Mă rog, o manifestaţie populară monstră în contra guvernului, nu cred că se mai face, curînd! Cît despre legea pentru înfiinţarea monopolului băuturilor spirtoase, problema a rămas deschisă pînă astăzi. Cu toatea acestea, Caragiale are mereu dreptate: "De cînd ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n-a trecut această ţară printr-o agitaţie mai grozavă"! Asta şi pentru că, la noi, după o agitaţie urmează, negreşit şi neapărat, altă agitaţie, încă şi mai mare! Ce mai... miroase a ghiontuială! Bine, neică, dar de data asta, din ce ni se trase?
Dacă aş vrea să fiu preţios, aş spune: din aceea că lumea este, totuşi, ceva mai complicată decît o credem, chiar dacă este mai simplă decît pare! Firul realităţii noastre politice nu se trage dintr-un singur caier şi nici nu se toarce doar pe un singur fus. Ceea ce vedem, ca noian de întîmplări aglomerate peste capetele noastre, este rezultanta încrucişată, dacă nu chiar rău de tot îmbîrligată, a unor agende diferite, ale unor actori politici diferiţi; fiecare cu interesele şi obiectivele sale, fiecare cu resursele sale şi cu acces la diferite pîrghii de influenţă şi putere.
Iaca, bunăoară, partidele aflate în febra pregătirilor pentru caşcavalul electoral din iarnă. Dacă ar fi după ele, iar ele ar fi singurii actori ai scenei, ar fi zgomot mai deloc; ce mai, o linişte de lucru... să o tai cu cuţitul. Se pregătesc de zor liste şi propuneri de candidaţi, ceea ce în traducere directă, liberă şi nesilită de nimeni, înseamnă că s-au deschis licitaţiile pentru locurile privilegiate ale fotoliilor parlamentare. Care dă mai mult, care se are bine cu şeful, de jos, dar şi cu cel de sus, care are la dosar "adeverinţă, ori certificat de prestaţie electorală anterioară de succes", care cu recomandări de la Împărăţie, care cu patalamale de la Înalta Poartă, care e "băiat bun" ori rudă "cu cine trebuie", care n-a fluierat în biserică şi zbîrnîie la tabla "împărţirii", fiecare după vechime, avere şi rang, mă rog, iaca o sumă de criterii după care trebuie să cerni candidaţii; cîteva sute, din cîteva mii!! Aşa că, treaba nu-i deloc lesnicioasă. Fiecare cu criteriul lui, fiecare cu gaşca lui! La PSD, ba e Ponta, ba nu e Ponta; ba, era Dragnea pe cînd nu s-a văzut şi mîine, ori poimîine, te pomeneşti că nu e. La PNL, din zece negri mititei a mai rămas doar unul ceea ce, "tot răul spre bine", ar putea să fie un mare bine, doar că între timp teritoriul nu ştie ce face centrul, iar centrul habar nu mai are ce se întîmplă prin teritoriu şi, hodoronc-tronc, ceasul rău, pisica-treişpe, se ciocneşte o maşină, nu se ştie de ce obiect, iar din pălăria scamatorului apare o geantă cu cîteva sute de mii de euro, spre un milion. Maşina, ce să vezi, cumplită fatalitate, era a lui Blaga, condusă de ditai mahărul unei poliţii judeţene, mai anţărţ mare şef pe la Interne şi el; în altă tura, a lui Băsescu pe cînd era încă în aceeaşi barcă cu Blaga, chiar dacă fiecare vîslea în altă zi şi în altă parte!! Ei, aşa-i în viaţă, n-avem s-o schimbăm noi: caravana trece, genţile rămîn!
Da, dar, de la o vreme, rămîn şi pe răbojul DNA, ori al DIICOT! Iar băieţii de acolo, dacă au apucat să se încarce cu ele pe tehnică, mărturisiri şi sesizări ori, mai rău, chiar pe inventar, n-au încotro: trebuie să mai deschidă un dosar. Iar dosarul, ştiţi şi dumneavoastră cum e, dacă l-ai deschis, cineva trebuie să îl şi închidă. Dacă e linişte, stă el în sertar pînă nu se mai vede din maldărul de praf, ori se închide "de la sine"; dar, dacă este agitaţie, atunci, vrei nu vrei, tată să-ţi fie, n-ai ce-i face, misia-i misie, trebuie să îl trimiţi în instanţă, să-l închidă ăia...acolo! Acum, nici dosarele astea nu-s făcute aşa, după capul fiecăruia! Spre o pildă dosarul "Microsoft-şpagă-guvern-băieţi de bine de la partide" a început şi s-a terminat de la "băieţi..." încolo. Poate o mai fi vreo continuare! Rămîne de văzut! Normal ar fi fost să se sfîrşească chiar cu ceea ce ar fi trebuit să înceapă, adică cu începutul!!! Mai aşteptăm.
Colac peste pupăză, în loc să viseze liniştit la proiectul său de ţară, Preşedintele Iohannis s-a apucat să facă ordine în politică şi să spună cu voce tare, adevăruri care "ne doare": 1. Dacă plagiat e, nimic nu mai e şi te-ai lins pe bot de funcţii publice, oricît eşti tu de divă a justiţiei şi asta... unde, taman în casa spînzuratului, adică la Universitatea din Timişoara, care s-a îmbogăţit spiritual, desigur, cu producţia doctorală a doamnei Koveşi; 2. Poţi să cîştigi de cîte ori vrei alegerile, dacă eşti urmărit penal sau condamnat nu pupi fotoliu de prim-ministru, nici dacă te dai cu curul de pămînt! Păi ce ţară-i asta, domnilor? Unde am ajuns?
În sfîrşit, dar nu chiar în ultimul rînd, serviciile au şi ele de făcut oarece curăţenie de toamnă-iarnă, mai ales prin cotloanele mai întunecate; ba unele chiar şi pe trotuarul din faţă! Aşa se face că SIE îl aşteaptă din nou pe Godot, în postura de şef, iar SRI ar cam vrea să scape nu doar de şefii fabricii de doctorate într-ale siguranţei naţionale, ci şi de cei care au ţinut frîiele operaţiilor de taină în mînă, pînă de curînd. Nu de alta, dar stăpînul zice cea, omul de pe capră zbiară din toţi bojocii, cea, iar căruţa se duce, ca un făcut... hăis! Ceva trebuie schimbat pe firul roşu al comenzii, altminteri sunt unii care s-ar putea să nu mai ştie cu cine vorbesc şi de cine să asculte, nici cînd vorbesc singuri!
Adăugaţi la toate acestea zbaterile "oamenilor de forţă" ai regimului Băsescu, în încercarea de a evita întîlnirea cu "justiţia", în forma ei dîmboviţean-vindicativă, a învingătorilor, şi veţi înţelege tabloul mult mai uşor.
De unde şi dilema editorialistului obligat să constate că "în astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mîndria eroismului civic, trebuie să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori şi mai bine să n-aibă nici o părere. Dar, cînd n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, cînd toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una." (!!!)
Ei, n-ai ce-i face: atmosferă încărcată şi riscurile meseriei!
Ceea ce vedem, ca noian de întîmplări aglomerate peste capetele noastre, este rezultanta încrucişată, dacă nu chiar rău de tot îmbîrligată, a unor agende diferite, ale unor actori politici diferiţi; fiecare cu interesele şi obiectivele sale, fiecare cu resursele sale şi cu acces la diferite pîrghii de influenţă şi putere.
1. LA STEAUA
(mesaj trimis de Salomeea în data de 05.10.2016, 13:16)
Sa ne mai delectam cu Eminescu, putin.
LA STEAUA
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
1.1. crearea unei lumi luminoasa (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 05.10.2016, 13:22)
Asta ca sa mai uitam de realitatea politicii lipsita de frumos sau bine.
Literatura este un refugiu pentru suflet si minte, care face bine trupului...dar nu putem evada mereu din realitatea neprietenoasa...De ce nu putem crea o lume frumoasa si buna asemenea naturii umane nepoluate? Cu oameni nobili si luminosi?!
Cum sa fii sanatos intr-o astfel de lume, in care homo homini lupus est.
1.2. STEAUA şi LUMINA ei (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Silvia în data de 05.10.2016, 13:57)
Există două concepte cheie şi anume STEAUA şi LUMINA ei. Pentru a dezlega misterele din poezia lui Eminescu trebuie mai întâi şi întâi să descifrăm aceste două noţiuni. Ei bine, steaua este, în general, un corp ceresc, de formă aproximativ sferică şi care apare ca un punct strălucitor pe cerul nopţii. Ea simbolizează în aceasta poezie lumina de pe tâmplă, dintre cele două sprâncene, în momentul în care atingem cu spiritul nostru Divinitatea. Lumina stelei este chiar lumina pe care o vedem în...
1.3. meditatie (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Penelope în data de 05.10.2016, 14:00)
Dacă am avea timp pentru meditatie am ajunge cu totii la iluminare, la fericire, la bunatate si frumusete!
2. daca nu ai o parere, inseamna ca te-ai detasat.
(mesaj trimis de Salomeea în data de 05.10.2016, 14:20)
Detasare, sublimare a dorintei de a avea inclusiv o parere, prin a fi (tu insuti).
3. Da, asa este!
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 06.10.2016, 16:09)
Expunerea este corecta si cuprinzatoare. Si de aceata data avem parte de de o harmalaie de nu se intelege om cu persoana. Totusi, in aceasta incilceala se remarca Presedintele, care incearca sa de o orientare situatiei. Mai mult, pare ca s-a obisnuit sa vorbeasca cit de cit coerent si liber. Sper ca din Marele Mut sa nu devina Marele Vorbaret Degeaba. Una peste alta PSD este in defensiva, ii are in fat tot pe penali, pe cind PNL a reusit sa scape de piatra-i de moara atirnata de git, Blaga!...