeală de judecată cu privire la posibilele avantaje ale participării la formarea AIIB", pe fondul relaţiei istorice zbuciumate dintre cele două ţări, o istorie pe care Beijing-ul nu doreşte să o uite.

Din declaraţiile ministrului de finanţe George Osborne, motivaţia principală pare să fie "transformarea Londrei într-un centru financiar extern pentru China şi yuan".

Dacă în capitala Marii Britanii încă este aşteptat yuanul, la Moscova acesta se tranzacţionează deja tot mai mult. Un comunicat recent de pe site-ul Bursei de la Moscova anunţă lansarea tranzacţionării pentru contractele futures care au la bază perechea valutară CNY/RUB, pe fondul "creşterii substanţiale a tranzacţiilor în yuani şi a volumului compensărilor valutare dintre China şi Rusia".

Având în vedere ambiţiile Chinei, este greu de crezut că noua bancă va avea ca monedă principală de finanţare dolarul, mai ales că pieţele emergente din Asia se află, din nou, în pragul unei crize generate de consolidarea tendinţei de creştere a monedei americane.

În cadrul întâlnirilor de la Banca Indiei, Christine Lagarde, directorul executiv al FMI, a avertizat că "economiile emergente trebuie să se pregătească pentru impactul majorării dobânzilor din SUA", după cum scrie Financial Times.

Acesta poate fi mult mai mare decât în 2013, când s-au înregistrat ieşiri masive ale capitalului de pe pieţele emergente şi deprecieri semnificative ale monedelor naţionale, pe fondul semnalelor transmise atunci de Federal Reserve, cu privire la eventuala temperare a programului de relaxare cantitativă. Acum expunerile faţă de dolar au depăşit semnificativ nivelul din acea perioadă.

De la sfârşitul anului 2012, până în T3 2014, finanţările în dolari din afara economiei SUA au crescut cu 16,6%, până la 9,2 trilioane de dolari, conform datelor de la Bank for International Settlements. Din cele 9,2 trilioane de dolari, aproape 5 trilioane reprezintă valoarea creditelor bancare, iar 4,2 trilioane valoarea obligaţiunilor emise în moneda americană (vezi graficul).

De la începutul crizei financiare globale, creditul în dolari din afara economiei SUA a crescut cu 71,3%, iar cea mai mare parte a creşterii a avut loc în Asia. Datele de la BIS arată că datoriile în dolari ale companiilor chineze au crescut de cinci ori din 2008, până la 1,1 trilioane de dolari.

"Aprecierea dolarului pune presiune asupra bilanţurilor bancare, a firmelor şi a gospodăriilor care împrumută dolari, dar au active şi venituri în alte monede", a mai declarat directorul FMI.

Avertismentul de la FMI vine în contextul în care "lumea este mai dolarizată astăzi decât în orice altă perioadă şi se află, deci, la mila Federal Reserve", după cum scrie Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph. Bineînţeles că şi debitorii au vina lor, dar factorul determinant a fost politica de relaxare cantitativă şi dobândă zero a băncii centrale americane.

În ultima perioadă, mai mulţi conducători ai diviziilor regionale ale Federal Reserve s-au pronunţat pentru creşterea dobânzii de politică monetară, în ciuda efectelor pe care le-ar avea la nivelul economiilor emergente. Rămâne de văzut dacă Fed-ul va acţiona exclusiv pe baza indicatorilor economici interni.

Evans-Pritchard apreciază că "nimeni nu ar trebui să aştepte o amânare de această dată", iar "lumea trebuie să-şi primească pedeapsa". Din păcate, "pedeapsa" vine tocmai ca urmare a inundării pieţei globale cu dolari, iar "păcătoşii" nu pot fi separaţi chiar aşa de uşor de cei "virtuoşi".

După o nouă lovitură din partea Federal Reserve, ţările din Asia vor căuta şi mai mult să sprijine orice efort pentru construirea unei noi ordini financiare.

După ce a beneficiat masiv de pe urma rolului dolarului în arhitectura financiară globală, mai ales în ultimii 45 de ani, Statele Unite par să nu mai poată duce "povara" monedei de rezervă globale, iar China este acum mai mult decât doritoare să-i uşureze sarcina.